Delicatese Literare
Recenzii

De neînvins. O poveste despre supravieţuire de Laura Hillenbrand, Leda Edge – recenzie

De neînvins. O poveste despre supravieţuire

Laura Hillenbrand

Editura Corint

Leda Edge

Ediția YA

An apariție: 2018

Număr pagini: 332

Traducerea: Claudia Roxana Olteanu

Titlu original: Unbroken: A World War II Story of Survival, Resilience and Redemption

Laura Hillenbrand este autoarea a două cărţi ajunse pe prima poziţie a topului de bestselleruri din New York Times – De neînvins şi Seabiscuit: An American Legend, care a fost nominalizată pentru Premiul National Books Critics Circle, a câştigat Premiile Book Sense Book of the Year şi William Hill Sports Book of the Year, a ajuns pe cincisprezece liste cu cele mai bune cărţi ale anului şi a inspirat filmul Cursa secolului, nominalizat la şapte premii Oscar, inclusiv pentru „Cel mai bun film”. Laura Hillenbrand este consultant pentru filmul artistic realizat de Universal Pictures pe baza cărţii De neînvins, iar articolul „A Sudden Illness”, publicat de ea în revista New Yorker, a obţinut Premiul National Magazine 2004. A mai publicat în The New York TimesVanity FairThe Washington Postşi Los Angeles Times. Împreună cu actorul Gary Sinise a pus bazele fundaţiei caritabile Operation International Children, care asigură rechizite şcolare copiilor prin intermediul soldaţilor americani.
În această carte tulburătoare, Laura Hillenbrand repovestește pentru tineri uluitoarea odisee a lui Louis Zamperini, delincvent incorigibil în adolescență, care a izbutit să-și canalizeze spiritual rebel spre atletism, ajungând să participe la Jocurile Olimpice de Vară de la Berlin din 1936 în cursa de 5 000 m.
După începerea celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit aviator și a luat parte la campaniile de pe Frontul din Pacific, prăbușindu-se cu avionul în spatele liniilor inamice. A supraviețuit 47 de zile într-o barcă de salvare, plutind 3 200 km pe apele infestate de rechini, doar pentru a fi salvat și a ajunge în cele mai îngrozitoare lagăre de concentrare nipone. În ciuda tuturor adversităților, tânărul a izbutit să nu se dea bătut însă, păstrându-și demnitatea și omenia.
Viața lui Louis reprezintă o mărturie cutremurătoare a capacității de rezistență, a ingeniozității și dăruirii de care poate fi capabilă o ființă umană, fiind, paradoxal, deloc tragică, ci de-a dreptul înălțătoare. O adevărată poveste despre supraviețuire și optimism.
„Ambițioasă și puternică. (…) De-a dreptul cutremurătoare. (…) O carte care te umple de speranță, de entuziasm, de curaj.” New York Times
De neînvins. O poveste despre supravieţuire  este cea mai copleșitoare carte pe care am citit-o anul acesta, o carte care m-a impresionat profund. Am citit-o cu lacrimi în ochi, iar pe alocuri, și cu un zâmbet pe buze, iar dacă o veți citi – ceea ce vă recomand din suflet – veți înțelege de ce… E povestea reală a unui om extraordinar, Louis Zamperini, american de origine italiană, un sportiv – alergător – foarte talentat, un om bun, în ciuda faptului că, de mic copil până în adolescență, le-a dat de furcă părinților, fiind înclinat spre fapte care depășeau nivelul poznelor inofensive, ajungând aproape un delicvent. Dar iubirea și hotărârea fratelui său mai mare, Pete, l-au salvat, îndrumându-l spre sport, unde a făcut performanță. Avea talent, e adevărat, dar a muncit enorm.
”Din clipa aceea, Pete a sta mereu pe capul lui Louie, mânându-l de la spate să se antreneze, mergând cu bicicleta în urma lui și plesnindu-l cu bățul. Enervat, Louie își târa picioarele, se văita și se oprea adesea. Fratele său îl silea în continuare însă, și l-a înscris în competiții, pe care Louie a început să le câștige. (…)
Pentru prima dată în viața lui, nu mai fugea de cineva sau de ceva, nu mai fugea pentru cineva sau în ciuda cuiva: fugea pentru că asta își dorea corpul lui să facă. Și nu mai simțea decât împăcare.”
Stilul cărții e foarte bine adaptat pentru lectura adolescenților, fiind varianta pentru tineri a cărții. Cartea în varianta inițială a apărut la noi, tot la Editura Corint, în 2015. Un stil prietenos, ușor de citit, cu informații foarte ușor de înțeles și asimilat. E o carte cu mesaj, cu multe învățăminte, o adevărată lecție de viață, de curaj și demnitate prin exemplul personal al eroului cărții, dar și al multor altora din personajele cărții, fiecare la rândul lui un erou. Am citit cartea înfiorată și simțind aproape un sentiment de smerenie în fața incredibilei forțe a psihicului omenesc! Am citit despre oameni măcinați de foame, de sete, de frig, de diferite boli, bătuți, umiliți în ultimul hal, dar care au reușit să-și păstreze mințile întregi și demnitatea, doar prin puterea voinței. Și, absolut impresionant, au reușit să-și păstreze omenia și compasiunea, împărțind și atunci când era aproape imposibil de împărțit! Ați crede vreo secundă că o tabletă de ciocolată poate fi împărțită între… 700 de oameni?! 
Cartea e scrisă gen povestire, la persoana a treia, expunând faptele așa cum au fost, în ordine cronologică, fixând foarte bine contextul în care se petrece fiecare episod în parte. De asemenea, avem inserate în carte fotografii din arhiva personală a lui Louis Zamperini.
Louis provenea dintr-o familie modestă și destul de numeroasă, fiind patru copii la părinți: el, Pete și două fete – Sylvia și Virginia. Relațiile dintre ei erau foarte strânse, iar când vor primi vestea că Louie a dispărut în misiune, fiind probabil mort, au fost distruși.
Dar să începem cu începutul. Voi trasa doar un fir al acțiunii, scoțând în evidență câteva aspecte care m-au bulversat în mod deosebit. E o carte care merită citită de orice cititor, sunt oameni și fapte despre care trebuie pur și simplu să aflăm! 
Suntem în anii tulburi de dinainte de izbucnirea primului război mondial, iar lumea părea că e în fierbere…
Louis, după ce fusese selecționat și se remarcase în echipa olimpică ce participase la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, se hotărâse deja că va concura pentru titlul olimpic de la Jocurile Olimpice din 1940 de la Tokyo. S-a revenit apoi asupra locului unde urmau să se desfășoare, fiind anunțat ca loc de desfășurare Finlanda, după care a izbucnit războiul. Iar lumea întreagă a fost aruncată într-un coşmar trăit pe viu. 
”În Texas, Louie era la cinematograf, la un film care rula la matineu. Dintr-o dată, ecranul s-a întunecat, lumina s-a aprins și un angajat a intrat grăbit în sală. ”Toți bărbații trebuie să se întoarcă la bazele lor”, a spus bărbatul. ”Japonia a atacat Pearl Harbor.”
America era în război!”
Louis s-a înrolat în aviaţie, iar anul 1973 îl găseşte ca ofiţer în Hawaii, pe bombardierul B-24 Liberator,  ”sicriul zburător”, botezat Super Man de echipajul său.
Aflăm amănunte şi detalii valoroase despre construcţia şi caracteristicile avioanelor de luptă, despre desfăşurarea misiunilor militare și suntem ţinuţi cu sufletul la gură urmărind evenimente și fapte de război. Ne sunt prezentaţi şi aduşi în prim plan camarazii alături de care va trăi, lupta şi suferi Louis Zamperini. Dintre aceştia, un nume se distinge clar – 
Russell Allen „Phil” Phillips, pilotul aeronavei, care îi va deveni aproape ca un frate.
După ce Super Man a fost grav deteriorat într-o incursiune împotriva japonezilor, Louie și coechipierii săi au primit un alt avion B-24, poreclit Green Horner și participau la operațiuni de căutare a avioanelor date dispărute. 
Va urma momentul în care destinul său îi va pregăti prima din multele lovituri pe care le va încasa: prăbuşirea lui Green Horner în apele Pacificului! Ca prin minune, a supravieţuit. Cei trei supraviețuitori, Zamperini, Russell Allen Phillips și Francis „Mac” McNamara, au pornit cu două bărci gonflabile, într-o epuizantă călătorie pe ocean. Doar trei supravieţuitori din cei 11 membri ai echipajului, din care doar Louis si Phil vor trăi să fie „salvaţi”. Vai de salvarea lor! După 47 de zile în care au plutit pradă foamei, setei, arşi de soare, ameninţaţi în permanenţă de rechinii care le dădeau târcoale, vor fi găsiţi… de japonezi! Şi luaţi prizonieri, ajungând în lagărul de prizonieri de pe insula Kwajalein, primul din lagărele în care va fi închis. După mulţi ani de zile, într-un interviu pe care l-a dat pentru carte, Louis Zamperini a declarat că, dacă ar fi ştiut atunci prin ce avea să treacă, s-ar fi sinucis pe loc!
”Prăbușirea lui Green Horner îi lăsase pe Louie și pe Phil într-o stare deplorabilă, fără hrană, fără apă sau adăpost. Dar pe Kwajalein, gardienii îi deposedaseră de ceva profund și cu mult mai important: demnitatea. Căci respectul de sine și conștiința propriei valori, cele mai tainice muniții ale sufletului, stau chiar la baza umanității noastre, la baza ființei noastre. (…)
Pe insula Kwajalein, Loie și Phil au aflat un adevăr sumbru, cunoscut de toate victimele din lagărele morții organizate de Hitler, dar și de sclavii din statele americane sudiste și de sute de alte generații de oameni trădați de istorie: demnitatea este esențială pentru ființa umană, la fel ca apa, hrana sau oxigenul.”
Mi-a fost greu să citesc ororile petrecute în lagărele japoneze, mi-e greu să scriu despre ele – aşa că nu voi da amănunte – şi mi-e imposibil să-mi închipui cum a fost posibil aşa ceva!!! O asemenea lipsă de omenie, o cruzime dusă la extrem, un sadism criminal. Se distinge clar un nume: Mutsuhiro Watanabe, poreclit „Pasărea”. Ăsta nici nu poate fi numit om!!! Nici animal, că am jigni animalele…
”Îi bătea zilnic pe deținuți, le fractura traheile, le spărgea timpanele și dinții. Unuia i-a smuls jumătate din ureche, pe altul l-a ținut zile în șir legat de un copac. Când era cuprins de extazul pe care i-l provoca maltratarea cuiva, începea chiar să se vaiete, îi curgeau balele și făcea spume la gură, iar uneori chiar plângea.”
Și să nu credeți că monstrul era un ignorant! Absolvise o prestigioasă universitate din Tokyo, unde studiase literatura franceză.
De remarcat totuşi că oameni adevăraţi sunt peste tot, chiar şi în acele condiţii, iar unii dintre gardienii japonezi au dovedit asta.
Iar curajul, inventivitatea, compasiunea şi voinţa prizonierilor sunt uluitoare!!! Această carte e o mărturie şi un omagiu peste timp al acelor eroi. Foarte mulţi au pierit în lagăre, dar chiar și cei care au rezistat până la finalul războiului şi au ajuns acasă, nu au rămas fără sechele. Cum au reuşit totuşi să reziste?! Şi-au găsit în ei înşişi propria motivaţie şi propriul filon de putere. Pentru Phil Allen, cea care i-a dat forţă a fost iubirea pentru logodnica sa rămasă acasă şi credinţa de nestrămutat în iubirea ei. Era sigur că îl va aştepta. Şi chiar aşa a fost, chiar dacă fusese înştiinţată că a murit, ea nu a crezut. La fel, familia lui Zamperini, deşi devastată de vestea că Louis e dat dispărut şi e oficial declarat mort, nu a crezut! Simţeau efectiv că el trăieşte!
Am citi cartea atât de încordată încât, abia când am ajuns la pasajele în care avioanele armatei americane – B 29, Superfortăreța – au survolat cerul de deasupra lagărelor, semn că războiul se apropia de sfârşit, abia atunci am început să respir normal, conectată parcă prin fire invizibile la trăirile, emoţiile şi speranţa care începea să înmugurească timid în pieptul prizonierilor.
”Afară parcă se schimbase ceva în atitudinea japonezilor. Gardienii se uitau spre cer cu gurile căscate ca și cum s-ar fi uitat după Mesia.
– O, Doamne! Doamne! Ăla-i un avion american! a strigat cineva.
În Tokyo, civilii stăteau pe străzi, iar țipetele lor speriate erau purtate peste apă.
Louie nu mai văzuse un astfel de avion. Apoi, un prizonier nou-venit i-a spus că era un bombardier american numit B-29. Deținuții au izbucnit în urale.
– B-29! B-29!
Era cel mai frumos lucru pe care îl văzuse Louie vreodată. (…)
Mesia acela nu era al lor. Era al nostru.”
 Momentele descrise în carte, de după terminarea războiului, în care avioanele americane vin cu ajutoare, cu mâncare, ţigări şi dulciuri, iar, mai apoi, repatrierea prizonierilor, sunt de o încărcătură emoţională covârşitoare! 
”Pe 2 septembrie 1945, Japonia a semnat, în mod oficial, capitularea.
Al Doilea Război Mondial se încheiase.”
Ultima parte a cărţii ne vorbeşte despre revenirea la viaţa normală a lui Loius Zamperini. Însă faptele inimaginabile care s-au petrecut asupra lui sau a tovarăşilor lui, la care a fost martor, şi-au luat un tribut greu.
Fizic şi psihic, nici unul din supravieţuitori nu şi-a revenit pe deplin, dar mesajul despre tăria psihicului omenesc, despre caracterele puternice, de neînvins, ale eroilor de război, fie că au supravieţuit războiului sau nu, este unul foarte puternic. 
Louis Zamperini a murit în somn, la vârsta de 97 de ani, în 2014.
Recomand din suflet această carte, o mărturie şi un omagiu în acelaşi timp. 
O veţi citi cutremuraţi de cele scrise în paginile ei, dar finalul este unul optimist, iar lectura ei vă va atinge cu siguranţă corzile sufletului.
Ecranizată de Angelina Jolie în 2014

Cărţile Leda Edge pot fi comandate de pe libris.roedituracorint.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, elefant.ro, librarie.net

Recenzii Editura Leda Edge

18 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *