Delicatese Literare
Recenzii

Defecți de Cecelia Ahern, Editura ALL – recenzie

DEFECȚI

Cecelia Ahern

Editura ALL

Numar pagini: 416

Titlu original: Flawed

Cecelia Ahern este o tânără irlandeză care a reuşit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internațional. Romanul ei de debut, P.S. Te iubesc (ALLFA, 2005), a fost tradus în 47 de țări și a fost ecranizat, devenind instantaneu un succes internațional.

Următoarele romane s-au bucurat de același succes, fiind traduse pe toate continentele și vândute în peste 15 000 000 de exemplare.

  1. Defecți – Editura ALL – Flawed – 2016
  2. Perfecți – Editura ALL – Perfect – 2017 – recenzie

Primul roman YOUNG ADULT semnat de Cecelia Ahern

Niciunul dintre noi nu este perfect, a fi om înseamnă a avea defecte. Romanul DEFECȚI a fost publicat deja în 15 țări și deschide seria cu același nume dedicată publicului young adult și semnată de autoarea bestsellerului „P.S. Te iubesc”.

Tot ce scrie Cecelia Ahern vine din inimă”, notează „Sunday Tribune” și este confirmat de succesul internațional al scriitoarei. A scris această poveste cu dragoste, cu pasiune, dar și cu furie, încercând să transmită un mesaj foarte puternic pentru publicul tânăr: niciunul dintre noi nu este perfect, a fi om înseamnă a avea defecte. Romanul deschide ușa de acces către o societate distopică, în care perfecțiunea este obligatorie. Cei care iau decizii greșite, necalculate, Defecții, sunt însemnați cu fierul încins. De asemenea, Defecții trebuie să poarte o banderolă cu litera roșie „D” pe mânecă tot timpul, pentru a putea fi identificați în public și dați drept exemplu. În acest context, atitudinea de revoltă a unei adolescente ar putea să o coste viața.

Un roman captivant pe care ți-e foarte greu să îl lași din mână“ (School Library Journal), „Defecți” a fost publicat deja în 15 țări și deschide seria cu același nume, semnată de autoarea bestsellerului „P.S. Te iubesc”.

Celestine North, eroina principală a romanului, se poate mândri cu o viață perfectă. Este o fiică exemplară, toți profesorii și colegii o plac și este iubita celui mai fermecător băiat din liceu, Art Crevan. Dar, într-o zi, ajunge într-o situație care o determină să acționeze din impuls, nesocotind toate regulile societății perfecte în care trăiește. Prin urmare, va fi pedepsită și va trebui să suporte consecințele sfidării ei. Ar putea merge la închisoare. Sau, mai rău, ar putea fi însemnată. Ar putea fi acuzată că este Defectă.

Cecelia Ahern atrage atenția asupra capcanelor în care poate cădea omenirea în ziua de azi: cât de repede se găsesc țapi ispășitori care sunt pedepsiți în public.” – The Guardian

Defecți de Cecelia Ahern ne conduce într-o societate distopică, obsedată de ideea de perfecțiune, având instituită chiar o organizație, Ghilda, menită în a identifica persoanele ”defecte” și a le însemna pentru ca oricine să le poată recunoaște cu ușurință.

După ce țara trecuse printr-un mare declin economic, din cauza deciziilor greșite ale celor aflați la putere, a fost creată Ghilda, scopul ei inițial fiind de a-i îndepărta pe Defecți de la putere. În timp însă, atribuțiunile Ghildei au fost lărgite, ocupându-se de anchetarea tuturor indivizilor acuzați că sunt Defecți, pentru a-i împiedica pe aceștia să ocupe funcții de conducere vreodată, preconizându-se astfel că într-un viitor apropiat se va ajunge la o societate morală și etică fără cusur.

Pentru a-și realiza misiunea, Ghilda se servea de armata Fluierarilor, ce era practic o poliție ce avea drept scop arestarea Defecților pentru a fi judecați iar, după însemnarea acestora, supravegherea lor pentru a verifica dacă se supun regulilor impuse.

Ideea, greșită din start, încuraja practic abuzurile iar în timp conducea la dezumanizare, regim totalitar și teroare.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Celestine North, o adolescentă de șaptesprezece ani.

La începutul acțiunii, o cunoaștem pe Celestine în mijlocul familiei ei, ducând o viață aproape idilică.

Mama ei, manechin de meserie, avea o înfățișare fără cusur și un corp superb chiar și după trei nașteri. Extrem de exigentă cu felul în care arată, cerea aceeași preocupare și la cei din jur, considerând că celor care le este lene să se îngrijească arată cine sunt ei cu adevărat.

Tatăl ei era directorul postului News 24, fiind extrem de apreciat în meseria lui.

Prietenul Celestinei era Art, un adolescent de aceeași vârstă cu ea, simpatic și carismatic, fiul judecătorului Bosco Crevan, cel care conducea Tribunalul ce stabilea vinovăția Defecților și modul de pedepsire al lor.

Deși unii îl considerau pe Crevan un erou, iar alții se temeau de el, Celestine îl considera un om normal, cu defecte și calități, întrucât, petrecând mult timp în casa lor, îi văzuse latura umană și ajunsese să-l îndrăgească ca pe o rudă, în ciuda faptului că bunicul ei mult iubit îl antipatiza profund.

Celestine, la rândul ei, era o perfecționistă, limbajul și comportamentul ei fiind impecabile, iar rezultatele de la școală strălucite, spre deosebire de sora ei Juniper, care era deosebit de comună, neevidențiindu-se cu nimic.

În curând însă, viața perfectă a Celestinei avea să fie sfărâmată într-o clipă și întregul ei sistem de valori va fi dat peste cap.

Mergând spre școală în autobuz, alături de Art și Juniper, Celestine a observat un bătrân bolnav, însemnat ca Defect, ce abia se ținea pe picioare. Conform regulilor ferme ale Ghildei, Defecții nu aveau dreptul să se așeze decât pe două scaune însemnate din autobuz, dar acestea erau ocupate de două femei, ce sporovăiau nestingherite, complet indiferente față de suferința bătrânului. Indignată de nepăsarea lor, Celestine le-a rugat pe cele două femei să se așeze pe alte locuri libere din autobuz. Cele două femei, revoltate de impertinența ei și privindu-l cu dispreț pe bătrânul Defect, au refuzat să se conformeze. Uluită de situație, văzând că bătrânul mai avea puțin și se prăbușea din picioare, Celestine l-a așezat pe un loc liber din apropiere, încălcând astfel o regulă strictă a Ghildei conform căreia nu aveai voie, sub niciun motiv, să ajuți un Defect.

Prin urmare, în scurt timp au apărut Fluierarii, care au arestat-o pe Celestine și au condus-o la Castelul Highland pentru a fi judecată de Tribunalul Ghildei.

Ajungând în celulă, Celestine a observat în camera de alături un tânăr, de aceeași vârstă cu ea, având o alură de soldat, acesta cercetând-o, la rândul lui, cu curiozitate.

La scurt timp după aceea a apărut Bosco Crevan, la fel de jovial ca întotdeauna, iar Celestine a răsuflat ușurată, convinsă că s-a risipit toată confuzia și va fi eliberată.

Însă ceea ce îi propune Bosco o bulversează complet pe Celestine. Pentru a fi eliberată și declarată nevinovată, Celestine trebuia doar să declare în fața Tribunalului că ea nu a dorit să-l ajute pe Defect, ci a dorit să-l îndepărteze de ceilalți oameni ca aceștia să nu se infecteze cu microbii lui. Faptul că, în acest caz, bătrânul ar fi fost condamnat la închisoare pentru că încălcase regula de a se așeza pe un scaun la care nu avea dreptul, era doar un incovenient minor…

Din camera de alături, convins că ea va accepta târgul, soldatul o privea cu dispreț.

Paradoxal, pentru a nu fi declarată Defectă, trebuia să se poarte tocmai ca o Defectă, mințind și înșelând…

În fața Tribunalului însă, când a trebuit să declare ce s-a întâmplat, Celestine a realizat că îi era imposibil să mintă, întrucât aceasta ar fi însemnat să-și nege însăși esența ei și nu s-ar mai fi putut privi în oglindă de atunci încolo. Susținută de privirea bunicului, Celestine și-a asumat orice risc, declarând exact ce s-a întâmplat, recunoscând că a fost condusă de compasiune și rațiune, ajutând cu bună știință un Defect.

”- Tușea și am crezut că va muri. Nu mi-a păsat dacă este Defect; am văzut o persoană, o ființă umană, care îmi amintea de bunicul meu, pe care nimeni n-o ajuta. Deci, ca să vă răspund la întrebare, ce m-a posedat… răspunsul este compasiunea. Și rațiunea. Nu se așezase nicăieri, eu l-am ajutat să se așeze. În acel moment, spun eu, adresându-mă tuturor, voind ca ei să înțeleagă, mi s-a părut ceva îndreptățit.”

Curajul ei avea să o coste enorm. Bosco Crevan și-a arătat o latură a firii pe care ea nici măcar nu i-o ghicise până atunci. Extrem de înfuriat că ea i-a ignorat indicațiile, Crevan, alături de ceilalți doi membri ai Tribunalului – judecătoarea Sanchez și judecătorul Jackson, i-au dat cea mai grea pedeapsă pomenită vreodată: cinci înfierări, în condițiile în care până atunci limita maximă fusese de trei înfierări!

Astfel, Celestine urma să fie însemnată pe mâna dreaptă pentru furt de la societate, pe tâmpla dreaptă pentru decizii proaste, pe talpa dreaptă pentru complot și asociere cu Defecții, pe piept pentru încălcarea loialității față de Ghildă, pe limbă pentru faptul că a mințit Curtea cu privire la acțiunile ei.

Ajunsă în Camera de înfierare, tânărul soldat, aflat alături, se uita la ea cu admirație și compasiune, privirea lui dându-i curajul de a suporta supliciul de a fi înfierată de cinci ori.

După a fost făcută și cea de-a cincea înfierare, Crevan, care asistase cu multă satisfacție la tot procesul, i-a cerut Celestinei să se pocăiască, însă aceasta, îndârjită, a refuzat categoric, sfidându-l. Turbat de furie, Crevan a decis că este defectă până în măduva oaselor și i-a aplicat el însuși cea de-a șasea înfierare, pe șira spinării, fără anestezie!

Soldatul de alături, copleșit de emoție, i-a transmis muțește lui Celestine mesajul: ”Te voi găsi”.

Cu viața făcută bucăți, Celestine trebuia să-și adune tot curajul pentru a merge mai departe. Însă, deși rănile fizice reușise să le suporte cu multă tărie, rănile psihice au afectat-o cumplit. Revenită la școală după o convalescență de două săptămâni, a constatat cu durere că era tratată cu răceală de colegi, iar mulți profesori au refuzat să-și țină orele dacă ea era prezentă în clasă. Mai mult, Art dispăruse fără urmă, propria soră o trata cu răceală, părând că îi ascunde ceva, iar patru colegi au atras-o într-o capcană pentru a o umili fără milă.

Deși, teoretic, doar Defecții erau pedepsiți, și familia acestora avea mult de suferit.

Dacă până atunci, familia Celestinei dusese o viață fericită, lipsită de griji, după ce aceasta a fost declarată defectă, tot coconul în care fuseseră învăluiți până atunci s-a sfărâmat, ca și cum un văl li s-ar fi ridicat de pe ochi.

Mama Celestinei, cea care fusese atât de obsedată de aspectul fizic impecabil, și-a ciopârțit părul și s-a îmbrăcat în ținute fără niciun gust, în semn de revoltă față de urâțenia unui sistem care se voia perfect…

Interesantă această idee, că vezi nedreptatea doar atunci când te atinge și pe tine…

Evenimentele se precipită iar Celestine descoperă că existau mai multe organizații secrete care luptau din umbră pentru drepturile Defecților. La un moment dat, Celestine este atrasă într-o ambuscadă din care este salvată de Carrick, băiatul ce-i fusese alături când fusese înfierată la Castelul Highland.

Realizând că însăși viața ei era amenințată, totul având o legătură directă cu cel de-al șaselea semn de pe șira spinării, Celestine nu mai are decât soluția să fugă. Surprinzător, cea care o ajută să evadeze este chiar judecătoarea Sanchez!

De ce era atât de important cel de-al șaselea semn? Cine era de fapt Carrick? Va mai reuși Celestine vreodată să ducă o viață normală? Vinovații vor fi pedepsiți?

Răspunsurile le vom afla în cel de-al doilea volum al seriei, Perfecți.

Fragment din carte:

„După o noapte plină de coșmaruri, în care am tot auzit țipetele acelui bărbat din Camera Însemnării, în care am visat limbi care sângerau și Defecți aflați în stare avansată de putrefacție care se întindeau după mine și mă apucau de după baricade în timp ce treceam prin curte, mă trezesc epuizată și speriată, neștiind unde mă aflu. Este ziua în care voi depune mărturie. Ziua în care voi spune minciuna lui Bosco. Ziua Numirii.
Mă trezesc la cinci dimineața, stau în pat până la cinci și jumătate și apoi mă ridic, învârtindu-mă prin celulă ca un animal în cușcă, un animal care așteaptă că tortura să înceapă. Carrick se trezește la șase și rămâne în pat, cu spatele la perete, cu genunchi ridicați și cu coatele pe genunchi, s-a obișnuit deja cu întreagă rutină. Asta mă frustrează mai mult. N-am niciun loc în care să scap de el, cu excepția micii toalete, dar nu pot, stă acolo mai mult decât este necesar. Sunt sigură că au făcut-o așa de neîncăpătoare cu un motiv.
La ora opt, Tina și Funar vin în celulele noastre și suntem îndrumați către dușuri. Mă aștept să fiu ignorată de Carrick la fel ca în ziua precedentă, dar se uită la mine și da din cap scurt, iar ochii săi sunt ceva mai blânzi. Poate c-am crescut în ochii lui, pentru că n-am fost trimisă acasă ieri, iar eu înțeleg asta. Am simțit că suntem împreună în asta de când l-am văzut intrând în celula lui. Lui i-au trebuit optsprezece ore ca să-și dea seama. Chiar și în momentele din timpul nopții în care m-am trezit înfricoșată și dezorientată, m-am uitat la Carrick și m-am simțit imediat mai bine. El a reușit să mă calmeze așa cum nimic altceva din camera n-a făcut-o. Nu știu dacă îmi doresc să am lângă mine pe cineva cu un asemenea efect asupra mea. Știu că această legătură mi se pare atât de puternică într-un timp atât de scurt, dar mă simt ca intr-o oală sub presiune, iar el este singură persoană care m-ar putea înțelege. Faptul că avem aproape aceeași vârstă întărește legătură noastră.
Zâmbesc în semn de bună dimineață și el își întinde mâna, făcându-mi semn să merg înaintea lui. Funar fluieră încet și ștrengărește, iar Tina îi spune să-și țină gura. Zâmbesc și arunc o privire rapidă în urmă mea ca să văd reacția lui Carrick. El nu zâmbește, doar că îi strălucesc ochii. Probabil, sunt verzi. Ochii ni se întâlnesc ca să ne distrăm pe seama lui Funar, rușinat c-a fost redus la tăcere, iar apoi mă întorc rapid și privesc în față, urmând-o pe Tina. Știu că în spatele meu este Carrick și sper că nu vom fi duși să asistăm la o altă „lecție”. Cred că nu, ținând cont că Tina este aici, și mă întreb dacă ar trebui să-i spun ce s-a întâmplat ieri când ea era sus sau să înghit în sec așa cum face Carrick. Poate că existe reguli ale curajului. Dacă e așa, voi urma exemplul lui Carrick.

Cartea Defecți de Cecelia Ahern poate fi comandată pe all.roelefant.ro, libris.rocartepedia.ro, carturesti.rolibrarie.net

Recenzii și prezentări cărți Cecelia Ahern

32 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *