Delicatete de David Foenkinos, Editura Nemira – recenzie

18

Delicatețe (Delicacydelicacy

David Foenkinos

Editura NEMIRA

”Delicatețe” este o carte înduioșătoare, plină de emoție, care îți încălzește sufletul și te face să crezi în a doua șansă la fericire. Sunt pasaje în carte la care îți dau lacrimile, iar la altele râzi în hohote.
Pentru Nathalie, viața a fost ca un basm frumos timp de șapte ani. La douăzeci de ani și-a întâlnit sufletul pereche, François, alături de care a trăit momente de fericire pură. Erau perfect compatibili. După doi ani de zile de relație s-au căsătorit, iubindu-se timp de încă cinci ani ca în prima zi. Destinul lovește nemilos, iar fericirea se risipește într-o clipă când François moare în urma unui accident. Te impresionează până la lacrimi suferința lui Nathalie și modul cum încearcă să-și găsească o rațiune pentru a trăi în continuare. Munca îi oferă o motivație, Nathalie transformându-se practic într-un robot, impunându-și un ritm inuman de lucru.
”Da, iată ce-și spunea, în timp ce arhiva documentele. Toate hârțoagele acestea ne erau superioare în multe privințe, nu erau încercate de boală, de bătrânețe sau de accidente. Nici un dosar nu va fi accidentat într-o duminică, în timp ce alerga.”
Eficiența ei este remarcată și, la trei ani de la moartea lui François, este numită șefa unui birou având șase persoane în subordine. Respinge cu multă indignare avansurile amoroase ale lui Charles, directorul firmei, un om însurat de altfel, spunându-i ferm că niciodată nu va exista o relație între ei.
După o nouă perioadă infernală de muncă, are loc un incident ce avea să-i schimbe radical viața. Într-un moment de nostalgie, are brusc revelația că era încă o ființă senzuală, feminină.  Markus, unul din subalternii ei, s-a nimerit tocmai atunci să intre în birou pentru a discuta despre un dosar.  Fără să realizeze prea bine ce face, Nathalie s-a îndreptat spre el și l-a sărutat pasional, spunându-i după aceea că vor discuta altcândva despre dosar.
Markus era departe de a fi arătos sau sexy.
”Era înzestrat cu un fizic mai degrabă dezagreabil, dar nu puteai spune că este urât. Avea întotdeauna o manieră de a se îmbrăca puțintel neobișnuită: nu știai dacă purta hainele bunicului său din Emmaus ori le cumpărase de la un magazin de haine vechi.”
Dacă pentru Nathalie sărutul nu a însemnat mare lucru, uitându-l aproape imediat, pentru Markus căpătase proporții apocaliptice, întrucât o idolatriza aproape pe Nathalie, pe care o urcase pe un piedestal în mintea lui, părându-i-se ceva de neatins, iar acum, dintr-odată, era uluit să constate că și ea avea sentimente față de el. Își relua la nesfârșit în minte scena sărutului, arzând de nerăbdare să se întâlnească din nou cu ea. Indiferența ei și răspunsul ambiguu că nici măcar nu știe de ce l-a sărutat l-au trimis direct din extaz în agonie. Te înduioșează suferința lui ca și hotărârea pe care o ia să lupte pentru cauza lui. Astfel că a doua zi se duce hotărât la ea, o sărută cu putere și iese. Când Nathalie, dându-și seama cât de tare l-a rănit, îl roagă să o ierte și să uite ce s-a întâmplat, Markus prinde din zbor ocazia și îi spune că e de acord, dacă ea acceptă să iasă la o cină cu el.
Markus se pregătește pentru cină de parcă întreaga lui viață depindea de asta, pregătindu-și din vreme strategia despre ce anume să discute în afară de serviciu.
”Dar atunci despre ce vor vorbi? Nu îți schimbi pur și simplu, uite așa, mediul din care provii. Vor semăna cu doi măcelari la un congres de vegetarieni. Nu, era absurd.”
 Panica îl sufocă, având chiar impulsul de a anula întâlnirea. Totuși, seara decurge relaxant, Nathalie constatând cu stupoare că se simțea bine alături de Markus, care reușește să o surprindă cu câteva replici pline de umor.
Este amuzant să constați ce ușor se pot trage concluzii greșite de cei din jur. Chelnerul care îi servea se gândea în sinea lui că mai mult ca sigur el era producător, iar ea era actriță.
”În mod necesar exista un motiv profesional să iei cina cu un fenomen masculin atât de ciudat.”
Relația dintre ei evoluează, iar reacția celor din jur când vor afla de legătura dintre ei va oscila de la stupoare la incredulitate până la furie și represalii, în cazul lui Charles. Momentele de umor vor fi prezente din plin, iar finalul este fericit și romantic.
Citate:
”- Pot să te sărut? a întrebat el.
– Nu știu… cred că am un început de guturai.
– Nu-i nimic. Sunt gata să mă îmbolnăvesc odată cu tine. Pot să te sărut?” 
”Majoritatea poveștilor de dragoste se rezumă, de altfel, deseori, la această simplă chestiune a momentului oportun”
”Știa că existau curse între insula suferinței, cea a uitării și, cea mai îndepărtată încă, a speranței.”
”Există oameni formidabili pe care îi întâlnești într-un moment nepotrivit. Și există oameni care sunt formidabili pentru că îi întâlnești la momentul potrivit.” 
”Era fericit să o aștepte, atât de fericit să aștepte ca ea să îl descopere.”

délicatesse-2

About Author

18 comentarii

  1. barbalata Mirela on

    Wow!!! Tyna imi place 🙂 . Chiar este altceva. O carte de dragoste fara a fi siropoasa. Mersi de recomandare 🙂

  2. E superba cartea asta! Felicitari pentru recenzie, Tyna, ma bucur ca mi-ai adus aminte de ea. Eu am citit-o de la tine, dar acum mi-am comandat-o si eu la librarienet, astept sa-mi vina coletul saptamana asta, si sa o recitesc! E o carte pe care mi-o doream in biblioteca.

  3. Barbalata Mirela on

    Nu am citit cartea dar am vazut filmul 😉 . A fost frumos dar nu m-a dat pe spate. Poate cartea se percepe altfel dar la film ceva parca a lipsit. Cel putin asa am simtit. Desi mie imi place Audrey Tatou , aici in film nu prea mi-a placut 🙁

  4. Balan Daniela on

    foarte frumoasa si tentanta recenzia,felicitari <3 am sa caut cartea asta pentru ca imi doresc sa o citesc !

Lasă un răspuns