Delicatese Literare
Recenzii

Departe de trunchi de Robin Benway, Editura Epica – recenzie

Departe de trunchi

(Far from the Tree – 2017)

Subtitlu: Ce înseamnă cu adevărat o familie?

Robin Benway

An apariţie: 2021

Traducere: Sorin Petrescu

Nr. pagini: 336

National Book Award, 2017 Bestseller New York Times

ROBIN BENWAY este o foarte îndrăgită scriitoare de romane pentru adolescenţi și tineri, dintre care amintim Emmy & Oliver, seria Also Known As și The Extraordinary Secrets of April, May & June. Cărţile ei au fost traduse în peste douăzeci de limbi, au câștigat premii internaţionale și au fost bestselleruri în numeroase ţări. În 2017, cea mai recentă carte a sa, Departe de trunchi, a câștigat prestigiosul National Book Award for Young People´s Literature, iar în 2018 a fost recompensată cu PEN America Award. De asemenea, a fost numită una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2017 de către New York Times, Los Angeles Times, Entertainment Weekly și Boston Globe.

Când Grace, o adolescentă de șaisprezece ani, se vede nevoită să își dea fiica nou-născută spre adopţie, rămâne cu un mare gol în suflet. Părinţii ei adoptivi nu i-l pot umple, iar mama ei naturală e de negăsit. Dar atunci află că are fraţi. Maya, cu un an mai mică decât ea, a fost adoptată de o familie înstărită. Joaquin, la cei aproape optsprezece ani ai săi, a trecut prin șaptesprezece familii de plasament și printr-o adopţie ratată. Grace îi caută și, curând, între cei trei se stabilește o conexiune puternică. Fiecare se bucură să cunoască pe cineva de același sânge, dar toţi păstrează secrete. Deși o doare faptul că sora și fratele ei nu par interesaţi s-o găsească pe mama lor, Grace va stărui în căutările sale. Din trei perspective cu multiple faţete se împletește, emoţionant și tulburător, povestead despre ce înseamnă să faci parte dintr-o familie, despre efectele dezastruoase ale rupturii familiale, dar și despre speranţă, dragoste și legăturile care se construiesc, temeinic și profund, chiar și „departe de trunchi”.

„De la prima până la ultima pagină, acest roman plin de compasiune, amuzant, emoţionant și pe care nu îţi vine să-l lași din mână reușește să dea o definiţie convingătoare conceptului de familie.” – Kirkus Reviews
„Prin intermediul unei naraţiuni la persoana a treia, plină de înţelegere și lipsită de judecăţi, Benway sondează sufletele celor trei personaje principale, pe măsură ce acestea se luptă să-și învingă sentimentele de inadecvare, de abandon și de trădare, învăţând treptat să se accepte pe sine și reciproc.” – Publishers Weekly
„Benway are talentul rar de a se eclipsa aproape complet ca naratoare, adoptând în schimb, alternativ, perspectiva fiecărui personaj în parte. […] Cartea aceasta reprezintă un strălucit exerciţiu de empatie.” – New York Times
,,Departe de trunchi” de Robin Benway este un roman cu profunzimi deosebite, sensibil şi tulburător, care examinează, într-un mod complex, consecintele pozitive și negative ale adopției, precum și efectele pierderii, regăsirii și descoperii de sine, asociate acesteia si nu numai.
Narată la persoana a III-a și constituită din trei perspective – Grace, Maya și Joaquin -, povestea captivează încă de la primele pagini, înduioșează și provoacă cititorul la reflecții interioare. Însuși titlul romanului este foarte sugestiv și bine ales, în puternică concordanță cu întreaga narațiune. Scrierea este simplă și, în egală măsură, plină de delicatețe și voioșie, iar personajele create denotă forță și gravitate reușind să ofere un plus de savoare întregii povestiri.
Grace este o adolescentă de șaisprezece ani, singură la părinți, înconjurată de iubire și caldură sufletească, având o relație frumoasă și deschisă cu părinții săi. Este un copil adoptat, dar acest aspect nu o deranjează, cu atât mai mult cu cât părinții au fost de la început sinceri și receptivi în ceea ce o privește.
Viața lui Grace este complet dată peste cap în momentul în care rămâne însărcinată. Trădată și abandonată de iubitul său, Grace decide cu inima sfâșiată-n două să dea copilul spre adopție. Își iubește fetița, pe care o alintă ,,Piersicuța”, dar știe, în adâncul sufletului, că adopția este cea mai bună soluție. Ea este exemplul cel mai bun, de aceea face tot posibilul să îi găsească micuței o familie minunată așa cum a avut ea. Incertitudini, șovăieli, toate o apasă pe toată perioada sarcinii, dar inevitabilul nu-l poate evita. Sufletul îi este plin de iubire, dar ,,Piersicuța” are nevoie de mult mai mult.
,,Grace nu-și mai amintea când le-o dăduse pe Piersicuța – pe Milly – lui Daniel și Cătălinei. Într-o clipă își ținuse fiica în brațe, iar în secunda următoare, fetița plecase în mașina unor străini. Fiica altora pierdută pentru întotdeauna.
Dar trupul își amintea. O adusese pe Piersicuța pe lume și o jelise atunci când Grace se întorsese acasă, de la spital. Își încuiase ușa camerei și se zvârcolise, cuprinsă de agonie, strângând în pumni una dintre păturile dăruite Piersicutei. Își ștersese lacrimile cu ea. Suspinele îi apăsau pieptul, inima, sfâșiind-o pe dinăuntru.”
Această experiență traumatizantă o determină să se gândească la propriile origini, astfel că decide să își caute mama biologică. O decizie ce va aduce o nouă explozie de emoții și trăiri. Grace este conștientă că întâlnirea cu cea care i-a dat naștere nu-i aduce fetița înapoi, dar simte că doar așa va putea crea un punct de rezistență în viața sa. În acest moment trecutul este ancora ei.
Spre surprinderea sa, află că are o soră mai mică, Maya, adoptată pe când era un bebeluș și un frate mai mare, Joaquin care, din păcate, și-a petrecut copilăria și adolescența în mai multe familii de plasament. Odată acest adevăr descoperit, este decisă să pornească pe urmele trecutului, iar primul pas este întâlnirea cu frații săi.
Maya, în vârstă de cincisprezece ani, este o adolescentă plină de viață, inteligentă, un adevărat vulcan, ce trăiește înconjurată de iubirea părinților adoptivi și a surorii sale, Lauren. Deși se bucură de o situație financiară bună, lucrurile nu sunt chiar atât de frumoase, precum par din exterior, în ceea ce privește buna armonie din sânul familiei. Știe că este iubită, dar vede cum familia sa dragă se destramă sub proprii ochi. Tatăl este mai mult plecat pentru a le asigura un trai frumos, iar mama se pierde tot mai mult în patima alcoolului. Îi sunt alături Lauren, sora mai mică și fiica biologică a părinților săi adoptivi, dar și iubita sa, Claire, însă, de cele mai multe ori, le ține la distanță. Se pierde în propriile temeri, se simte incompletă și nu își găsește locul. Iar haosul, încet, încet, pune stăpânire pe viața sa.
Un email surprinzător avea să îi schimbe existența într-un mod inedit. Află cu stupoare că mai are o soră, dar și un frate. Însă, poate Maya gestiona întreaga situație? În sufletul ei se dă o bătălie puternică între trecut și prezent, dar riscă și acționează după cum simte și crede. Acceptă să își cunoască sora și fratele, sperând în adâncul sufletului că, într-o zi, se va simți completă.
,,Înainte de a împlini cinci ani, Maya înțelesese că era diferită. La grădiniță, când fusese aleasă Vedeta Săptămânii, toți copiii o întrebaseră de ce fusese adoptată, unde se afla ,, adevărata ei mămică”, dacă fusese abandonată pentru că era rea. Niciunul dintre micuți nu o întrebase despre broasca ei țestoasă, Scooch, sau despre păturica ei preferată, tricotată de bunica sa. După tirul de întrebări, plânsese, incapabilă să explice motivul tristeții sale.”
Joaquin este un tânăr de aproape 18 ani, deosebit, plin de har, inteligent, dar greu încercat de soartă. Viața sa este o înșiruire de dezamăgiri, abandon și pierderi. Nu are încredere în nimeni, nici în el însuși. Duce o povară grea pe umeri, un secret ce îl distruge pe interior, fără putință de vindecare. Viața îi scoate în cale iubirea, dar o respinge. Nu se simte puternic și nici încrezător pentru a-și da o șansă la fericire. Iar întâlnirea surprinzătoare cu cele două surori mai mici, îl aruncă și mai mult pe culmile tristeții. Dar și ale vindecării, după cum avea să își dea seama în cele din urmă.
,,Familiile de plasament se succedaseră și cu bune, și cu rele. Odată, o mamă se enervase și-l lovise peste ceafă cu o perie cu mâner de lemn, iar el se simțise asemenea unui personaj de desene animate care vede stele verzi, la propriu; din motive niciodată înțelese de Joaquin, un cuplu mai în vârstă îi legase mâna stângă, silindu-l să și-o folosească pe cea dreaptă (dar nu funcționase, așa că Joaquin era în continuare stângaci). Unui anumit tată îi plăcuse să-l înșface pe Joaquin de ceafă, pur și simplu strivindu-i vertebrele; un cuplu ținea separat mâncarea pentru Joaquin, copilul luat în plasament, pe un raft de cămară, iar pe raftul de dedesubt înșiruiseră cutiile cu cereale bune, de marcă, păstrate pentru copiii lor biologici.”
Pe măsură ce frații încep să se cunoască, fiecare dintre ei se luptă cu propriile probleme și nesiguranțe. Viețile lor sunt complet diferite, dar toți duc pe umeri povara grea a abandonului. Vor putea cei trei să își găsească vindecarea? Vor putea face față trecutului pentru a da o șansă viitorului?
Grace vrea să își găsească mama, dar Maya și Joaquin refuză. În timp ce Grace este calmă și perseverentă, Maya este ca un taifun, iar Joaquin este tăcut și retras. Interacțiunea lor este când liniștită, când plină de viață. Încet, încet, Grace, Maya și Joaquin învață să se completeze, să se susțină, chiar și atunci când durerea, temerile, frustrările, dar mai ales secretele ies la suprafață. Nu sunt perfecți, iau decizii mai puțin plăcute, se rănesc pe ei înșiși și pe cei din jur, dar la final își asumă totul. Împreună vor învăța ce înseamnă să ierți, să riști, să privești spre viitor cu încredere.
Un roman deosebit, ce m-a înduioșat, mi-a adus zâmbetul pe buze și pe care îl recomand cu drag. Deși structura romanului este dată de povestea lui Grace, recunosc că povestea lui Joaquin m-a impresionat cel mai mult, m-a răscolit sufletește, mi-a dat o stare de neliniște. Durere, deznădejde, tristețe, iar la final liniște sufletească.
Departe de trunchi” de Robin Benway este o poveste emoționantă despre curaj și forță interioară, sacrificiu și dragoste necondiționată, o lectură ce emană multă iubire, compasiune, căldură sufletească și speranță. Personajele sunt frumos conturate, te bucuri și suferi alături de ele, le simți durerea, teama. Vulnerabilitatea lor este diferită, dar ei sunt autentici. Au aceleași temeri, dar percepția este diferită . Însă, fiecare renaște din propria cenușă.

12 Comments

Spune-ți părerea!