Descendența de Cristina Zegheru, Editura BERG – recenzie

Descendența

Cristina Zegheru

Anul apariției: 2018

Număr pagini: 186

Jessica află că este șaman și că are darul de a vedea spiritele.
Acuzată de vandalism pe nedrept, este trimisă la Institutul psihiatric K.E.I. unde va cunoaște și alți adolescenți cu puteri supranaturale.

Se leagă prietenii, se crează divergențe și înflorește o poveste de dragoste între două persoane aparent opuse. O poveste care va dăinui dincolo de realitatea umană în care suntem obișnuiți să credem.

Două lumi, un singur suflet.

”Îți amintești zilele în care erai de neînțeles pentru cei din jur? Momentele când te simțeai stingher și nu-ți găseai locul printre ceilalți? Descendența este romanul care te va ajuta să te regăsești pe sine. Îți vei înțelege gândurile, stările, temerile și vei găsi nu doar soluții, ci îți vei obține voința, vei prelua inițiativa și nu-ți va mai fi teamă. Descendența este romanul care te va ajuta să privești dincolo de aparențe! Este ziua schimbării. Ești pregătit?” – Cristina Zegheru

Cristina Zegheru este o tânără autoare, romanul Descendența fiind prima carte scrisă de aceasta. O carte fantasy plină de acțiune și suspans însă și cu o poveste frumoasă de dragoste.

La început o cunoaștem pe Jessica Cooper, o tânără adolescentă de șaptesprezece ani, preocupată de școală, fiind în anul ce trecuse câștigătoarea rolului de cel mai bun actor al liceului, având o prietenă care îi era și colegă, Kim. Singura grijă de care era bulversată era admiterea la facultate, de anul viitor. După moartea prematură a părinților locuiește împreună cu bunica ei, însă  în timp ce doarme are parte de o mulțime de coșmaruri care o bântuie din ce în ce mai des, în care se confruntă cu fel de fel de personaje malefice și spirite de pe alte tărâmuri. Coșmarurile o afectează atât fizic cât și psihic, unele dintre ele fiind premonitorii.

Mă trezesc brusc, ridicându-mă în șezut și clipesc într-o doară, în speranța că pot uita toate acele imagini. Fără să vreau, mâna mi se duce la gât, sar din pat și, din câțiva pași, ajung la oglindă. O urmă roșie îmi acoperă porțiunea inferioară și ochii mi se măresc. Îmi mușc buza și icnesc, iar lacrimile pun stăpânire pe mine. Hohotele de plâns sunt înecate de suspine și teamă. Sunt prinsă în capcana formată de iluzii și rațiune. Simt că sufletul nu mai poate suporta toată această situație, iar corpul începe să sufere din pricina acestora. Nu înțeleg ce se întâmplă și totul pare din ce în ce mai ciudat. Poate am reușit să fac față viselor, în speranța că mă voi trezi și realitatea va câștiga, dar văd că totul se petrece aidoma și în viața reală. Am atât de multe întrebări și niciun răspuns .

Lipsită de o copilărie normală, singura persoană în care are încredere este bunica, însă nici acesteia nu a putut niciodată să îi spună prin ce trece, pentru că atunci când avea vreo șapte ani și după ce s-a trezit dintr-un coșmar a încercat să i-l povestească însă, după primele cuvinte, fața i s-a schimbat, iar chipul i-a devenit rigid și aspru, certând-o și pedepsind-o pentru ceva ce nu a comis. Nu i-a fost alături nici când a fost acuzată pe nedrept de vandalism și obligată să meargă la Institutul psihiatric K.E.I.

Înainte de plecare, în urma unui coșmar și îndrumată de un spirit, ajunge în podul casei, unde descoperă o cutie de metal care conține mai multe obiecte printre care o poză a părinților, un pandantiv albastru și o bucată de hârtie pe care scrie: ”Ți-ai transformat iluziile în realitate”! Pe partea superioară a cutiei, lângă poza părinților, găsește o foaie veche pe care observă scrisul rotund și frumos al mamei sale:

Scumpa mea mi-aș fi dorit ca niciodată să nu citești aceste rânduri .

Dacă ai ajuns să ții în palmă această scrisoare, înseamnă că viața ta a luat o întorsătură și nu te mai găsești pe tine însăți .

Cred că ești speriată și te simți ciudat, printre toți ceilalți. Ce-i drept, speram ca toate acestea să ți le explic când vei fi fost suficient de matură să le înțelegi, nu să ți le transmit printr-o scrisoare .

Scumpa mea, tu ești fiică de șaman, o fiică a spiritelor .

Eu și tatăl tău am fost doi șamani puternici care aveau grijă de o întreagă comunitate. Într-o zi, câteva spirite puternice au perturbat liniștea și ne-am luptat cu ele, dar au scăpat.

Șamanii sunt împărțiți pe grade și au diferite funcții. Șamanii de grupa C sunt cei mai inofensivi; sunt cei care folosesc așa-zisele leacuri din plante. Ei trăiesc printre oameni. Șamanii de grupa B sunt cei care posedă energii. Corpul e guvernat de chakre, care reprezintă comunicarea sufletului cu exteriorul. Șamanii  din grupa A sunt cei mai puternici, denumiți și căpitani. Ei sunt înzestrați cu priceperea de a-și conduce armata și au puterea de a trece prin diferite dimensiuni. Pot accesa orice înseamnă forță vitală și dețin controlul elementelor primordialele: aer, apă, foc, pământ.

Scumpa mea, ai grijă de tine și acceptă-ți darul. Bun venit în noua ta viață!

Ajunsă la Institut se confruntă cu o serie de reguli și restricții, însă cunoaște și alți adolescenți cu puteri supranaturale cu care pe parcurs va interacționa. Modul în care se desfășoară acțiunea, cine e Kurai, precum și frumoasa poveste de dragoste care se înfiripă între ei, vă las să descoperiți singuri. Recomand această carte tuturor cititorilor de povești fantasy și nu numai. Mi-a plăcut foarte mult coperta cărții, povestea în sine e inedită, scrisul e cursiv și acțiunea e redată în ritm alert, însă mi-aș fi dorit ca autoarea să dezvolte mai mult unele personaje și să pună mai mult accent pe povestea de dragoste, dar în general, cartea mi-a plăcut mult !

Viața noastră e generată de iluzii, iar întâmplările sunt reprezentate de vise, astfel încât întreaga existență este o poveste pe care putem să o relatăm oricui!

Mulţumim Editurii Berg pentru cartea Descendența de Cristina Zegheru

Cartea poate fi comandată de pe edituraberg.ro

Recenzii Editura Berg

Recenzii și prezentări cărți autori români