Despre morți numai de bine de Teodora Vescan, Editura Datagroup – recenzie

Despre morți numai de bine

Teodora Vescan

Editura: Datagroup

An apariție: 2022

Nr. pagini:188

Viețile a doi tineri se intersectează la o înmormântare stranie: Mina, o liceană anxioasă ce studiază ceremoniile funerare, îl întâlnește pe Cristi, un student nihilist lipsit de scrupule.
Intrigați unul de celălalt, deși ideile lor se contrazic, continuă fascinați dialogurile filosofice și experimentează consecințele acestora ce le vor schimba viețile pentru totdeauna.
Romanul Despre morți numai de bine are o tematică nemuritoare, tinerii se vor regăsi în personajele vivace, iar cei trecuți prin viață vor trăi o veritabilă resetare sentimentală.
Cei doi rebeli vor străbate o vară presărată cu evenimente stranii, închegate de lovituri imprevizibile ale sorții. Iar iureșul de trăiri și gânduri îi va lasă pe cititori, ca și pe eroi, cu un mare semn de întrebare: să fi fost un coșmar, o halucinație sau o simplă răsturnare a realității?

A trecut mai bine de o săptămână de când am terminat de citit Despre morți numai de bine, de Teodora Vascan, publicată sub egida editurii Datagroup, dar încă îmi sunt vii emoțiile care m-au încercat pe timpul lecturii, durere și tristețe amestecate, paradoxal, cu ilaritate. Cartea m-a atras de la început prin titlul său, simplu, incitant și șocant deopotrivă, însă nu mi-am închipuit că între coperțile sale voi descoperi mai mult decât o poveste, voi descoperi un Suflet, o Viață și…. o Moarte.

 Curioasă din fire, am căutat informații despre autoare și nu mică mi-a fost mirarea să aflu că în spatele numelui Teodora Vescan se află o tânără de18 ani care a scris cartea înainte de absolvirea liceului; surprinsă am fost și atunci când am citit, pe site-ul editurii, părerea autoarei despre ea însăși: ,,Iubesc viața și iubesc moartea. Iubesc libertatea dată de cele două. Ador ura, dar și iubirea. Însă cel mai mult iubesc să scriu despre toate acestea”. 

Cuvinte ce ascund multă duritate și complexitate deopotrivă! Este însă mult mai important faptul că tânăra autoare își folosește inima, mintea și crezul interior pentru a da formă talentului său artistic. Nu știu ce îi rezervă viitorul, dar eu am încredere că este pe drumul cel bun, literar vorbind, pentru că are talent.

,,Despre morți, numai de bine!” este o vorbă veche românească cunoscută tuturor, care dă naștere, și acum, unor discuții cu bătaie lungă, provocând mintea umană la reflecție și introspecție. Pornind de la acest concept, care face o diferențiere între două lumi – cerească și pământeană – , autoarea creionează o poveste puternic realistă, atât din punct de vedere descriptiv, cât și din punct de vedere al personajelor, principale și secundare. Un alt aspect al poveștii ce evidențiază realismul vremurilor noastre este desfășurarea acțiunii în spațiul românesc, la oraș, în București, unde viața curge și se scurge într-un mod feroce, dar și la țară, într-un sat oltenesc, unde trecutul și prezentul se contopesc subtil și brutal deopotrivă.

Mina și Cristi, personajele principale ale cărții, sunt doi tineri diferiți din multe puncte de vedere, luați prin surprindere însă de similaritățile sufletești, forțați astfel de împrejurări, triste, chiar dramatice, să se oprească din drumul propriu către revoltă, haos, anxietate, letargie, urlet tăcut și lacrimi amare, pentru a-și oferi puțină mângâiere și chiar iubire.

 Mina este o adolescentă de 17 ani, deprimată și neliniștită, ce își ascunde inteligența și frumusețea sufletească sub armura rebeliunii, dornică de a frapa ca o formă de protest împotriva familiei, profesorilor, societății în general. Este unicul copil al unei familii din București cu un statut socio-profesional bun, ambii părinți profesori, o familie care ascunde însă multă ipocrizie și putreziciune sufletească. Pentru Mina, abuzurile fizice și emoționale reprezintă normalitatea; cu o mamă lipsită de personalitate, dar plină de snobism, și cu un tată ce știe să se impună doar prin violență, nu este de mirare că aceasta alege să se protejeze pe ea însăși găsindu-și refugiul într-o o altă lume, una în contradicție cu preceptele societății în care trăiește.

În ciuda amărăciunii și singurătății din viața sa, Mina aspiră la ceva mai mult. Visează să devină scriitoare, lucrând la ,,un roman care se învârte în jurul morții dintr-o altă perspectivă”, unul care pare a ascunde un strigăt, amar, dar și duios, în fața unei ultime întâlniri cu viața, pentru care se pregătește zi de zi explorând fiecare împrejurare trăită și persoană cunoscută pentru a da contur marelui său vis. Ironic, în familia tatălui, cea de la țară, Moartea devine un personaj central, rudele și necunoscuții fiind personaje secundare ale căror acțiuni și gânduri sunt manipulate, mai mult sau mai puțin, de cel decedat. Absurditate? Adevăr? Falsitate?

Întâlnirea cu Cristi, un tânăr 19 ani, student la Psihologie și chitarist într-o formație rock numită Vinerea Neagră, chiar la înmormântarea tatălui acestuia, o obligă pe Mina să pătrundă, sufletește, într-o altă lume, una la fel de obscură și distructivă ca a sa, dar sub alte forme.

Cristi, un rebel lipsit de scrupule, poartă în suflet traumele unei copilării lipsite de afectivitate și marcate de violențele fizice ale unui tată alcoolic și plin de ură, purtând cu sine, într-o tăcere tăioasă, stigmatul de copil nelegitim. Ca o formă de răzvrătire, Cristi îmbracă haina nihilismului, făcând o artă din certitudinea că existența nu are sens, din dorința de a se opune tuturor, de a lovi în toți și toate, dar și în el însuși, trăindu-și viața la extreme. Întâlnirea cu Mina, ,,o sticluță minusculă cu esență tare de nebunie”, este o nouă lovitură de teatru pe care i-o dă viața, fără să bănuiască efectele acesteia în ciuda afișării unei siguranțe de sine puternice.

Inevitabil, între cei doi ies scântei încă de la început. Cristi, în stilul caracteristic, îi argumentează Minei părerea sa despre existență, despre familie, iubire, ură și, nu în ultimul rând, despre oameni. Dar perspectiva lui Cristi asupra vieții și morții se lovește de zidul invizibil, dar protector, al sufletului Minei. Dacă pentru Mina ,,Moartea e onestă. Necenzurată. Sălbatică. Nu are gratiile puse de convențiile vieții”, pentru Cristi ,,Moartea e doar o parte din viață. La fel de căcat precum viața”. Ciocnirile verbale dintre cei doi deschid în sufletul lui Cristi răni ascunse, dar supurânde, iar Minei îi deschid calea către o nouă perspectivă a viitorului său. Treptat, interacțiunea lor, dură, chiar acidă, devine afectivă și caldă. Replicile dintre cei doi sunt îmbrăcate în ironie, dar și amuzament, un deliciu pentru cititor, chiar dacă se simte acut amărăciunea din spatele cuvintelor.

Despre morți numai de bine este o radiografie tristă și sălbatică a naturii umane și a unei societăți aplatizate emoțional, în care mărirea și decăderea omului, viața și moartea se contopesc violent și pe neașteptate. Realismul poveștii și al personajelor, narațiunea la persoana I, descrierile obiceiurilor de înmormântare, dar și temele sociale abordate, printre care abuzul, violența domestică, alcoolul și drogurile, intoleranța religioasă, incestul și, nu în ultimul rând, scriitura autoarei, un mix suav de simplitate, eleganță și gravitate, sunt câteva elemente care dau valoare acestui tablou literar îndrăzneț, un roman de mică întindere, dar cu un impact emoțional puternic.

Dacă vă doriți o lectură diferită, dar captivantă, cu și despre tineri și adolescenți, dar nu numai, care provoacă sufletul și mintea la învățare, rememorare, curaj și asumarea propriei identități, nu ezitați să citiți cartea.

,,A dat cărțile pe față cu anturajul ei, cu maică-sa în dimineața asta. Și va mărșălui drept înainte spre visul libertăii. Odată ce este sinceră cu ea, va fi și cu restul. Cine pleacă să plece. Cine e de acord cu condițiile ce le va impune din respectful ei de sine, să se adapteze și să stea. Planul ei este să termine să îi mai mulumească pe alții și să se neglijeze pe sine. S-o dea naibii de gura lumii.”

,,Crezul că nimic nu contează cu adevărat și totul va fi contopit la final de vid și tot ce a fost va fi inexistent era mai liniștitor decît orice vorbă de duh despre Dumnezeu pe care i-o mai aruncă maică-sa în tentativele ei de a-l alina. E mândru că a devenit rece și de neatins, dar realizează că pierde pe de altă parte. Se simte în punctul de față ca un om care a fost amorțit de somnifere și de aceea n-a mai simțit nicio lovitură, deși a ratat multe lucruri.“

Cartea Despre morți numai de bine de Teodora Vascan poate fi comandată de pe site-ul editurii Datagroup

Recenzii și prezentări cărți autori români