Detectiv de Romania Vol. 2 de Silviu Iliuţă, Editura Bookzone – recenzie

Detectiv de Romania Vol. 2

Silviu Iliuţă

Editura Bookzone

Anul aparitiei: 2019

Nr. de pagini: 304

“De ce să citești Detectiv de România?

Pentru că avem nevoie de un detectiv al nostru, român. Azi, în prezent. Unul care să ne scoată din cotidian și să ne ducă undeva, în lumea lui, plină de indicii, enigme și mistere.

Anton este un detectiv atipic pe care îl vom descoperi încă din copilărie și până când, fiind om în toată firea, se lovește de misterul vieții lui din propriul birou de detectiv particular (nu de stat): indianul înecat într-un dulap.

Scene pitorești, umor, ironie și o intrigă care te va conduce pe diferite planuri în căutarea vinovatului.

Prin Detectiv de România suntem părtași, alături de Silviu Iliuță, la o reînviere a genului polițist, un gen aparte care își va găsi locul în sufletul și mintea fiecărui cititor. O carte care îți va dezvolta instinctul și atenția pentru detalii în timp ce te va face să râzi pe nerăsuflate.

Cititorii lui Silviu Iliuță au așteptat această carte cu sufletul la gură. În primele două zile de la lansare, în fața editurii au fost cozi de câteva sute de metri spre un kilometru. Oamenii au venit din toată țara, cu corturi, alimente, apă potabilă, numai ca să prindă un exemplar din primul tiraj. Apoi cineva le-a spus că nu mai este valabilă promoția cu tigăi și au plecat aproape toți.

Iată părerile celor care au rămas:

Marcel, 35 de ani, patron pompe funebre:

“Mie cel mai mult, din cărțile cu detectivi, îmi place când ăla rău moare la final. Deci, eu asta mi-aș dori de la cartea asta, să moară ăla rău la final. Nu mă deranjează daca moare și ăla bun, ca victima colaterală. Cu cât mai mulți… “

Domnul Buturuga, 49 de ani, profesor:

“În această carte se împletesc armonios mai multe stiluri din cărțile polițiste. Ești ba pe urmele lui Jack Spintecătorul, într-o Londră tulburată de crime, ba la braț cu Hercule Poirot, ba fugind ca ultimul cretin de câinele din Basckerville. Adică, eu așa sper că e, că n-am citit-o…”

Eugen, 56 de ani, student la fără frecvență:

“Eu zis să iau lucrurile încet în viață. La 40 de ani am intrat în politică, la 46 am luat Bacalaureatul, iar acum, la aproape 56, am deja trei facultăți absolvite, la Fără Frecvență, și sunt ministru. Este momentul să mă apuc și de citit. Ar fi stat la coadă șoferul meu, dar tocmai l-au promovat ca senator și nu am avut timp să iau altul.”

Gheorghe, oier:

“Nu citesc cărți, că cărițile obosește ochii și tâmpește. Treceam cu mașina pe aici, am văzut coada și m-am oprit să dau lumea la o parte din drum, că nu am loc să întorc.”

Cornelia, 33 de ani, romantică:

“Sper să fie o carte de poezii, îi știu sensibilitatea lui Iliuță… A, e polițistă? Am înțeles. Sper totuși să fie în versuri.”

Trebuie să recunosc că şi acest al doilea volum s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele şi m-a fascinat. Eu asta aştept de la o serie, să o văd crescând şi aşa s-a întâmplat în acest caz. Al doilea volum mi s-a părut mult mai bun, mult mai intens şi mult mai serios. A fost o adevărată carte poliţistă.

După cum ştiţi din Detectiv de România vol.1, Anton are parte de primul lui caz de când este detectiv particular. Cazul lui este unul complicat și ciudat: o femeie vrea să îi cerceteze moartea, dar de fapt nu este moartă şi care se pare că este Irina, marea lui iubire încă de pe băncile şcolii primare.

Dacă în primul volum autorul ne-a introdus destul de uşor în poveste, în al doilea volum situaţia se schimbă şi ne aflăm într-o permanentă căutare, nu simţi cum trece timpul şi paginile se duc una după alta. Anton se dovedeşte a fi un detectiv foarte bun, cu o inteligenţă sclipitoare şi un simţ foarte dezvoltat de a găsi indicii şi de a fi atent la tot ce se întâmplă în jurul lui.

După primul volum am rămas cu câteva întrebări pe care autorul nu le-a uitat şi ne-a oferit explicaţiile satisfăcătoare.

Toată acțiunea se învârte în jurul a o mână de oameni. Pe de-o parte este Anton cu prietena şi ajutorul lui, Eve, apoi mai este indianul Sunny și Irina cu pilotul ei. Și să nu o uitam pe Doina, femeia care s-a măritat cu Sunny crezând că este altcineva şi care visa la o viaţă plină de lux, lucru care nu s-a întâmplat şi ea a plecat în Italia să îşi găsească iubirea, şi-a găsit-o, şi oarecum lucrurile s-au sfârşit destul de bine pentru ea, băieţelul ei şi Marco.

Aşa cum stiţi, dacă aţi citit primul volum, în dulapul în care a căzut Anton cu femeia misterioasă s-a găsit un cadavru, care se presupune că era a lui Sunny. Anton a avut o sarcină foarte importantă: pe lângă aceea de a afla care-i treaba cu moartea Irinei, a trebuit să investigheze dacă Sunny a murit sau nu!

Personajul nostru, Anton Scorilo, este conturat de autor într-un mare fel. Este genul de personaj preferat, comic și simpatic, pe care nu poţi să nu îl îndrăgeşti, parcă vrei să intri în carte să îl ajuţi, să fii alături de el si, mai ales, să înveți de la el.

Capitolele cărții alternează între trecut – unde aflăm planurile Irinei de a scăpa de sub papucul tatălui şi de a pleca cu pilotul, inclusiv înscenarea propriei morţi, ca şi viaţa ei până în momentul când ajunge în biroul lui Anton – şi prezent, unde participam alături de Anton la toate căutările lui pentru a desluşi misterul.

Şi în acest volum acţiunea se petrece pe teritoriul ţării noastre, având astfel încă o dată ocazia să vedem cum funcţionează lucrurile în România. Suntem martori la momente foarte amuzante, dar şi la răsturnări de situaţie pe care nu le-ai fi gândit.

Sunteţi curioşi să aflaţi finalul cărţii? Vă invit să citiţi ca să aflaţi dacă Anton şi-a rezolvat cazul şi care este soarta fiecărui personaj în parte. Vă pot spune că am savurat o adevărată carte poliţistă, de acţiune, în care nu m-am plictisit nicio secundă.

Cartea este perfectă din toate punctele de vedere, găsim în ea umor românesc de bună calitate, care o ridică la un standard foarte înalt. Este scrisă corect, într-un stil lejer, cursivitatea fiind la ea acasă. La fel ca şi primul volum merită nota 10 plus! Vă doresc lectură plăcută!

“In miile de vise din copilărie şi adolescenţă, se vedea întotdeauna pe el, îmbrăcat în ie, cum descăleca de pe un cal alb, ca al băiatului sau al fetei din genericul de la “ Tezaur folcloric”. Totul se întâmpla chiar în fata acestei porți verzi, cu boltă de viţă-de-vie la intrare.”

Cartea Detectiv de Romania Vol.1 de Silviu Iliuţă poate fi comandată de pe bookzone.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți cu umor