Delicatese Literare
Recenzii

Devoratoarea de păcate de Megan Campisi, Editura Litera – recenzie

Devoratoarea de păcate

(Sin Eater – 2020)

Megan Campisi

Editura Litera

Colecția Buzz Books

An apariție: 2020

Nr. pagini: 336

Traducător: Irina-Marina Bortoi

MEGAN CAMPISI a absolvit Universitatea Yale și are un masterat de la École Internationale de Théâtre Jacques Lecoq din Paris. A primit premiile French Alfa și ADAMI pentru dramaturgie, iar piesele sale au fost puse în scenă cu succes în Franța, China și Statele Unite. În 2019 a primit o bursă de excelență Fulbright pentru a ține cursuri de dramaturgie la teatrul Tatbikat din Turcia. Devoratoarea de păcate (Sin Eater, 2020) marchează debutul ei ca romancieră. Locuiește în Brooklyn, New York, împreună cu familia.

Anglia secolului al XVI-lea. Datoria unei devoratoare de păcate este să ia păcatele muribunzilor asupra ei și să le poarte cu sine până-n mormânt. Ea trebuie să asculte confesiunile acestora și să le devoreze păcatele, într-un ritual funerar complex, în care tuturor păcatelor, mai mici sau mai mari, le corespund anumite bucate. Întinată de păcatele altora, devoratoarea este evitată de toți și redusă la tăcere, trăind izolată la periferia orașului.

May Owens este o copilă orfană, în vârstă de paisprezece ani, a cărei principală preocupare este procurarea hranei de zi cu zi. Arestată pentru că a furat o pâine, ea este condamnată să devină devoratoare de păcate. Este o sentință nimicitoare, care îi schimbă peste noapte întreaga viață, dar îi deschide totodată multe uși. Și atunci când două dintre doamnele de la curtea reginei se îmbolnăvesc grav, May le ascultă confesiunile pe patul de moarte și începe să cerceteze un zvon teribil, abia șoptit pe coridoarele palatului.

Romanul Devoratoarea de păcate este o poveste captivantă despre trădare, putere, destinul femeii și strania libertate pe care ți-o poate oferi statutul de paria al societății – căci, așa cum va afla May, să fii un nimeni schimbă uneori totul...

Un roman de o imaginație debordantă și uimitor de contemporan, care amintește de Povestea slujitoarei.

„Un debut răsunător, impresionant… Imaginea tulburătoare a nedreptății, pictată de Campisi, este consolidată de inteligența, frustrarea și suferința lui May. Romanul acesta fascinant este un adevărat deliciu pentru adepții prozei feministe speculative.“ Publishers Weekly

„Un roman care amintește foarte mult de Povestea slujitoarei. În acest sens, transcende originile sale istorice, pentru a ne oferi o eroină modernă. De o imaginație debordantă și uimitor de contemporan.“Kirkus Reviews

„O carte captivantă și întunecată, care privește distopic trecutul, dintr-o perspectivă tulburător de contemporană.“Emma Donoghue

„Campisi conturează o poveste a datinilor străvechi, a superstițiilor sumbre și a puterii feminine… Recomand acest debut, un amestec original de mister și istorie alternativă, pentru admiratorii thrillerelor medievale, cu nuanțe folclorice ale lui Karen Maitland și cei ai romanului A fost odată un râu de Diane Setterfield.“ – Booklist

„Devoratoarea de păcate este o surpriză încântătoare – Megan Campisi se folosește de istoria nedreptății patriarhale pentru a crea o poveste cu tematică feministă, bine documentată, despre abundența nesperată, judecată, intelect și supraviețuirea feroce.“ – Maria Dahvana Headley

„Întâlnim o combinație între Numele trandafirului și Wolf Hall în acest roman strălucitor, fascinant. Megan Campisi invocă o versiune deformată, dar absolut delicioasă, a Angliei secolului al XVI-lea: Anglia dinastiei Tudorilor, văzută printr-o oglindă distorsionată. Eroina, o tânără fată transformată brutal într-o paria a societății, este conturată cu ingeniozitate și un realism tulburător. Megan Campisi a creat o poveste sumbră, intensă, plină de umor, personaje de neuitat și mistere adânci. Îți vrăjește mintea și sufletul deopotrivă, de la prima până la ultima pagină.“Jennie Melamed

„Bogat în detalii imaginative și istorice, romanul Devoratoarea de păcate prezintă o poveste cu mistere, cu orori, dar, mai presus de orice, povestea unei femei care își redobândește puterea. Mi-a plăcut de la un capăt la altul.“ – Christina Dalcher

„Devoratoarea de păcate de Megan Campisi: o poveste distopică despre o fată din Anglia secolului al XVI-lea, condamnată să devină o devoratoare de păcate, o femeie care nu poate fi atinsă, care nu poate vorbi și a cărei datorie este să asculte confesiunile muribunzilor și să mănânce alimentele care simbolizează păcatele lor, pentru ca sufletele acestora să poată ajunge în rai. Gândiți-vă la o combinație între Margaret Atwood și Umberto Eco, rezultatul fiind o lectură incredibilă.“Palm Beach Post

O poveste surprinzătoare, intensă și tulburătoare, foarte frumos scrisă, cu un titlu incitant și o copertă foarte inspirată.

Acțiunea acestui fascinant thriller medieval e plasată în Anglia secolului al XVI-lea, în timpul dinastiei Tudorilor, însă, deși unele dintre personajele cărții se aseamănă cu anumite personalități istorice, cartea nu este un roman istoric, ci rodul imaginației autoarei. O poveste plină de mistere și detalii istorice savuroase, unele pitorești, iar altele întunecate, reflectând o față sumbră a epocii respective.

Un roman original despre femeile care trebuie să poarte poverile societății prin retrogradarea la „devoratori de păcate”. Devoratorii de păcate sunt femei menite să asculte confesiunile muribunzilor, iar fiecărui păcat îi era asociat un fel de mâncare. Inedita listă a acestora se află la începutul cărții: stafide pentru adulter, vin fiert pentru beție, carne de cioară cu prune pentru defăimare, porumbel fript pentru hoție, inimă pentru crimă și multe altele. Devoratoarea, după ce asculta confesiunile, spunea familiei ce bucate să pregătească, iar atunci când le mânca, se considera că lua păcatele decedatului asupra ei, izbăvindu-l.

Deși cartea de față este în întregime o operă de ficțiune, are la bază un fapt real: devoratoarele de păcate au existat în anumite regiuni ale Marii Britanii, și asta până în urmă cu aproximativ un secol! Ele stăteau lângă sicrie și mâncau o bucată de pâine, într-un ritual tradițional, menit să-i absolve pe morți de păcate.

Protagonista naratoare a cărții este o orfană de 14 ani, May, care, ajunsă la închisoare pentru că a furat o bucată de pâine, primește o pedeapsă mai rea ca moartea, fiind forțată să intre într-o viață de servitute, servind ca devoratoare de păcate. Forțată să poarte un lanț în jurul gâtului cu litera D atârnată pe el la vedere și marcată cu litera D pe limbă, May devine o paria, fiind acum atât temută, cât, mai ales, evitată de toată lumea, fiind ”văzută” și ”auzită” doar atunci când era chemată la patul morții cuiva.

”- Nevăzuta e acum văzută. (…)

– Nedeslușita e acum deslușită. Păcatele tale trupești devin păcatele mele, să le port în tăcere până în mormânt.”

Povestea unei adolescente orfane care pentru un furt mărunt este forțată să devină devoratoare de păcate m-a mișcat profund. Singurătatea și izolarea socială la care e supusă prin prisma ”meseriei” ei sunt copleșitoare. Singura persoană lângă care poate sta e o altă devoratoare pe păcate, însă nici între ele nu vorbeau.

Când May o însoțește pe cealaltă devoratoare de păcate la Curtea Regală și aude confesiunile uneia din doamnele reginei, pășește fără voia ei într-un vârtej al secretelor, uneltirilor și pericolelor de la Curtea Regală, fiindu-i amenințată chiar viața.

În ”Devoratoarea de păcate”, Megan Campisi explorează diferențele sociale, de clasă și de gen în secolul al XVI-lea. Tonul cărții este sumbru și plin de suspans și dramatism. Povestea ne poartă din mahalalele Londrei până în casele negustorilor și la palatul regal, fiindu-ne oferită cu generozitate o bogăție de detalii. Descrieri ale locurilor, oamenilor din diferitele straturi sociale, obiceiurilor și datinilor străvechi și superstițiilor vremii, unele imaginare, dar altele, reale, fiind rodul muncii de documentare a autoarei.

May este o eroină puternică și convingătoare. Viața ei e plină de neprevăzut, suferințe și tragedii. Deși frica și singurătatea ei răzbat din pagini, ea nu se lasă înfrântă. Tăcerea care i se impune și faptul că este acceptată doar de cei respinși de societate o fac un outsider, cu toate acestea, fiind înzestrată cu inteligență, curaj, atenție la detalii, empatie și simț al dreptății, May își găsește modalitățile de a supraviețui, de a se adapta și, mai mult de atât, de a-și controla destinul. O adevărată demonstrație a puterii feminine.

”Îmi aduc aminte că râul are un cot căruia îi zice Dungsbrook. Cursul apei se lățește și devine mai domol, iar în aer se simte izul de putreziciune, de la porcarii care aruncă aici măruntaiele, și mirosul de rahat, de la latrinarii care aruncă aici excrementele orașului, să le ia pe toate apa. Și pământul de lângă cotul râului se cheamă tot Dungsbrook. Greblașii care strâng gunoaiele orașului le ard aici în câmp deschis. Și aici trebuie că locuiesc și vopsitorii cu drobușor. Munca lor duhnește în asemenea hal, că sunt nevoiți să trăiască la o anumită depărtare de castel. Dungsbrook e locul unde toate duhorile lumii se adună și se împletesc unele cu altele. Nici un loc nu-i mai nenorocit decât Dungsbrook. Așadar, cred că știu unde locuiește devoratoarea de păcate.”

 

”Deschid gura ca să-mi văd limba. Un D negru se unduiește pe ea ca un semn al diavolului. Limba e roșie și umflată în jurul lui. E monstruoasă. Eu sunt monstruoasă. Mă întorc cu spatele la oglindă.”

 

”Există o anumită alinare în reguli. Știi dacă ești bun sau dacă ești rău. Și chiar dacă ești rău, știi unde ți-e locul. Ai un loc al tău. Dar eu nu vreau ca regulile altora să spună dacă mai am vreun loc pe lumea asta. Vreau să spun eu singură lucrul ăsta.

Mă uit în jurul meu la casele din piațetă și aud mai multe obloane cum se închid. Bun, oamenii se uită și o să spună mai departe ce au văzut.

Mă așez încet în apă, simțind cum îmi urcă răcoarea pe picioare, pe coapse, în păsărică și în dos. Blestem fântâna asta, mă gândesc eu în fața piațetei. Îi blestem apa. Mă uit de la o fereastră închisă la alta. De-acum înainte, are să fie cunoscută drept Fântâna Devoratoarei de Păcate. Nimeni n-are să mai bea din ea și n-are să se mai spele în ea și n-are să mai pună mâna pe ea vreodată. Doar eu. Fiindcă eu nu pot fi blestemată. Eu însămi sunt un blestem.”

O lectură fascinantă, intensă și copleșitoare, o carte care m-a impresionat și pe care o recomand cu drag iubitorilor de povești medievale!

Cartea Devoratoarea de păcate de Megan Campisi se poate comanda pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți din Colecția Buzz Books

11 Comments

Spune-ți părerea!