Diabolic: Am murit, din fericire 5 de Theo Anghel, Editura Quantum Publishers- recenzie

10

Diabolic

Autor: Theo Anghel

Editura: QUANTUM PUBLISHERS

 An aparţie: 2017

Număr pagini: 498
Ultimul volum al seriei ”Am murit, din fericire”:
1. Întoarcerea
2. Chaos
3. Dincolo
4. Purgatorio
5. Diabolic
În acest volum, Oriana ajunge într-un impas fără precedent. Lipsită de ajutorul neprețuit al lui Marc, este nevoită să înfrunte singură noile obstacole care îi apar în cale.
O carte și o încheiere de serie „Diabolic” de captivantă! În ciuda numărului mare de pagini, nu o poți lăsa din mână până la final. Am savurat fiecare rând, dialog cu dialog, replică cu replică, și fiecare descriere migăloasă și foarte frumos exprimată. Atât povestea – subiectul, personajele, decorurile – cât și stilul unic al autoarei sunt de notă maximă! Intriga e foarte bine construită, suspansul crește gradat, interacțiunea personajelor e extraordinară, situațiile amuzante fac sarea si piperul acțiunii iar umorul e personaj principal în carte – am citit cartea zâmbind cu gura până la urechi și am rămas cu o stare de bună dispoziție la final. Sincer, nu m-aș supăra dacă povestea ar continua, potențial există din plin, iar fanii seriei – printre care bineînțeles că mă număr și eu – am fi încântați de o astfel de posibilitate. 
I-am însoțit în aventura lor pe Oriana, Abel și Ama și, deși așteptam cu multă curiozitate să ajung la final și să văd ce se întâmplă în cele din urmă, am rămas cu o stare de nostalgie când ultima pagină a fost întoarsă și ultimul rând a fost citit. Am mai spus-o și o mai spun: această serie e dintre cele care dau dependență și din lumea cărora te desprinzi cu greu. Povestea e din ce în ce mai amplă de la volum la volum, acțiunea e foarte captivantă, Oriana e și de această dată la înălțime, iar interacțiunea dintre îngerii ei păzitori – Ama și Abel – e, după cum știm deja, delicioasă: se atrag și se resping într-o înfruntare a voințelor din care niciunul nu vrea să iasă câștigător, dar pur și simplu nu se pot abține să se tachineze și împungă reciproc!
–Nu înțeleg de ce-ți place să vii aici! Se enervă Abel. Femeia asta trezește toți diavolii adormiți în mine! Și tu vrei s-o am mereu sub ochi! O să devin atât de al dracu’, încât confrații o să- l detroneze pe Luci și-o să mă pună pe mine-n loc!
– Poate te aude Luci al tău și- ți trăsnește una în bot! Îi replică Ama. Ce- aș mai râde!
Iar situația lor are un potențial exploziv, având în vedere că la reîntoarcerea în Chaos aduseseră cu ei amintirile a ceea ce li se întâmplase în viața reală, ceea ce genera în același timp ură, atracție,  resentimente și neputință. Îi lega și îi despărțea o relație imposibilă…

Peripețiile prin care trec eroii noștri sunt uluitoare, iar galeria de personaje e pitorească și extrem de originală, de-a dreptul spectaculoasă! Preferații mei sunt Oriana și îngerul ei negru – Abel, cel mai simpatic, nebun și original personaj pe care vi-l puteți imagina! Mi-aș dori un volum separat cu povestea lui și a Amei! Poate sunt auzită…
Câteva repere cu privire la evenimentele petrecute în primele volume ale seriei: Oriana, o tânără rebelă și răsfățată, cu o viață normală, moare într-un accident chiar în ziua nunţii ei, dar existența ei nu ia sfârșit.  Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Orianei care, după moarte, se ”trezește” în lumea de dincolo, de unde este trimsă înapoi pe Pământ (Chaos) ca recuperator de suflete, însoțită de doi îngeri păzitori, unul din partea Raiului și unul din partea Iadului – Ama și Abel, o pereche foarte haioasă formată dintr-un înger și un drac, care se ciondăneau în permanență. După o serie de misiuni cărora le face față cu brio, Oriana este văzută de cineva din fosta ei viață, așa că e extrasă din Chaos și trimisă Dincolo, împreună cu cei doi îngeri ai ei, unde e martora unor evenimente care răstoarnă toate ideile ei despre ce credea că i se poate întâmpla în acest plan al existenței, și astfel descoperă Transeo, cu așteptarea nesfărșită a…nimic, Gura Iadului cu demonii săi, și Purgatorio, ”o fâșie de lume pe care n-o stăpânește nici Iadul. Nici Raiul. Se spune că nici îngerii și nici diavolii nu au acces acolo.”
În Diabolic, Oriana, întoarsă în Chaos împreună cu simpaticii ei îngeri păzitori, își reia existența de recuperator aproape din momentul în care fusese extrasă. Timpul avusese o altă dimensiune Dincolo, astfel încât, deși tot ce trăise acolo se derulase pe parcursul a câtorva luni de zile cel puțin, de aici ea lipsise doar câteva zile!
Revine în micuțul și modestul ei apartament și își reia slujba la barul Luxura, alături de prietena ei, Mati. Patronul barului – vi-l aduceți aminte pe burduhănosul Anais? – era în spital, iar barul, lăsat pe mâinile „competente” ale fratelui său, preotul Sandu, e pe punctul de a da faliment. Noroc cu Oriana și ideile ei inovatoare! Sau,  chiar dacă nu erau ale ei, recunoștea oricând o idee bună…
”- Pe unde merg eu spre casă , începu Măriuca pe la 11 seara când, cu tot efortul nostru depus de a lumina bannerul exterior mai ceva ca un pom de Crăciun, în bar nu intrase decât un nene cam dus cu pluta, ajuns acolo din cine știe ce greșeală, văd două curviștine făcându-și veacul pe trotuar. Nu crezi că alea ar putea să ne aducă clienți? Și le-o fi și lor mai bine, decât să stea în ploaie și frig…
– Fă-o! Am exclamat, acoperind vocea lui Mati care începuse să spună ceva.” 
Să nu vă închipuiți însă că eroina noastră intră în vreo rutină sau existență monotonă! Nici vorbă de așa ceva! Intre situația deloc ușoară de la bar și misiunile „de sus” care nu întârzie să apară, abia are timp să-și tragă sufletul. Vorba vine…
Și în tot acest timp, dorul de „pierdutul” Marc cel rămas în urmă (vă aduceți aminte ce și cum, de la finalul volumului trecut, eu nu spun pentru a-i lăsa să descopere singuri pe ce care nu l-au citit încă) o macină fără milă, și tot ce îi dă putere este speranța că nu e totul pierdut și că se vor regăsi.
Pe măsură ce o însoțim pe Oriana&Company făcând slalom printre peripeții, apar treptat în scenă personaje din volumele anterioare: Viorel și bunicile lui care trăiau în canal (și cărora Oriana le va pune la dispoziție apartamentul ei într-o încercare disperată de a-l smulge pe băiat din viața promiscuă și fără perspective pe care o trăia); Astrid, cea care îi aducea în permanență aminte de viața ei de dinainte; preotul Sandu, în fața căruia Oriana își va deschide sufletul și îi va dezvălui lucruri tabu pentru un muritor, făcându-l să își regândească întreaga existență; și, nu în ultimul rând – Gudila, recuperatorul frustrat și în permanență nemulțumit căruia Oriana trebuia să îi fie mentor, misiune imposibilă de altfel…
Pe parcursul misiunilor pe care le are de îndeplinit, avem de-a face cu clasica luptă dintre Bine și Rău, dar abordată într-un stil foarte original. Indicațiile divine sunt contradictorii, binele și răul sunt chestiuni relative, iar reprezentanții Raiului și Iadului – Amadeus și Malorum – mai rău o bagă un ceață pe și așa dezorientata Oriana cu aparițiile și îndrumările lor. Oricum, mi-a plăcut maxim de ea! Neînfricată, miloasă, optimistă, se regrupa rapid în orice situație, intrând din mers în postura de lider și jucând în permanență rolul bunului samaritean. Constant, pe tot parcursul seriei, am asistat la transformarea și evoluția ei ca persoană.
Volumul de față ar putea fi împărțit în patru părți distincte, după cum se succed evenimentele și se schimbă decorul.
Prima parte: revenirea Orianei și a îngerilor în Chaos, viața la barul Luxura – o lume pestriță, în care întâlnim interlopi, mafioți, prostituate – alternând cu îndeplinirea misiunilor primite, în care dramatismul atinge cote maxime. 
Povestea – deși e plină de situații amuzante și trăsnite, iar dialogurile dintre personaje, mai ales când e Abel prin preajmă, adică tot timpul, mustesc de umor – nu e lipsită de dramatism. Elementele fantasy şi situaţiile nostime sunt împletite cu fapte și întâmplări inspirate din partea întunecată a vieții – sărăcie, abuzuri, tragedii, neputință – ceea ce face ca lectura acestei cărți să te treacă prin toate stările posibile.
Ultima misiune căreia e nevoită să-i facă față îl implică pe ”filosoful” Gudila, în sensul că, sub pretextul că acesta e un recuperator incapabil, i se ordonă să-l însoțească la Sanctuar și să-l „predea” celor de acolo, unde acesta va fi declarat damnum, dar ce presupunea asta, nimeni nu știa. Oriana încearcă să se sustragă acestei misiuni, dar când demonii dau năvală în viața ei de zi cu zi, mesajul e perceput ca atare: fie se supune cerințelor divine, fie demonii vor ajunge să fie o amenințare constantă!
Astfel, nu are încotro și organizează plecarea spre Sanctuar cu ajutorul unei echipe formate ad-hoc: ea, îngerii, Astrid, insistentul preot Sandu care, în urma dezvăluirilor Orianei, nu se lăsa în ruptul capulului dat la o parte, și, bineînțeles, Gudila.
Partea a doua a cărții se deulează pe drumul spre misteriosul Sanctuar, plin de peripeții și pericole ivite pe neașteptate, cărora trebuie să le facă față. Demoni, duhuri, înfluențe malefice, indicații contrdictorii venite ”de sus”, de toate acestea vor avea parte cu vârf și îndesat!
Interesant traseul pe care îl străbăteau, (deși foarte încâlcit, ghidați de indicațiile ceasului divin), traseu ce urma repere reale, Ploiești, Târgoviște, Pitești, Sibiu, Aiud, Cluj misterioasa pădure Baciu…
”Arăta ca oricare altă pădure, nu avea nimic ieșit din comun, și, abia după ce m-am convins singuă că simțurile nu mi se tociseră în așa hal, încât să nu mai observ pericolul pe care îl anticipasem de zor, am îndrăznit să mormăi ceva
– Ăăăă…
– Da. Corect! Sunt de axord cu tine! spuse Abel repede. 
Se ridică și se apropie de bord, privind în afară.
– Ce mare brânză e cu pădurea asta? 
Se întoarse spre Gudila, aproape luîndu-l la rost pentru gogoșile turnate mai înainte despre paranormalul care ar da pe afară din zonă.
Filosoful ridică din umeri. Adică, el ce vină avea? Citise despre toate lucrurile alea. (…)
Îngerul bun îmi prinse palma într-a ei și mă forță s-o privesc.
– Să plecăm! Ascultă-mă! Nu știu cum să-ți explic, dar simt că ne pândește ceva din pădurea asta.”
Partea a treia: sosirea la Sanctuar, un alt plan al existenței, un portal între Chaos și… altundeva. Dar să nu credeți că perspectiva de a se afla într-un astfel de loc i-a intimidat vreun pic pe călătorii noștri: 
”- Stai puțin, am intervenit. Cine sunteți voi și ce vreți de la Gudila?
– Ce vrem noi, nu-i treaba ta.
– Bine, atunci, cine sunteți?
– Ne iei la mișto?
– Doamne ferește! 
– Suntem gardienii Sanctuarului. 
– Aici e Sanctuarul? se auzi vocea mică a lui Astrid. Privea în jur, teribil de dezamăgită că misteriosul Sanctuar era o amărâtă de pășune de unde lipseau însă oile.  
– Gardieni? se trezi și dracul vorbind. Ce păziți aici? Să nu vină vreo vacă să nu rumege lucernă?”
Nu vă dezvălui mai multe din ce îi așteaptă aici. Vă spun doar că în sfârșit acum apare și Marc în acțiune.  Nu deodată, așa, pur și simplu, ci… dar asta o sa vedeți pe cont propriu! Cum și dacă Oriana și Marc vor avea parte de „marea regăsire”, veți vedea…
Iar a patra parte: finalul, apogeul poveștii și al extraordinarei aventuri a neînfricaților noștri eroi, ne rezervă un deznodământ plin de neprevăzut, neașteptat și spectaculos. 
Pe parcursul întregii serii, autoarea ne poartă în planuri ale existenței și în lumi de neimaginat cu o acuratețe a detaliilor și o cursivitate a povestirii atât de măiestrit redate, încât nu-ți vine să te îndoiești de realitatea lor. Ești acolo, printre personajele cărții, trăind alături de ei experiențe uluitoare. ”Am murit, din fericire” e cu siguranță una din cele mai frumoase serii fantasy pe care le-am citit, un ”must-read” pentru iubitorii genului. Eu o recomand călduros!
Mulțumim Editura Quantum Publishers pentru exemplarul oferit pentru recenzie.
Cartea Diabolic de Theo Anghel poate fi comandată de pe site-ul editurii Quantum.
Quantum

About Author

10 comentarii

  1. Ehee, Oli, de data aceasta te-ai depășit pe tine însăți! Superba recenzia! Pur si simplu m-ai ținut in priza pana la finalul ei. Acum pot liniștita sa-mi fac planul de citit seria aceasta! Mulțumesc si multe felicitări! ❤️❤️❤️

Lasă un răspuns