Dispariția lui Molly Clarke de Wendy Walker, Editura Corint, Leda Bazaar – recenzie

Dispariția lui Molly Clarke

(Don’t Look for Me – 2020)

Wendy Walker

Editura Corint / Leda Bazaar

Traducere: Loredana Voicilă

Nr. de pagini: 400

An apariție: 2023

Wendy Walker a lucrat ca avocat specializat în dreptul familiei. Este autoarea romanelor Four Wives (2008), Social Lives (2009), All is Not Forgotten (2016), Emma in the Night (2017), Cu o noapte înainte (The Night Before – 2019).

În prezent, locuiește în statul Connecticut și lucrează la următorul ei roman.

Autoarea bestsellerului Cu o noapte înainte revine cu o poveste deopotrivă captivantă şi emoţionantă despre încercările disperate ale unei fiice de a-şi găsi mama înainte de a fi prea târziu.

DESEMNATĂ CEA MAI BUNĂ CARTE A ANULUI DE BIBLIOTECILE PUBLICE DIN NEW YORK!

S-a spus că a ales să plece din viețile celor dragi. Indicii sunt destule. Mașina abandonată la kilometri de casă. Biletul găsit la un motel din apropiere. Familia distrusă. Astfel de povești se întâmplă tot timpul. Femei care se fac nevăzute, disperate să o ia de la capăt. Dar ce s-a întâmplat în realitate cu Molly Clarke? 

Noaptea în care a dispărut a început cu o furtună, apoi femeia a rămas fără benzină, iar un bărbat s-a oferit să o ia în camioneta lui și să o ducă undeva, la adăpost. Numai că, după ce se închid portierele, Molly începe să bănuiască faptul că a făcut o greșeală cumplită.

 O nouă pistă o aduce pe Nicole, fiica lui Molly, în orășelul amărât în care mama ei a fost văzută pentru ultima oară. Localnicii sunt înduioșați de poveste și dornici să o ajute. Proprietarul motelului. Barmanul. Chiar și poliția. Asta până când secretele încep să iasă la iveală, iar Nicole se apropie de adevărul privind evenimentele din noaptea cu pricina și își dă seama de pericolul care o paște.

„O poveste care creează dependență!” – A.J. Finn, autorul romanului Femeia de la fereastră

„Captivant, cu răsturnări de situație neașteptate! Aveți în mâini un roman extraordinar de bun!” – Adrian McKinty, autorul romanului Lanţul

„Un thriller psihologic uluitor care nu trebuie ratat!” – OK! Magazine

„O lectură care te va obseda!” – PopSugar

„Tulburător în cel mai bun sens al cuvântului și cu adevărat palpitant!” – Samantha Downing, autoarea romanului Iubita mea soție

„Wendy Walker recidivează, imaginând un roman care te va face să îți rozi unghiile de neliniște și te va ține treaz toată noaptea!” – Angie Kim, autoarea romanului Miracle Creek

„O poveste întortocheată, care îți face pielea de găină!” – Newsweek

„O dramă psihologică a cărei acțiune se desfășoară într-un ritm extrem de rapid.” – GMA.com

„Personajele inconfundabile și extrem de bine conturate pun în valoare intriga. Această analiză emoționantă a legăturii dintre o mamă și copiii ei consolidează poziția lui Walker în topul scriitorilor de thrillere.” – Publishers Weekly

„Un thriller psihologic claustrofobic ce provoacă anxietate și te va ține treaz mult după ora ta obișnuită de culcare. Cartea cercetează relațiile complexe dintre mame și fiice prin intermediul unor personaje deloc perfecte cu care cititorii se pot identifica, păstrând în același timp ritmul alert până la finalul șocant.” – Buzzfeed

Dispariția lui Molly Clarke de Wendy Walker este un thriller psihologic, deosebit de alert și captivant, cu un final șocant și neașteptat.

Atmosfera este apăsătoare și obsedantă, făcându-te să te îndoiești de toate indiciile primite și temându-te de ceea ce urmează.

Acțiunea merge pe două fire împletite, inițial decalate temporal, ca în final să se unească.

Evenimentele din primul fir sunt relatate la persoana întâi din perspectiva lui Molly Clarke, iar cele din al doilea fir ne sunt prezentate la persoana a treia, urmărind acțiunile lui Nicole, fiica lui Molly.

Încă din primul capitol aflăm despre cumplita tragedie care lovise familia Clarke în urmă cu cinci ani. Printr-un concurs nefericit de împrejurări, Molly își omorâse fiica cea mică, Annie, care îi țâșnise pe neașteptate în fața mașinii.

Nimic nu mai fusese la fel după aceea. Vină, lacrimi, remușcări, ore nesfârșite la psiholog… Totul în zadar. Familia părea să se destrame, fără o șansă de a se mai putea regăsi ca altădată. La cinci ani după acel teribil accident, întreg universul părea să conspire împotriva lui Molly, aducând-o pe buza prăpastiei. Soțul o ignora, existând toate semnele că ar avea o aventură, fiica ei, Nicole, îi declarase că o urăște, iar fiul ei, Evan, se prefăcuse că nu o observă, după ce ea făcuse un drum de patru ore cu mașina pentru a-l vedea evoluând la un meci de campionat la liceul unde acesta studia. Cu inima frântă și mințile împrăștiate, fără o busolă de care să se agațe, Molly realizează că a uitat să alimenteze cu benzină, rămânând fără combustibil în plină furtună, la marginea unui orășel necunoscut, Hastings. Un gând insidios i se strecoară în minte. Ar putea cu ușurință să dispară, să ia totul de la capăt. În momentul în care o camionetă, având drept pasageri un bărbat și o fetiță cu un chip angelic, i se ivește în față, Molly se trezește brusc la realitate. Nu ar putea să le producă celor dragi încă o traumă emoțională, pe lângă cele pe care le aveau deja.

Din păcate, se dovedește că bărbatul din camionetă nu dorea să o salveze, ci avea cu totul alte planuri…

Pe celălalt fir al acțiunii, o urmărim pe Nicole, la două săptămâni după momentul dispariției lui Molly, în căutările ei disperate de a-și găsi mama, în ciuda faptului că poliția sistase căutările iar tatăl ei părea să fi acceptat ideea că soția lui îi părăsise de bunăvoie. E drept că toate indiciile păreaau să conducă la această concluzie. Cardul lui Molly fusese folosit într-un cazinou la două zile după dispariție, iar un bilet, găsit într-o cameră din motel, cu scrisul mamei ei, le cerea să nu o caute. Totuși, Nicole nu credea că mama ei ar fi fost capabilă să-i părăsească. În ciuda a ceea ce-i declarase în acea dimineață fatidică, Nicole își iubea cu disperare mama. Cuvintele otrăvite izvorâseră dintr-un gol imens, care se căscase în momentul morții surorii ei și care creștea tot mai mult pe măsura trecerii timpului. Propria vinovăție de a nu-și fi supravegheat sora o ardea ca un acid pe dinăuntru, conducând-o la un comportament distructiv, îmbibat cu alcool și aventuri sordide de o noapte cu bărbați necunoscuți.

 În momentul în care o tânără, Edith Moore, o sună spunându-i că are amănunte despre noaptea în care mama ei a dispărut, Nicole se agață de informațiile primite ca un înecat de un pai, revenind în Hastings și pornind propria investigație.

Indiciile se adună cu greu și sunt adesea contradictorii.

Charles Watkins – șeful poliției, Jared Reyes – adjunctul acestuia, Kurt Kent – barmanul,  Roger Booth – proprietarul motelului, își oferă sprijinul. Însă toți par să aibă ceva de ascuns, iar Nicole nu mai știe în cine poate să aibă încredere.

Tensiunea atinge cote amețitoare în momentul în care Nicole descoperă că, în urmă cu 10 ani, Daisy Hollander, o tânără din localitate, dispăruse fără urmă. Iar ceea ce era de-a dreptul terifiant era faptul că Daisy semăna izbitor cu… Nicole!

Pe primul fir al acțiunii, încasăm șoc după șoc prin ochii lui Molly. După ce a fost sechestrată de bărbatul misterios, Molly descoperă că Alice, fetița de nouă ani cu chip angelic, avea o personalitate cameleonică, trecând de la o stare la alta cu viteza luminii, dându-ți efectiv fiori pe șira spinării. Vicleană și foarte inteligentă, Alice se dovedește a fi atât un gardian vigilent, cât și un aliat prețios pentru Molly.

În curând, Molly descoperă că miza era mult mai ridicată decât credea ea inițial, în joc nefiind doar propria ei libertate…

Am citit cartea cu sufletul la gură, încercând să anticipez finalul și să ghicesc cine era vinovatul și care era miza acestuia. Mi-am făcut zeci de scenarii în minte, am ghicit la un moment dat o parte din adevăr, dar în nici un fel nu m-am așteptat la răsturnarea șocantă de situație din final. Deși deznodământul a adăugat un plus de senzațional, pentru mine a fost puțin cam prea mult, întrucât, după părerea mea, a adăugat o nuanță de neverosimilitate, făcându-mă să scad nota personală de 5 steluțe fără rezerve la  4.5 steluțe.

Totuși, per ansamblu rămâne un thriller de referință, pe care cu siguranță mi-l voi aduce aminte peste timp.

Mi s-a părut interesantă ideea că răul poate produce, involuntar, și bine. Se spune că o fobie înlătură altă fobie, întrucât creierul nu poate gestiona mai multe evenimente solicitante în același timp. Timp de cinci ani, de când murise Annie, atât Molly, cât și Nicole funcționaseră pe pilot automat, învârtind obsesiv aceleași idei de vinovăție și regrete. Tăvălugul de evenimente traumatizante care urmase după ce Molly fusese răpită le forțase să iasă din acest cerc vicios, mintea lor fiind obligată să se concentreze și  în alte direcții. Punți care păreau distruse pentru totdeauna au început să se repare, iar orizontul a început să se întrevadă.

Aș dori să remarc și coperta, foarte sugestivă și de impact.

Recomand cu drag cartea tuturor iubitorilor de thrillere și de mister!

Fragment din carte:

”Evan, Nicole, John.

Am devenit o povară pentru ei pentru că nu mă mai iubesc. Pentru că nu mă pot iubi.

Chiar azi s-au împlinit cinci ani de când au încetat să mă mai iubească.

Cinci ani de când a murit Annie.

Cinci ani de când a alergat în stradă.

Cinci ani de când am lovit-o cu mașina.

De când am ucis-o.

Lacrimi, ploaie, vânt. Fac câțiva pași spre intersecție, spre drumul care duce în oraș. Hastings Pass. Doar șo-seaua, țărâna și cocenii de porumb care se întind pe dea-luri cât vezi cu ochii. Nici urmă de vreo mașină.

Este un uragan de categoria patru. Așa au spus la radio. Acum îmi aduc aminte vocile. Îmi amintesc numele acestui oraș. Hastings. Am condus în miezul furtunii. Aud mantra în minte. Nu te da bătută!  Simt  greutatea vinii  mele ca pe o piatră pe care o țin deasupra capului. Cât m-am luptat ca să o împiedic să cadă! Mă gândesc că poate acum a sosit momentul. Poate că aș putea să o las să cadă.

Poate că aș putea lăsa totul în urmă.

Cuvintele acestea îmi provoacă o euforie neașteptată, deconcertantă.

Lasă totul în urmă! Pur și simplu, lasă totul în urmă!

Drumul mărginit de lanuri cafenii de porumb, întu-necat de furtuna dezlănțuită, îmi pare frumos acum. E o oază. O cale de izbăvire. Picioarele încep să mi se miște și îmi poartă trupul. Mintea mea este în transă. Amorțită de aceste cuvinte și de promisiunea pe care mi-o oferă.

Poți lăsa totul în urmă. O poți lua de la capăt. Poți lăsa jos piatra, povara pe care o duci. Pășesc înainte pe acest drum, până ajung să fiu una cu furtuna. Nu mai simt umezeala. Nu mai simt frigul. Nu mai simt iluzoriul acestor promisiuni. Și, pentru prima oară de când mi-am ucis copilul, mă simt împăcată.

Vă rog, lăsați‑mă! Lăsați‑mă să plec! Aud cuvintele în minte ca pe o rugăciune.

Vă rog! șoptesc ele. Nu mă căutați!

Nu știu câtă vreme am mers sau cât de departe am ajuns când văd o lumină venind din spate. Mă întorc și descopăr farurile unui automobil care se îndreaptă încetișor spre mine. Bat de sus, orbitoare. E un soi de camionetă. Înaltă, dar și lungă. În ciuda transei în care mă aflu și a păcii pe care mi-a adus-o aceasta, îmi ridic ambele mâinile deasupra capului și le flutur frenetic, strângând încă bine geanta. Camioneta oprește în fața mea.

Mă apropii până ajung la doar câțiva centimetri de geamul pasagerului. Înăuntru se află două siluete.

Îmi pun palma streașină deasupra ochilor ca să mă apăr de ploaie. Mă aplec și observ că geamul coboară câțiva centimetri.

—  Știi, vine furtuna – nu ar trebui să umbli pe aici!

E o voce de bărbat. Prietenoasă. Dar cu un ton imperativ.

—  Vrei să te ducem în oraș?

O altă voce dinăuntrul camionetei. Geamul mai coboară câțiva centimetri.

Este vocea unei fetițe. Chipul unui îngeraș.

—  Ei bine? Vrei sau nu? mă întreabă ea. Mă holbez la ea, la părul său blond, la ochii luminoși și la bărbatul de lângă ea.

Mă holbez la ea, la această fetiță și, Dumnezeule, pentru o fracțiune de secundă îmi văd copilul mort.

Și apoi observ drumul așa cum este cu adevărat. Un miraj. O  iluzie. Iar  cuvintele care mi-au purtat  pașii departe de viața mea –  sunt mincinoase. Nu îmi promit nimic mai mult decât amăgeli de doi bani.

Vina nu îmi va da pace niciodată. Nu îmi voi părăsi niciodată familia.

—  Da! răspund.

Geamul de la camionetă se ridică la loc și fetița dispare. Însă acum aud țăcănitul portierei. Mă întind să apuc mânerul, nerăbdătoare să scap de furtună. Nerăbdătoare să mă întorc la familia mea. Să uit ce fusese cât pe ce să fac. Furtuna aceasta ar fi putut să mă omoare. Vântul și frigul. Apoi vina ar fi trebuit să fie purtată de alții. John, Nicole, Evan. Cum aș putea să fiu atât de egoistă după tot ce le-am făcut? Nu mă voi mai gândi niciodată la asta.

Urc în mașină și închid portiera. Ușurarea se luptă cu disperarea.

Și, înainte să apuc să îmi șterg ochii umezi de ploaie și să văd ce se află cu adevărat înaintea mea, aud din nou țăcănitul. Portierele se închid.

Se blochează.”

Cartea Dispariția lui Molly Clarke de Wendy Walker poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii, prezentări și articole Editura Corint

Recenzii, prezentări și articole Leda Bazaar

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister