Doamna de la Ritz de Melanie Benjamin, Editura Humanitas Fiction – recenzie

Doamna de la Ritz

(The Mistress of the Ritz – 2019)

Melanie Benjamin

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere: Irina Bojin

Nr. de pagini: 352

An apariție: 2020

Născută pe 24 noiembrie 1962 la Indianapolis, MELANIE BENJAMIN a studiat la Indiana University, Indianapolis. În 1988 s-a căsătorit cu Dennis Hauser, au împreună doi copii și locuiesc la Chicago. Cu numele Melanie Hauser a publicat povestiri în In Posse Review și The Adirondack Review, una câștigând în 2001 un concurs de proză scurtă al Radioului Public din Chicago, și două romane. Cu pseudonimul Melanie Benjamin a semnat mai multe romane istorice. Al treilea roman al său, Alice I Have Been, apărut în 2010, a fost bestseller na¬țional. În 2011, a publicat romanul The Autobiography of Mrs. Tom Thumb, iar în 2013, Soția aviatorului (The Aviator’s Wife, Humanitas Fiction, 2019), bestseller internațional aflat în curs de ecranizare. Lebedele de pe Fifth Avenue (The Swans of Fifth Avenue; Humanitas Fiction, 2018) a apărut în 2016, fiind, asemenea romanului anterior, bestseller New York Times și USA Today. Romanul publicat în 2018, Femei de Oscar (The Girls in the Picture; Humanitas Fiction, 2020), aduce în prim-plan prietenia dintre două femei care au marcat industria filmului, iar cel mai recent roman al său, din anul 2019, Doamna de la Ritz (The Mistress of the Ritz), bazat de asemenea pe întâmplări adevărate, dezvăluie o fascinantă poveste de dragoste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Un roman captivant bazat pe extraordinara poveste reală a unei americance căsătorite cu directorul de la Ritz, Blanche Auzello, implicată în lupta clandestină a Rezistenței franceze în timp ce juca rolul de gazdă primitoare pentru nemții care își stabiliseră cartierul general din Paris în somptuosul hotel.

Simbol al luxului și eleganței, hotelul Ritz din Paris atrage o pleiadă de artiști și celebrități internaționale, printre care Hemingway, Picasso, Cole Porter, Marlene Dietrich, Coco Chanel și Scott Fitzgerald. Este decorul somptuos în care se desfășoară furtunoasa poveste de dragoste a unei starlete americane nonconformiste și a unui francez cu vederi conservatoare, palatul în care devin prințesă și cavaler, prinși într-o relație care e mereu altceva decât le pare lor a fi.

Adevărata încercare îi așteaptă însă în iunie 1940, când armata germană ocupă Parisul și își stabilește cartierul general la Ritz. De acum încolo, la fel ca toți concetățenii lor, și trebuind, în plus, să ascundă un secret ce le-ar putea fi fatal, încearcă să găsească o cale de la supraviețui, dar și de a-i sabota pe naziștii cărora le ține piept Rezistența franceză. În cei patru ani ai Ocupației, acțiunile îndrăznețe ale lui Blanche și ale lui Claude, încununate de succes, schițează un tablou complex al adevăratului curaj: este acesta o atitudine afișată, sau un risc asumat în repetate rânduri, pe ascuns? Și care este dovada unei iubiri adevărate, intrată pe un făgaș tragic?

„Melanie Benjamin a dovedit deja că știe să aducă la viață istorii de mult uitate. Inspirată de două personaje reale, Doamna de la Ritz este povestea palpitantă a doi oameni enigmatici, care au lăsat în urmă doar câteva detalii incitante despre viețile lor.“ — The New York Times Book Review

„Impecabil documentată, spusă cu emoție sinceră, această poveste a unei americance impetuoase și a soțului ei francez, desfășurată pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, este o realizare remarcabilă. Benjamin introduce un alai de personalități istorice – între care Coco Chanel și Ernest Hemingway – a căror prezență dă și mai multă strălucire protagoniștilor. Chiar dacă nu ești pasionat de ficțiunea istorică, vei fi cucerit de această carte excepțională.“ — Publishers Weekly

Dovedind o excelentă documentare și un real talent în creionarea personajelor, Melanie Benjamin ne oferă în Doamna de la Ritz un roman de ficțiune istorică fascinant și extrem de captivant, plin de suspans, care surprinde foarte bine atmosfera epocii respective. Este totodată o carte despre dragoste, curaj, durere, pierderi, frică, rezistență și ororile războiului.

Am descoperit-o pe Melanie Benjamin cu Soția aviatorului – o carte care mi-a plăcut foarte mult, astfel că mi-am dorit să citesc și alte cărți ale autoarei.

Dacă în precedentele ei romane traduse la noi – Soția aviatorului, Lebedele de pe Fifth Avenue și Femei de Oscar acțiunea s-a centrat în jurul unor personalități celebre – Charles Lindberg, Truman Capote și Mary Pickford, în Doamna de la Ritz autoarea s-a inspirat din viața unui cuplu real, dar mai puțin cunoscut – Claude și Blanche Auzello.

Hotelul Ritz în sine este un personaj important în această carte, iar autoarea reușește să ne facă din plin să simțim grandoarea acestui hotel emblematic, măreț și plin de farmec, un adevărat simbol al luxului și eleganței, locul ideal pentru a vedea și a fi văzut. O pleiadă de personalități bogate și faimoase i-au trecut pragul, precum Ernest Hemingway, Scott Fitzgerald, Picasso și Coco Chanel, care au întreținut un apartament acolo mulți ani. Cu toții apar ca personaje secundare în această carte, aducând un plus de farmec.

Claude și Blanche s-au întâlnit în anul 1923. Blanche, o tânără actriță aspirantă din Cleveland, a venit la Paris amăgită de un prinț egiptean, care i-a promis să o facă vedetă. Însă Claude, tânărul director al hotelului Claridge, unde s-a cazat Blanche, a simțit o atracție irezistibilă față de ea și a decis să intre în competiție.

Realizând că prințul egiptean nu avea nici cea mai mică intenție să se căsătorească cu ea, fermecată la rândul ei de carismaticul francez, Blanche a acceptat cererea lui în căsătorie.

Inima prințesei fusese cucerită, castelul – Hotelul Ritz, al cărui manager devenise Claude – fusese pus la picioarele ei, dar era oare suficient pentru a fi fericiți?

Deși cei doi se iubeau nebunește, era evident că nu se cunoșteau prea bine. Diferențele culturale creaseră o falie între ei, care se lărgea cu fiecare an ce trecea.

Fiecare pornise în căsătorie cu așteptări nerealiste de la celălalt. Claude își dorea o soție docilă și supusă, care să se plieze dorințelor lui și să-l aștepte seara acasă cu o masă caldă. În schimb, s-a ales cu o soție temperamentală și independentă care, în momentul în care el i-a cerut să nu se mai machieze și să renunțe la anturajul ei dubios de artiști excentrici, a sărit pe geam din tren. Iar în privința mesei calde… Blanche i-a precizat că nu are decât să și-o pregătească singur sau să aranjeze să o ia împreună la hotelul Ritz.

Blanche își dorise un soț care să-i acorde atenție și să-i ofere stabilitate și fidelitate. În schimb, s-a simțit mereu pe locul doi după iubitul lui hotel Ritz, căruia Claude îi acorda întreaga lui energie. Mai mult, pe lângă faptul că nu petreceau suficient timp împreună, pe cât și-ar fi dorit Blanche, Claude a mai și anunțat-o senin că serile de joi urma să le petreacă în altă parte cu… amanta lui! Reacția furibundă a lui Blanche a constituit un șoc pentru Claude, care nu pricepea de ce s-a supărat ea, întrucât era un lucru obișnuit în acea vreme pentru un francez să-și ia o amantă. Nici măcar faptul că Blanche l-a părăsit nu l-a făcut pe Claude să cedeze. Era convins că Blanche se va întoarce – doar iubea hotelul Ritz cel puțin la fel de mult ca și el.

Relația lor a continuat la fel de tumultuoasă și în anii următori, Blanche având periodic episoade de revoltă, în care dispărea câteva zile într-o destinație necunoscută pentru a se calma. Într-o astfel de călătorie a cunoscut-o pe Lily, o comunistă înverșunată, cu multe idei revoluționare.

Apoi, în iunie 1940, armata germană ocupă Parisul și folosește hotelul Ritz pentru a-și înființa acolo cartierul general.

Începutul războiului pare să-i apropie pe cei doi soți. Claude o anunță pe Blanche că a renunțat la amanta lui și că nu-și va mai lua niciodată alta. Însă, ani întregi în care fiecare l-a dezamăgit pe celălalt au rupt multe punți de legătură, iar neîncrederea dintre ei este cea care amenință să-i distrugă.

Fiecare se implică, în felul său, în rezistența franceză, însă nu-i spune celuilalt de acest lucru – Claude, pentru că o considera pe Blanche ca pe o păpușă de porțelan, prea fragilă pentru a face față unei astfel de informații, iar Blanche pentru că fusese indusă în eroare de aparentul servilism al soțului ei în fața nemților.

Mi-a plăcut modul în care autoarea a arătat cum oamenii obișnuiți au rezistat în felul lor, și-au găsit curajul și au oferit ajutor celorlalți, cu riscuri enorme pentru ei înșiși.

Ultima parte a cărții este deosebit de dramatică, ritmul se schimbă și devine sufocant de alert, iar suspansul îți taie respirația. Autoarea reușește să aducă la lumină o pagină extrem de dură din istorie, marcată de abuzuri și atrocități.

Ultimele pagini din carte le-am citit cu lacrimi în ochi. Nu auzisem despre acest cuplu dar, pe parcursul acțiunii, am ajuns să-i îndrăgesc și am suferit alături de ei.

Deznodământul… naște multe teme de discuție și cred că ar fi un subiect potrivit pentru un club de lectură. Vă las să descoperiți singuri în carte despre ce este vorba.

„E un chin să vezi persoana iubită suferind. Mai greu de îndurat decât propria durere. Dragostea e disperare, dragostea e încântare. Dragostea e teamă, dragostea e speranță. Dragostea e îndurare.

Dragostea e mânie.”

O carte pe care o recomand cu multă căldură!

Cartea Doamna de la Ritz de Melanie Benjamin poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

Recenzii și prezentări cărți istorice