Doamna Doubtfire de Anne Fine, Editura Arthur – recenzie

12

Doamna Doubtfire

(Madame Doubtfire – 1987)

Anne Fine

Editura Arthur

Traducere: Iulia Arsintescu

Nr. pagini: 176

An apariție: 2016

Anne Fine este o scriitoare celebră, cu mai mult de 40 de cărţi  la activ, publicate până acum în peste 25 de limbi şi apreciate atât de public, cât şi de critică. Autoarea are două fete şi trăieşte în County Durham.
Ea este şi o foarte apreciată autoare de cărţi pentru copii, pentru care a fost distinsă cu numeroase premii literare.
Twentieth-Century Fox a ecranizat Madame Doubtfire sub titlul Doamna Doubtfire, tăticul nostru trăsnit, cu Robin Williams și Sally Field în rolurile principale.
Doamna Doubtfire este o poveste amuzantă cu gust dulce-amărui despre părinţi, copii și relațiile dintre ei.
Lydia, Christopher şi Natalie sunt obişnuiţi cu certurile în familie. Deşi părinţii au divorţat, viaţa lor nu a devenit mai liniştită, iar cei trei fraţi trebuie să se împartă între mamă şi tată.
Veşnic înverşunată şi încăpăţânându-se să-i lase pe copii cât mai puţin în grija lui Daniel, Miranda hotărăşte să angajeze o bonă. Din momentul în care păşeşte în casa lor, doamna Doubtfire – femeia impunătoare şi hotărâtă – schimbă atmosfera în familie, aducând parfum de lavandă şi puţină relaxare.
Doamna Doubtfire de Anne Fine este o carte amuzantă dar și emoționantă, care se adresează deopotrivă atât copiilor cât și adulților. Dincolo de momentele deosebit de hazlii, cartea atrage fin atenția asupra disconfortului copiilor care sunt puși în situația ingrată de a arbitra între părinții lor, după ce aceștia au divorțat.   
Dupa mai mulți ani de război conjugal, actorul Daniel Hilliard a divorțat de soția sa, Miranda, directoare la firma Emporium, custodia celor trei copii ai cuplului – Christopher, Lydia și micuța și adorabila Natalie -, revenind mamei. Momentele tensionate au continuat, din păcate, și după divorț, cei doi foști soți continuând cu șicanele unul contra altuia, iar cei ce sufereau erau copiii, care-și iubeau în mod egal părinții și se simțeau inconfortabil când aceștia își vorbeau de rău fostul partener în fața lor.
Situația lui Daniel era și ea una delicată. Iubindu-și nespus copiii, acesta preferase să rămână în micul orășel în care locuiau aceștia, decât să plece într-un mare oraș în care se găseau numeroase teatre unde ar fi putut să-și practice meseria. Consecința: Daniel era mereu în criză de bani, fiind nevoit să accepte tot felul de slujbe umilitoare pentru a se putea întreține, precum aceea de a poza nud pentru clubul de pictură, ajungând astfel în situația jenantă de a fi imortalizat pe pânză, fără pic de talent de altfel, chiar de fosta lui vecină, care ulterior i-a făcut cadou pictura fostei lui soții. În plus, Miranda nu pierdea nicio ocazie în a-i arăta cât de mult îl desconsidera, scoțându-i în evidență toate slăbiciunile – faptul că era imatur, temperamental și incapabil să-și țină curățenie în propria lui casă -, scurtându-i intenționat timpul pe care acesta îl avea alocat să-l petreacă împreună cu copiii, întârziind adesea la venire și venind mai devreme pentru a-i prelua.  
Când Daniel a aflat că Miranda preferă să angajeze o bonă, fiind foarte ocupată la serviciu, decât să-i lase pe copii în grija lui, a luat ad-hoc decizia de a obține el acel post, pentru a putea petrece cât mai mult timp alături de copiii săi. Deghizarea lui a păcălit-o pe Miranda, nu însă și pe copii, care și-au recunoscut imediat tatăl. 
La scurt timp după venirea doamnei Doubtfire, atmosfera s-a schimbat radical în casa Mirandei. Copiii erau cuminți, veseli și mulțumiți, implicându-se fără să protesteze în treburile casei, casa strălucea de curățenie, mâncarea era foarte gustoasă și fericirea plutea în aer. 
,,Miranda se întinse și o luă, recunoscătoare. Ceaiul, căldura focului și însăși doamna Doubtfire – totul era perfect. Uitase deja toate îndoielile din seara precedentă și binecuvânta ziua când o primise în familia ei pe această femeie mătăhăloasă și teatrală. O fi fost doamna Doubtfire o ciudată, dar Miranda, înainte de orice, era femeie de afaceri și învățase să judece lucrurile după rezultate. Iar rezultatul deciziei ei se dovedea aproape magic. Copiii erau mai cuminți și mai veseli, casa mergea ceas și menajera făcea niște chiftele la fel de bune ca ale lui Daniel. În astfel de momente, întinsă într-un fotoliu în fața unui foc aprins dinainte, cu ceaiul în mână, cu copiii mai mari cufundați la masă în temele lor și cu Natalie jucându-se liniștită lângă ea cu figurine de plastic, Miranda nici nu-și mai dădea seama cum se descurcase înainte să apară doamna Doubtfire.”
Situația nu era însă lipsită de riscuri. Daniel nu se putea abține să nu întindă coarda, provocând-o pe Miranda la confidențe. Astfel, atât el cât și copiii au început să vadă diverse evenimente din trecut într-o cu totul altă lumină, schimbând perspectiva.
”Ridică găleata cu mâna uriașă, o smuci în spate de parcă ar fi fost ușoară ca o pană și dădu drumul cărbunilor în cămin.
— Apropo, am stabilit cu Natalie că, de acum înainte îi revine ei sarcina să golească mașina de spălat vase.
— Sunteți o comoară, doamna Doubtfire, murmură Miranda. Mai grozavă decât un soț.
— Depinde despre al cui soț vorbești, dragă.
Miranda chicoti.
— Despre al meu, până una-alta.
— A, da?
Doamna Doubtfire ezită să se întindă după geantă.
În spatele fotoliului mamei lor, Lydia și Christopher se uitară unul la altul. Christopher își mușcă buzele. Devenea teribil de agitat de fiecare dată când tatăl sau își amâna prea mult plecarea după sosirea Mirandei. I se părea că după ce Miranda pășea în casă, orice cuvânt și orice gest al doamnei Doubtfire era riscant. Hazardul e pretutindeni. În orice clipă se putea petrece un accident îngrozitor. Doamna Doubtfire putea să-și scape ceva greu pe picior și pe urmă să scoată una dintre înjurăturile inconfundabile ale lui Daniel. Putea să-i cadă turbanul de pe cap. Putea să uite să zăvorască ușa de la baie și să-l surprindă la toaletă. Chiar și acum, în căldura seducătoare și înșelătoare a încăperii, doamna Doubtfire putea în orice clipă să-și suflece fără să se gândească mânecile bluzei cu volane și să-și dea la iveală brațele musculoase și păroase.
Lydia, în schimb, zâmbea amuzată. Ei îi plăceau aceste momente când tatăl ei, în spatele măștii de zi cu zi, o ispitea pe Miranda să-și amintească și să facă dezvăluiri despre zilele urâte ale căsniciei lor. Era periculos, desigur, dar era deopotrivă fascinant s-o asculți pe doamna Doubtfire smulgând de la Miranda indiscreții care o ajutau pe Lydia să înțeleagă de ce eșuase căsnicia părinților ei. În ultimele săptămâni descoperise că-și făcuse numeroase impresii greșite despre părinții ei. Își dădea seama că erau multe lucruri pe care nu le știa. Merită să meargă tiptil pe acest teren minat, ca să afle detalii interesante despre trecut.”
Din carte nu lipsesc nici scenele deosebit de amuzante, ca atunci când Daniel ar fi trebuit să fie în două locuri în același timp, o dată ca el insuși si o dată ca Doamna Doubtfire, fiind nevoit să-și schimbe înfățișarea foarte repede și să facă tot felul de acrobații pentru a nu fi descoperit.
Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte desfășurarea evenimentelor, precum și modul în care se va termina această șaradă.
Finalul conține un mesaj extrem de important, menit să-i trezească pe părinți la realitate. Indiferent de neînțelegerile dintre ei, prioritatea trebuie să fie întotdeauna fericirea copiilor lor, care nu trebuie niciodată să sufere sau să fie folosiți ca o armă în războiul dintre părinți.
,,Îl făcu s-o ia de la capăt. Deschise cartea chiar la început. Pe prima pagină, râul curgea albastru și verde, iar în el se reflectau sălcii grațioase. Căsuțele risipite pe maluri aveau culori vii, aprinse, iar pe cerul senin zburau rândunele. ”Sute de oameni căutaseră râul-oglindă, citi Daniel. Apele lui erau liniștite și străvezii ca sticla. Oricine bea din acele ape găsea pacea. În familiile care locuiau pe malurile râului-oglindă nu existau certuri…” Nu trebuia să citească. Știa toată povestea pe de rost. Ridică ochii o clipă și îi văzu pe cei doi copii mai mari zâmbindu-și cu subînțeles. Natalie îl strânse ușor  de mână…”
Deși sunt destule diferențe între carte și filmul Doamna Doubtfire, tăticul nostru trăsnit, eu le recomand călduros pe ambele, întrucât fiecare dintre ele m-a încântat în felul său!

Cartea Doamna Doubtfire de Anne Fine a fost oferită pentru recenzie de targulcartii.ro

Recenzii și prezentări cărți Anne Fine

Recenzii și prezentări cărți cu umor

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

About Author

12 comentarii

  1. Carmen Simionescu on

    Minunata recenzia, Tyna! ❤️Am văzut filmul și mi-a plăcut foarte mult! Cu siguranță îmi voi cumpăra și cartea! Felicitari! Mulțumesc pentru recomandare! ❤️

  2. Încântătoare recenzie Tyna! Am văzut si revazut filmul, e grozav! Mulțumesc pentru recomandare, mi-ar plăcea să citesc cartea!

  3. Cartea nu am citit-o, dar in urma recenziei tale o voi trece pe lista dorințelor! Filmul l-am văzut si revăzut de foarte multe ori.

  4. Daniela Balan on

    Nu am citit cartea însă am văzut filmul ,o comedie spumoasă și foarte amuzantă ! Foarte frumoasă și tentantă recenzia,felicitări ❤️

  5. Mirela Barbălată on

    Eeeee, mi-ai adus aminte de film . Mi-a plăcut maxim iar recenzia ta îmi spune că şi cartea este pe măsură. Haioasă dar şi emoționantă!
    O trec pe listă .

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: