Doamna Eminescu – Georgiana Vâju – Editura Quantum Publishers – recenzie

Doamna Eminescu – Cartea I

Georgiana Vâju

Editura Quantum Publishers

An apariție: 2021

Nr. pagini: 388

Care român nu știe cine a fost Mihai Eminescu?
Aș vrea să cred că oricine știe, mai mult, că-i poate recita fie și o singură strofă.
Din păcate, știm prea puține despre el; poate numai ceea ce am învățat la scoală. Câteva poezii, poate vreo două-trei lucrări de proză, unele date biografice…
Dar câți cunoaștem adevărata lui viață, activitatea didactică pe care a desfășurat-o sau cea jurnalistică? Câți dintre noi știm despre suferințele îndurate de el într-un sistem găunos și indiferent față de poeți/scriitori? Știm despre lupta sa pentru dreptate, pentru supraviețuire, pentru a da o șansă la învățare copiilor defavorizați din zonele rurale?
Câți știm cât a suferit Eminescu și la câte nedreptăți a fost supus de sistem?
Știm cum și cât a iubit-o el pe Veronica Micle, care era soția altui bărbat, prea bătrân pentru ea? Știm cum a ajuns Veronica să se mărite cu Ștefan Micle?
Mă tem că prea puțini avem idee despre lucrurile astea, deși, până la momentul de față, sunt publicate foarte multe lucrări care ne vorbesc despre marele poet. Avem numeroase biografii, amintiri ale contemporanilor săi – printre care-i amintesc pe Ioan Slavici, Ion Creangă, George Panu, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, Al. Vlahuță, T. V. Stefanelli (cu toții prinși între paginile cărții de față). Avem caleidoscoape, corespondențe, numeroase studii și articole asupra operei marelui poet, avem și pagini vechi de ziar. Dintre toate acestea, de remarcat  rămân studiile câtorva istorici eminescologi (G. Călinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Augustin Z. N. Pop, Petru Rezuș, G. Munteanu). – Georgiana Vâju

Georgiana Vâju a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Ecologice din București. A lucrat pentru o perioadă ca psiholog clinician în cadrul Spitalului Județean din Brăila, dar și ca profesor, predând științe sociale la un liceul local. În prezent lucrează ca editor în cadrul Editurii Quantum Publishers, unde a și debutat, în anul 2016, cu primul volum din seria ,,Nu te împiedica de mine, te implor”. Până în prezent, sub semnătura scriitoarei, au mai apărut: ,,Alt cuvânt pentru dor” – 2017 și  ,,Iv. Ard amintiri” – 2019 – volumele doi și trei din seria ,,Nu te împiedica de mine, te implor”,  ,,Doi la pătrat, un singur pat” – colecția 18+HOT și ,,Don’t cry, just fly” – 2018,  ,,Doamna Eminescu. Cartea întâi”  – 2021. 

,,Eu nu scriu de când mă știu; de fapt, habar nu am de când scriu, știu doar că o fac. Îmi plac cuvintele nerostite, cele care prind contur în gând, dar din varii motive rămân captive acolo. Și e păcat, pentru că, de foarte multe ori, se întâmplă ca întreaga noastră ființă să fie concentrată în gânduri fără glas. Ca să prindă viață și cele nerostite, eu le-am eliberat. Și mi-a plăcut, s-au adunat, s-au conturat.” – Georgiana Vâju

,,Georgiana Vâju este un fin cunoscător al firii umane. Și nu cred că este vorba de formarea profesională, ea fiind psiholog, ci de materialul primordial cu care a înzestrat-o Cel de sus. Toată această cunoaștere face minuni în scris.” – Theo Anghel

Cu mulți ani în urmă, adolescentă fiind, am avut șansa să citesc ,,Viața lui Mihai Eminescu” scrisă de criticul și istoricul literar George Călinescu, operă care m-a impresionat enorm. Însă, romantică din fire, am fost atrasă în mod special de povestea de dragoste dintre poet și Veronica Micle, rămânând, totuși, la acea vreme, cu multe întrebări. 

Nu este de mirare că apariția romanului Doamna Eminescu. Cartea întâi, de Georgiana Vaju, m-a încântat, sperând că lectura va fi una specială. Și așa a fost! Cu fiecare filă citită, simțurile mi-au fost îmbătate de aromele duioase și simțitoare date de scriitură, elegantă, caldă și sensibilă, înfrumusețată, de la prima filă și până la ultima, de limbajul folosit, cel vechi moldovenesc, specific vremurilor de demult. Totodată, sufletul și mintea mi-au fost mângâiate de o poveste cu parfum de vechi și nou, frământare și astâmpăr, bucurie și mâhnire. O poveste romanțată și nu biografică – după cum o spune și autoarea în ,,Argoment” -, însă una încărcată de sublim și apăsare deopotrivă. 

 În ,,Doamna Eminescu”, Georgiana Vâju și-a dorit, prin slova sa caldă, să aducă puțină alinare celei care a fost ,,un înger cu păr bălai și ochi albaștri. Ochi cari nu se uită atât de ușor”,  Doamna lui Eminescu, marea lui iubire, un suflet nedreptățit de soartă, un om despre care istoria a spus multe, adevăr și/sau neadevăr și, nu în ultimul rând, ca cititorii să o cunoască pe femeia și poeta Veronica Micle, dincolo de relația de iubire, tristă și zbuciumată, dintre aceasta și Mihai Eminescu. 

Dacă a reușit sau nu, cititorii se pot pronunța doar citind cartea. În ceea ce mă privește, spun din toată inima că Georgiana Vâju s-a întrecut pe ea însăși, dovedind cu prisosință că nu este un simplu autor de carte, ci o scriitoare ce știe să se joace, într-un mod brutal și fin deopotrivă, cu cuvintele, provocând o explozie de emoții.

Dar cine a fost Veronica Micle? A fost un suflet aruncat în vâltoarea vieții, prea timpuriu, fără putință de a se opune. Pe când era doar o copilă de treisprezece ani a fost promisă de soție unui bărbat cu treizeci de ani mai în vârstă decât ea, Ștefan Micle, un bărbat impozant, cu un statut social și profesional pe măsură. La paisprezece ani s-a căsătorit, iar la optspezece ani a devenit mamă pentru a doua oară. Astfel, viața a obligat-o să se maturizeze, acceptându-și soarta, una searbădă și, totuși, liniștită, fără lipsuri financiare, plină de respect, prietenie și învățare. Din păcate însă lipsită  de iubire! 

,,Aveam numai treisprezece ani în ziua când am fost cerută în căsătorie. În fapt, cuvântul cerut e nedrept pretins auzului dumneavoastră. Mai bine zis, am fost promisă de nevastă profesorului Ștefan Micle, fără să fiu consultată în prealabil cu privire la asta, fapt care avea să-mi marcheze nu doar o parte importantă din copchilăria neterminată încă, ci și adolescența, precum și cei mai frumoși ani ai tinereții. 

Ca să fiu mai precisă, această căsătorie mi-a însemnat întreaga viață.” 

 Totul avea să se schimbe, într-un mod dramatic, în anul 1872, când îl cunoaște, la Viena, pe Mihai Eminescu. 

Din acest moment viețile celor doi o iau la goană într-un ritm amețitor și covârșitor. Cu trecerea timpului, cuvintele, rostite și nerostite, vor zbura în eter, plutind fără astâmpăr, iar în sufletele lor va ploua cu iubire, bunătate, dar și tristețe și patimă nestăpânită. Departe unul de celălalt, vor îmbrăca haina disperării și singurătății, iar gândurile le vor fi un du-te-vino continuu, durerea măcinându-i, pe interior, până la epuizare și ieșind la suprafață, încet, încet, în valuri de lacrimi amare. 

,,Doamna Eminescu” este mai mult decât o poveste de dragoste Este un amestec intens de iubire și deziluzie, bucurie și amărăciune. Este o călătorie plină de patos pe cărările vieții a doi oameni fascinanți prin simplitatea lor. Ceea ce dă intensitate, savoare, frumusețe, dar și gingășie acestei lecturi este narațiunea la persoana I din perspectiva Veronicăi Micle. Dincolo de cuvintele așternute pe hârtie, într-un ritm grațios asemeni unui vals, cu o intonație afectivă puternică, nu poți să nu simți timbrul vocal impresionant al acestei făpturi căreia destinul i-a hărăzit, prin iubire, mărirea și decăderea deopotrivă. Viața Veronicăi a însemnat un cumul de sentimente și emoții, o fugă continuă între două lumi opuse, dar puternic conectate între ele: cea din mijlocul familiei, ca soție și mamă, și cea din exterior, plină de vervă, dar și amărăciune, alături de Mihai Eminescu.  

Inevitabil, prin vocea Veronicăi, vom cunoaște și o fărâmă din sufletul lui Mihai Eminescu, din viața lui, pe de o parte amară, marcată de multe lipsuri și frământări sufletești, iar pe de altă parte bogată în dragoste și pasiune pentru scris, lectură, educație. 

Cine este Mihai Eminescu se știe. Dar – așa cum se întreabă și autoarea Georgiana Vâju – câți dintre noi cunoaștem amănunte despre viața și activitatea didactico-jurnalistică a marelui poet? De-a lungul timpului, pe piața literară din România au apărut numeroase biografii și lucrări care aduc la lumină multe aspecte din viața marelui poet, personală și profesională, însă puțini sunt cei care s-au oprit, din freamătul traiului lor de zi cu zi, să își îmbogățească sufletul și cultura generală cu astfel de informații. 

Știm cum a început povestea de iubire dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu? ,,Știm cum și cât a iubit-o el pe Veronica Micle, care era soția altui bărbat, prea bătrân pentru ea? Știm cum a ajuns Veronica să se mărite cu Ștefan Micle?” Din păcate, prea puțin sau deloc! De ce? Pentru că iubirea lor este dincolo de cuvinte, de imaginație. Este pur și simplu simțire! Iar Veronica și Mihai au avut parte, în scurta lor viață, de multă trăire și afectivitate. Însă timpul nu a fost de partea lor. Nici cei din jur, cunoscuți sau necunoscuți. Dragostea lor a fost, dincolo de întuneric, lumină. Iubirea le-a fost boală, dar și medicament, le-a fost bucurie, dar și tristețe, le-a fost binecuvântare, dar și blamare. 

,,Veronica dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume în care fericirea nu poate exista? Este în lumea asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiți? Se potrivește amorul și suferințele noastre cu o lume în care basseța, invidia, răutatea domnesc peste tot și pururea?” Fragment din scrisoarea lui Mihai Eminescu către Veronica Micle, datată, 31 oct 1879, ,,Dulcea mea doamnă/Eminul meu iubit, editura Polirom 2012, pag. 32

Doamna Eminescu. Cartea întâi, de Georgiana Vaju, este un roman al aducerilor aminte, al trecutului și prezentului, al iubirii complete. În acest prim volum, cititorii își poartă pașii pe urmele iubirii pătimașe dintre Veronica și Mihai, dar nu numai, din perioada 1863 – 1877. Indubitabil, se simte munca vastă de documentare a autoarei, atât în ceea ce privește viețile celor doi, cât și asupra evenimentelor și personalităților istorico-culturale ale acelor timpuri. Ca cititor, nu poți să nu remarci un personaj complex și indispensabil al întregii povești, în jurul căruia Veronica și Mihai și-au dus traiul, și-au purtat frumosul și amarul dragostei lor: societatea, una dominată de fățărnicie, snobism, ipocrizie, invidie, interese și scopuri egoiste. 

Nu îmi rămâne decât să vă invit să vă îmbogățiți sufletul cu aroma unei iubiri trecute și totuși prezente, să vă lăsați purtați pe aripile visării alături de două ființe simple și totuși, complexe, Veronica Micle și Mihai Eminescu. Și aștept cu nerăbdare următorul volum, deși simt că sufletul mi se va sparge în bucăți atunci când îl voi citi.

Cărţile autoarei Georgiana Vâju pot fi comandate de pe quantumpublishers.ro, elefant.ro, libris.ro

Recenzii cărți Editura Quantum Publishers

Recenzii și prezentări cărți autori români