Doamna umbrelor. Vol. 3 Orașul îngerilor de Mihaela Strenc, Editura Quantum Publishers – recenzie

8

Doamna umbrelor

Mihaela Strenc

Editura Quantum Publishers
Nr. de pagini: 202
An de apariție: 2017
Vol. 3 din Seria Orașul îngerilor:
  1. Îngerul întunecat – recenzia
  2. Valentina – recenzia
  3. Doamna umbrelor
După douăzeci de ani de la evenimentele din volumul doi, povestea s-a limpezit. Dar o amenințare pândește din umbră, căci Diana nu a renunțat la planurile de răzbunare, iar ținta este acum Ema, iubita băiatului lui Iustin. Tânărul trebuie s-o oprească să obțină ceea ce și-a dorit dintotdeauna – un trup omenesc.
Făcând asta, el rescrie însă povestea tatălui său. Va reuși să îi creeze un alt final, sau va avea soarta întunecată a lui Iustin?
O poveste interesantă, incitantă și întunecată, derulată pe granița dintre real și imaginar, dintre vis și trezie. Cartea continuă să ne introducă în lumea descoperită în primele volume ale seriei, lumea stranie și fascinantă aflată la granița vis și realitate, dintre lumea de zi cu zi, și lumea întunecată a umbrelor, a strigoilor, a demonilor, și a celor ce stau chiar pe muchie: Veghetorii, un fel de îngeri, ce aveau menirea de a opri forța întunericului să pătrundă în lumea oamenilor.

Mi-a plăcut foarte mult acest al treilea volum al seriei Orașul îngerilor. Mi-era dor să mă reîntâlnesc cu Iustin și Ana, personajele mele preferate, a căror poveste m-a cucerit în primul volum al seriei. Iar dorința mi s-a îndeplinit.
Cuplul Iustin – Ana e foarte prezent în carte, vedem cum a evoluat și cum s-a sudat relația lor ce părea la început că nu are nici o șansă.
Volumul de față îl are în prim plan pe Valentin, fiul lui Iustin și al Anei. Acțiunea se petrece la 20 de ani după evenimentele din primul volum.
Tangențial, îi întâlnim și pe protagoniștii volumului al doilea, Valentina și Gabriel, a căror căsătorie a rezistat de asemenea probei timpului. Fiica lor, Gabriela, era prietena din copilărie a lui Valentin și îi era în continuare amică, deși familiile sperau la mai mult de la relația celor doi tineri. 
Suntem în lumea Veghetorilor, dar Valentin încă nu se „trezise” și nu-si căpătase harul. De milenii, Veghetorii îi apără pe oameni de strigoi și de creaturile lumii de dincolo. 
Fizic, Valentin semăna foarte bine cu Iustin, iar tatăl său era extrem de mândru de el. Acesta nu știa însă că toată purtarea lui Valentin era de fațadă, băiatul moștenind și toate năravurile care îi marcaseră lui Iustin tinerețea: băutură și femei în exces! Singura care știa adevăratele apucături ale lui Valentin era Gabriela, dar care, din loialitate, îl acoperea, până când a realizat că astfel mai rău îi făcea. Valentin nu avea să se îndrepte de unul singur, așa că trebuia ajutat „cu forța „. Prin urmare, fata își ia într-o zi inima în dinți și le spune lui Iustin și Anei ce viața dublă ducea fiul lor. Iustin, profund dezamagit şi înşelat în aşteptările sale, intervine hotărât, cu toată împotrivirea lui Valentin. Era oare prea târziu să îl aducă pe calea cea bună? 
”- Eram așa de mândru de el…Dar m-am amăgit singur, Valentin nu-mi seamănă doar fizic…E ca mine în toate privințele și nu se va opri până nu va distruge totul în jur.”
Pe un alt plan al cărții o cunoaștem pe Ema. Vă aduceți aminte epilogul terifiant al volumului al doilea?
”În prima secundă, nu văzu decât conturul dulapului, dar, după ce se dezmetici, observă clar silueta unei femei.
– Cine… Cine ești? îngăimă ea, fără glas.
Umbra ieși din cotlonul în care stătuse până atunci, apropiindu-se de copila îngrozită. Și când ajunse la un pas de ea, Ema îi văzu fața albă și ochii fioroși de nălucă.”
Ei bine, Ema era fetița aceea, pe care o urmărim crescând în mijlocul unei familii aspre, ce nu știau ce e duioșia și iubirea, cu vederi înguste, habotnici în ceea ce privește religia. Iar tonul în acest sens îl dădea mama Emei. O familie ce ducea o existenţă strictă, neinteracţionând cu lumea din jur, ce m-a dus cu gândul la familiile amish. De altfel, chiar tatăl Emei s-a săturat la un moment dat de atâta stricteţe, şi a „evadat”, părăsindu-le. Ema a rămas în continuare captivă şi a devenit o tânără timidă, modestă, ce se îmbrăca foarte conservator și doar în culori închise, dar altminteri era foarte drăguță. Însă existența ei ascundea un secret, legat de monstrul cu chip de femeie cu ochi roșii ce îi chinuia nopțile. ..
Vă aduceți aminte de Dia? Iubita lui Iustin din tinerețe ce a trecut de partea întunericului, devenind strigoi? Ei bine, nu dispăruse, așa cum credeau toți. Se întorsese să se răzbune, și era din ce în ce mai puternică, sub adăpostul unei persoane pe care o controla. Bănuiți despre cine e vorba?
Întâmplarea, destinul, sau chiar mai mult de atât, a făcut ca drumurile lui Valentin și al Emei să se întretaie, iar acesta a simțit pentru prima dată altceva pentru o fată, decât doar un interes trecător, ca până atunci.
” – Care sunt autorii tăi preferați?
– Kafka, Dostoievski, Nietzche… Îmi plac în general autorii care deschid ușițe în mintea ta… Știi, care te fac să te întrebi niște chestii.
– Dar poate că unele ușițe nu trebuie deschise… Nu crezi?
Întrebarea ei îi curbă colțul buzelor într-un zâmbet.
– Ei bine, eu sunt curios din fire.
– Și curiozitatea a ucis pisica. 
Râzând tare, el o apucă în joacă de brațe (…)
– Ce frumoasă ești! exclamă el. Doamne, ce frumoasă!”
Nu vă povestesc cum s-a întâmplat, dar cei doi se vor împrieteni, iar Valentin o va invita la un moment dat la masă, să-i cunoască părinții. Iar reacția lui Iustin a fost negativă și complet neașteptată. Dar pe deplin justificată. 
”- Toți oamenii au o aură, știi asta. A Veghetorilor e mai puternică și mai luminoasă, în timp ce a demonilor e întunecată. 
– Și ce? 
– Fata asta are o aură ciudată. E ca și cum…ar fi legată de un spirit malefic.”

Descoperim și urmărim în cele ce urmează un Valentin îndrăgostit, gata să facă orice sacrificiu pentru persoana iubită, împotriva tuturor.
Iar revelația și dezamăgirea lui din final sunt amare…
”Îmi cunosc destinul, că sunt sortită să distrug ceea ce iubesc.”
”- Mi-e teamă că într-o zi voi rămâne singură.
El îi acoperi gura cu a lui, ca s-o amuțească.
– N-o să te las singură niciodată, îți promit.
– Și dacă timpul meu s-a scurs?”
Singura parte bună a fost, în urma devastatoarei experiențe, faptul că s-a „trezit” ca Veghetor.
Ce se va întâmpla cu Valentin, cu Gabriela, cu Ema, Dia, și celelalte personaje, aștept să aflu în volumul următor, întrucât rămânem cu multe semne de întrebare. 
”Omul e cel mai mare basm. Și dacă sapi mai adânc, s-ar putea să constați că și lumea pe care o consideri reală e tot o poveste, iar noi suntem doar simple personaje.”
Tin să remarc o foarte frumoasă evoluţie a scriiturii la acest al treilea volum al seriei: cursivitatea stilului, gradarea suspansului, firescul dialogurilor, înlănţuirea evenimentelor şi răsturnările de situaţii, toate sunt de notă maximă! Acțiunea cărții e bine structurată, personajele sunt frumos conturate, legătura cu volumele anterioare e foarte firească, iar stilul autoarei a cunoscut o evoluție pe care am sesizat-o şi apreciat-o. Am admirat un stil matur, o poveste bine închegată, un suspans foarte bine gradat și un final al poveștii care mă face să-mi doresc cu nerăbdare continuarea!
Mulțumim Editura Quantum Publishers pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Quantum

Cartea Doamna umbrelor de Mihaela Strenc poate fi comandata de pe site-ul Editurii Quantum.

About Author

8 comentarii

Spune-ți părerea!