Dora și Minotaurul: viața mea cu Picasso de Slavenka Dragulić, Editura Pandora M, Colecția Anansi Contemporan – recenzie
Dora și Minotaurul: viața mea cu Picasso
(Dora i Minotaur: Moj život s Picassom – 2015)
Slavenka Dragulić
Editura Pandora M
Colecția Anansi Contemporan
Nr. de pagini: 208
An apariție: 2020
Traducere din limba croată de Octavia Nedelcu
Slavenka Drakulić s-a născut în Croația (fosta Iugoslavie) în 1949. A publicat șapte romane și cinci cărți de eseuri. Este colaboratoare permanentă laThe Nation, iar eseurile ei au apărut în The New Republic, The New York Times Magazine, The New York Review of Books, Süddeutsche Zeitung,Internazionale, Dagens Nyheter, The Guardian, Eurozine ș.a. În 2004 a primit prestigiosul The Leipzig Book Award For European Understanding. În 2010, în cadrul Reuniunii Internaționale a Scriitorilor care a avut loc la Praga, a fost numită drept una dintre cele mai influente scriitoare europene a vremurilor noastre. În prezent, își împarte viața între Suedia, Austria și Croația, alături de soțul ei, scriitorul și jurnalistul Richard Swartz.
Celebra fotografă suprarealistă Dora Maar, pe numele ei real Henriette Theodora Markovitch, a murit în 1997. Printre însemnările făcute în limba franceză, în apartamentul său a fost găsit și un carnet scris în croată, limba tatălui, pe care o vorbea perfect. Viața Dorei alături de Picasso, așa cum reiese din însemnări, și consecințele traumatizante pe care le-a avut despărțirea lor asupra ei dezvăluie relația tumultuoasă a două personalități creatoare, dintre care una este zdrobitor de dominatoare.
Slavenka Drakulić este o scriitoare și o jurnalistă a cărei voce aparține lumii întregi. – Gloria Steinem
Îmi dau seama că tot ceea ce am sunt cuvintele și că, din când în când, dacă le strâng în brațe mă simt mai puțin singură. – Slavenka Drakulić
Stilul Slavenkăi Drakulić are poeticitatea austeră a scriiturii lui Marguerite Duras. – The Guardian
Romanele Slavenkăi Drakulić sunt opera unei prozatoare foarte talentate care folosește toate șiretlicurile imaginabile, ba chiar și unele inimaginabile, pentru a ne transporta în trecutul nu foarte îndepărtat. – Timothy Snyder
„Arta e o minciună ce ne apropie de adevăr” – Pablo Picasso
Dintre personalitățile secolului trecut, puține au reușit să stârnească atâta vâlvă și să fie în centrul atenției ca Pablo Picasso, pictorul spaniol care a redefinit concepte întregi în estetica artelor plastice. Chiar și azi, numele Picasso suscită un viu interes și este unul dintre cele mai cunoscute, chiar și de către cei care nu au văzut nicio operă semnată de marele artist.
Cartea de față evidențiază încă din titlu – „Dora și Minotaurul: viața mea cu Picasso” – subiectul pe care îl tratează. Bazată pe însemnările Dorei Maar, cea care a fost una dintre principalele muze și amante ale pictorului, descrie cu acuratețe experiența acesteia alături de pictor și modul cum el i-a influențat întreaga existență. Slavenka Dragulić a reușit să îi dea glas în mod impecabil Dorei Maar, artistă, fotografă și pictoriță suprarealistă de avangardă.
Născută Henriette Theodora Markovitch, dintr-o mamă franțuzoaică, Julie, și un tată croat, Josip, și-a petrecut copilăria în Argentina, acolo unde tatăl său, arhitect de profesie, își desfășura activitatea pe atunci. Slavenka Dragulić începe relatarea cu primii ani ai Dorei, care a fost mult timp sub imperiul senzațiilor din copilărie, când dormea într-o cameră cu perete de sticlă, despărțită doar de o perdea de dormitorul părinților, care puteau oricând să vadă ce face unica lor fiică. Domina figura paternă, Josip fiind un om cu o personalitate puternică, pe care mica Doricuța, așa cum o alinta el, îl adora și îl admira. Cu Julie, mama sa, relațiile au fost dintotdeauna mult mai reci. Încă de mică, sâmburele de rebeliune din Dora a făcut-o să desconsidere aerele de burgheză franceză ale mamei, deși îi admira talentul la confecționat pălării extravagante, singura activitate care îi făcea cu adevărat plăcere Juliei. Nefericită în Argentina, Julie decide să se mute la Paris cu adolescenta Dora, văzând în ea impulsuri pasionale care ar fi putut să o îndepărteze de ceea ce era decent, în opinia ei.
În Franța, Dora se simte mai puțin franțuzoaică decât colegii și ceilalți tineri din jur, deși nu era nici argentiniană, nici pe de-ntregul croată, precum tatăl său. Această identitate culturală multiplă o va determina, la un moment dat, să arboreze masca unei femei misterioase, imperturbabile, o femeie etruscă, cum a fost numită de unii dintre apropiați.
Dora a fost sprijinită de tatăl său în demersul de a deveni fotografă. Ea își amintește cum acesta i-a cumpărat primul aparat foto, urmând ca apoi să îi închirieze chiar și un atelier în Paris. Dornică de senzație, de viață, de artă, a început să creeze fotografii ieșite din comun și să se intersecteze cu cei din cercurile avangardei artistice pariziene. Astfel l-a cunoscut pe Picasso, pe care l-a impresionat din prima seară cu un truc folosit anume de ea pentru a șoca, un joc cu cuțitul manevrat cu viteză printre degete, de obicei jucat de marinari.
Picasso, după cum știți, a fost un om cu o viață amoroasă foarte intensă, a avut multe muze pe care le-a pictat, însă nu numai atât: personalitatea lui, carisma deosebită, magnetismul său aproape că se poate spune că le-a vlăguit pe femeile din viața lui. Irelevant ca soț și tată, un prieten capricios, Picasso era un artist până în măduva oaselor, însă unul deloc temperat, ceea ce se poate observa și din creațiile sale. Pentru Dora a fost mereu Picasso, niciodată Pablo. Deja mult mai în vârstă decât ea la momentul în care s-au întâlnit, Dora a fost atrasă de el ca un fluture de lumina fierbinte a lumânării, motiv pentru care, în cele din urmă, s-a ars. Așa cum relevă caietul negru cu însemnări în limba croată pe care se bazează această carte, pentru Dora Maar, tânăra artistă plină de viață, Picasso a fost precum un Minotaur. Vitalitatea lui, egoismul său artistic făceau să pălească pe oricine se afla în jur. Adulat de femei și de prieteni, orgolios, se temea visceral de boală, de moarte, de orice l-ar fi împiedicat să creeze. Arta era motorul lui, dincolo de relațiile de rudenie, prietenie sau dragoste. Atât se putea cere de la el, însă inițial Dora nu a înțeles acest lucru. A vrut să îi stea alături ca egală, ca artistă, sfârșind prin a fi devorată de Minotaur, cu mințile rătăcite.
Ea descrie toate experiențele prin care a trecut, de la zilele estivale petrecute alături de pictor și până la spitalul de psihiatrie unde i s-au administrat electroșocuri, apoi la perioada lungă de austeritate pe care și-a impus-o, ca mijloc de regăsire de sine și, poate, de penitență.
Slavenka Dragulić i-a redat vocea Dorei Maar, femeia talentată, complexă, care pentru iubire a renunțat la sine, trădându-se pe ea însăși ca om, ca artistă, acesta fiind, cel mai probabil, motivul penitenței sale. Ea remarcă modul în care Frida Khalo, pe care o cunoscuse la Paris, reușise, în ciuda accidentului extrem de grav suferit, a soțului infidel, un mare artist la rându-i, să nu renunțe în niciun moment la artă.
Autoarea reușește să o portretizeze excelent nu numai pe Dora, ci și pe Picasso cu întreg anturajul, reflectând spiritul acelor ani zbuciumați, până la reacția Dorei la moartea pictorului, ultima însemnare din caiet, când și aceasta era deja bătrână, la rândul ei. O viață întreagă în paginile unui caiet, o lume de gânduri, emoții și frământări.
Recomand cartea tuturor pasionaților de artă și de Picasso, dar și cei care nu au făcut până acum cunoștință cu subiectul vor fi impresionați. Cei care vor să afle mai multe despre viața marelui pictor pot urmări serialul marca National Geographic „Geniul 2: Picasso”, unde rolul lui Picasso la maturitate este interpretat foarte bine de Antonio Banderas.
„Vorbesc fluent trei limbi, mă folosesc și de engleză, dar limbajul fotografiei era unica și autentica mea limbă de care mă puteam folosi. Când am permis să mi se confiște această limbă, nu doar că am amuțit, dar am devenit o altă persoană. Acea limbă mi-a fost luată de Picasso, Minotaurul. Și totuși, de ce i-am permis chiar lui, acelui monstru, acelei fiare cu corp de bărbat, să-mi smulgă cu brutalitate limba, să-mi scoată singurul ochi cu care vedeam, ochiul camerei foto?
În timp ce recitesc aceste rânduri, am impresia că pozez în victimă, o victimă și nimic mai mult.
După atâția ani, acel sentiment de disconfort a reapărut. Mă tem să scriu despre noi, ca și când cuvintele așternute pe hârtie mi-ar răpi ceva din trăiri. Doar n-o să renunț din nou la scris? N-am voie s-o fac!”
„Artista și femeia – două ipostaze care s-au luptat mereu în sufletul meu pentru supremație. Pe artistă Picasso nu a luat-o în serios, iar de femeie s-a plictisit repede. După șapte ani de luptă neîntreruptă cu el, eram epuizată. Ceea ce a rămas din mine a fost cârpa de șters pe jos. Mai târziu, mulți ani mai târziu, am înțeles că nici măcar eu nu mă luasem în serios, că nu eram suficient de dedicată artei, altminteri nu aș fi cedat, nu m-aș fi lăsat cu totul în voia lui. Aceasta a fost prima mea greșeală. Cea de-a doua a constat în faptul că eu doream un parteneriat, nu doar o relație de dragoste, crezând că e posibil. Nu am fost însă la înălțimea așteptărilor lui. Mama lui, dona María, știa bine că singura lui dragoste adevărată era pictura. «El amor era su pintura», spunea ea. Dar nici pe ea nu am ascultat-o…”
14 Comments
familiasimionescuyahooro
Excelenta recenzia, o poveste deosebita, o recomandare minunata! Multumesc, Ana❤
anasylvi
Multumesc mult, Carmen!
Mirela Barbălată
Foarte intensă recenzia! Denotă multă căldură, dar și tristețe. Felicitări!
Mulțumesc pentru recomandare! Îmi face cu ochiul .
anasylvi
Asa este, Mirela! Este o poveste intensa, dulce-amara, ca si povestea Dorei Maar. Cu drag!
Oli
Ce poveste impresionanta, intensa si trista! Felicitari, Ana, excelenta recenzie!
anasylvi
Multumesc, Oli! Este, intr-adevar, o poveste deosebita, care merita cunoscuta.
Geo
WAW!! ❤️❤️❤️ Superbă recenzie! ❤️❤️❤️ Se vede și se simte cât de mult ți-a plăcut cartea asta! Felicitările mele, Ana!
anasylvi
Multumesc, Geo! E foarte buna cartea, cred ca si tie ti-ar placea.
Issabela
Câtă suferință în unele vieți! Și dilema asta a artei, mereu…
Parcă și mai dureros e povestit de tine așa, frimos, simplu, concis.
anasylvi
Destinul si alegerile Dorei, in stransa legatura. Interesanta aceasta paralela facuta de ea insasi cu Frida Khalo, denota o asumare deosebita. Multumesc!
Tyna
Excelentă recenzie! O poveste bulversantă și foarte intensă! Vreau să o citesc și eu. Mulțumesc mult pentru recomandare!
anasylvi
Multumesc! Sunt sigura ca vei aprecia povestea! O recomand cu drag.
denisa1999
Am reusit sa o citesc. Este o delicatesa, afli destul de multe informatii chiar daca am citit si Madame Picasso de la Nemira si bunicul de Marina -nepoata sa de la editura Vivaldi. Ii placeau femeile, ii placea viata boema, nu manca niciodata singur, era mereu inconjurat de prieteni si era constient de succesul sau. O recomand cu caldura!
anasylvi
Intr-adevar, este bine scrisa si documentata. Faptul ca se bazeaza pe insemnarile Dorei ii da un mare plus.