Dorința de Mary Balogh, Editura Litera, Colecția Cărți Romantice

Dorința (Longing)

Mary Balogh

Fiica ilegitimă a unui lord englez, Siân Jones a renunțat la originile sale pentru a trăi într-o comunitate de mineri din sudul Țării Galilor. Însuflețită de cauza lor, se hotărăște să accepte cererea în căsătorie a liderului unei mișcări revoluționare împotriva tiraniei proprietarilor englezi ai minelor.
Însă principiile lui Siân sunt zdruncinate din temelii în clipa în care acceptă să fie guvernanta fiicei lui Alexander Hyatt, misteriosul marchiz de Craille, simbolul lucrurilor împotriva cărora ea – și oamenii alături de care trăiește – se revoltă.
Nici prin gând nu îi trece că Alexander va reuși să-i schimbe toate concepțiile. El se arată înțelegător cu cauza muncitorilor de pe pământurile lui, este un tată iubitor și, în plus, dincolo de averea și de poziția lui, este un bărbat cu adevărat fermecător.
Și, mai presus de toate, își oferă inima fără opreliști femeii care i-a luminat viața.
Acum, prinsă între două lumi și între promisiunile – și dorințele – a doi bărbați, Siân se vede nevoită să facă o alegere care îi va influența iremediabil viitorul. O alegere ce nu poate fi făcută altfel decât în numele dragostei…

„-Mergem pe munte, deci, Siân?
Era o întrebare pe care i-o mai pusese de două ori. Toţi tinerii din oraş se plimbau pe deal când îşi făceau curte, aşa era tradiţia.
N-aveau unde altundeva să aibă parte de ceva intimitate, departe de casele şi străzile înghesuite din aşezările de pe vale. În momentul în care relaţia devenea mai serioasă, cuplurile urcau pe munte, mai sus, unde aveau mai mare certitudine că aveau să fie cu adevărat singuri.”

„Soarele la apus proiectase pe cer o nuanţă portocalie, în spatele dealurilor, iar râul se preschimbase într-o panglică de aur. Fără să vrea, aruncă o privire în jos, la cei doi îndrăgostiţi. Nu se mai îmbrăţişau, însă stăteau în continuare aproape unul de celălalt.”

„O, Doamne, îşi dădu el seama, tulburat, o dorea. Voia să se culce cu ea. Să facă dragoste cu ea. Cu o galeză muncitoare de rând care toată ziua trăgea vagonete cu cărbune în mină. Cu o femeie care putea să-l privească în ochi şi să-i vorbească fără să facă reverenţe sau să i se adreseze conform titlului său. Cu o femeie care avea nesăbuinţa şi curajul de a ieşi din casă pe ascuns noaptea pentru a trage cu urechea la întrunirea politică a bărbaţilor din sat. Cu o femeie care tânjea după absolut. Cu o femeie care era o parte din sufletul Ţării Galilor. Îşi amintea senzaţia pe care o avusese avându-i trupul lipit de al lui. Înalt, frumos modelat, cu sâni generoşi, cu muşchi tari. Îşi amintea căldura şi moliciunea buzelor ei sub ale lui. Îşi amintea valul copleşitor de dorinţă pe care-l trezise în el sărutul acela scurt.”

„Îşi dădu seama că Siân Jones era o femeie incredibil de generoasă. Noaptea trecută i se dăruise fără nici o intenţie de a primi ceva în schimb. Iar acum îi dăruia iubirea ei – da, era vorba despre iubire – fără să ceară vreun fel de asigurare. Voia doar să ştie că putea să aibă încredere în el. Nu avea nevoie de giuvaiere, aşa spusese. Nu avea nevoie decât să creadă în el.”