Delicatese Literare
Recenzii

A doua șansă de Kristin Hannah, Editura Litera, Colecția Blue Moon – recenzie

A doua şansă

Kristin Hannah

Editura Litera

Colecţia Blue Moon

An aparitie: 2017

Nr. pagini: 336

Traducator: Oana Cristina Butta/Graal Soft

Titlu original: On Mistic Lake

„Sunt îndrăgostit de altă femeie.” Prin aceste cuvinte simple, Blake Colwater a pus capăt unei căsnicii de două decenii. De pe o zi pe altă, și-a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat la noua lui iubita, deschizând procedura de divorț.  Annie, soția lui, este distrusă; a fost trădată tocmai ea, care a sacrificat totul pentru fericirea familiei. În lipsa lui Natalie, fiica lor de șaptesprezece ani plecată la studii în străinătate, se simte cu totul abandonată, fără nici un reper stabil în noua viață. În pragul depresiei, Annie se refugiază la tatăl ei, în Mystic, orășelul în care a copilărit, unde speră să poată găsi un nou început. Acolo îl întâlnește pe Nick Delacroix, prima ei dragoste, care, la rândul lui, se află la o răscruce a sorții – rămas văduv de curând, se simte incapabil să se apropie de fiica lui profund marcată emoțional. Împreună, Annie și Nick încearcă să dea un nou sens propriilor vieți. Timpul însă nu iartă; la împlinirea a patruzeci de ani, Annie ezită: oare mai are dreptul la fericire?
A doua șansă este o carte minunată, o poveste de viaţă impresionantă, poate cea mai frumoasă carte a lui Kristin Hannah. Am citit-o cu sufletul şi am empatizat cu Annie, cu Nick, cu Izzy – personajele mele preferate din carte – fiecare în parte atins de propria suferinţă, căreia nu-i pot face faţă singuri.
Povestea este împărţită în trei părți, fiecare din acestea începând cu un minunat citat, foarte inspirat ales.
„Ca să pornești la drum în căutarea sinelui tău nu e nevoie să cauți peisaje noi, ci să adopți o perspectivă nouă.” (Marcel Proust)
Un citat care surprinde perfect esența primei părți a acestei sensibile și emoționante povești. Această primă parte a cărții e greu de citit, în sensul că ai impresia că rândurile te dor, efectiv tristețea și neputința te învăluie citind despre șocul avut de Annie Colwater, protagonista cărții, când viața ei pe care o credea perfectă se face țăndări cu câteva cuvinte care o taie ca o lamă: Vreau să divorțez. Sunt îndrăgostit de altă femeie. Și asta din partea omului lângă care petrecuse 20 de ani fericiți – credea ea – și pe care îl iubea din inimă.
Iar nemernicul găsise și momentul când să-i spună: după ce au condus-o la aeroport pe fiica lor, care pleca la studii peste ocean. Iar Annie, care renunțase la tot pentru a fi o mamă și soție model – ceea ce îi reușise cu brio! – suferea de sindromul cuibului gol.
Fusese devotată, conştiincioasă, înțelegătoare, iubitoare, iar acum plătea prețul, pe principiul că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, cum se întâmplă şi în viaţa reală în atâtea cazuri.
Annie refuză să semneze hârtiile de divorţ, cerând o amânare de trei luni până venea fiica lor în vacanţă. În sinea ei, deşi profund rănită şi dezamăgită, spera ca Blake, încă soţul ei, să se întoarcă la ea.
„În mijlocul iernii am aflat în sfârșit că port în mine o vară de neînvins.” (Albert Camus)
Singura cale de ieșire din impas este plecarea departe de toată această suferință. Acasă, la tatăl său (mama îi murise când era mică, iar tatăl sau o crescuse singur), în orășelul său natal, Mystic, – și numele parcă inspira ceva magic. Mi-au plăcut în mod deosebit pasajele în care este descrisă natura, peisajele și locurile din Mystic. Sunt folosite imagini vizuale atât de frumoase și vii, încât a fost ca și când făceam eu însămi parte din decorul respectiv. 
„Acolo, în Mystic, cerul pornea din palma lui Dumnezeu și se deschidea în toate părțile, cât vedeai cu ochii. Era un ținut splendid, cu peisaje care-ți tăiau respirația, iar aerul mirosea a ace de pin, ploaie și ceață.”
Un orăşel de tăietori de lemne, oameni simpli şi inimoşi, cum este şi Hank, tatăl lui Annie.
Însă odată ajunsă la casa părintească din minunatele locuri natale, lângă puterea alinatoare a acestora și a îmbrățișării iubitorul ei tată, gândul ei era tot la Blake, iar dorința și speranța ei era ca acesta să se întoarcă la ea. Iertătoare femeie… E dureros să simți că tu însăți nu valorezezi nimic decât ca soție / anexă, în acest caz, a unui bărbat care nu te merită…
În Mystic, pe un alt plan al cărții, aflăm despre o altă poveste tristă: Nick, băiatul de care fusese îndrăgostită în liceu, și care o alesese și ceruse de soție pe cea mai bună prietenă a ei, Kathy, (în paranteză fie spus, el pe Annie o iubea mai mult, în sinea lui Annie era soarele, iar Kathy luna, dar a ales cu mintea, nu cu sufletul, conștient că Annie nu se va mulțumi cu o viață liniștită în Mystic, ci spera la mai mult), rămăsese văduv de curând, singur părinte al unei fetițe triste și debusolate de șase anișori. Iar suferința micuței e adâncă. Nu mai vorbise de luni de zile, motiv pentru care fusese exmatriculată.
Să nu mai spunem de copilăria lui Nick, pe care o rememorează! Fusese un copil neglijat, amărât, cu o mamă alcoolică. Sunt mai multe poveşti în carte care se împletesc pe firul principal al acţiunii.
Nick era poliţist, un poliţist bun şi capabil, care punea suflet în meserie, însă în urma morţii soţiei, şi, mai ales, a felului în care murise aceasta, Nick nu mai reuşise să revină pe linia de plutire, neştiind cum să se comporte cu fetiţa lui, Izzi, pe care o adora. Şi se refugia tot mai mult în alcool…
Iar Izzy, e adorabilă! Nu pot să descriu duioșia și emoția pe care le-am încercat citind fiecare pagină în care apare Izzy. Un copil atât de cuminte, speriat și trist, dar care începe încet, încet să-și revină cu ajutorul lui Annie. Iar Annie, la rândul ei, începe sa-și revină implicându-se trup și suflet în a o ajuta pe fetiță.
Annie își schimbă treptat nu doar tunsoarea şi felul de a se îmbrăca, ci şi modul de a gândi, privind dintr-o nouă perspectivă multe din acţiunile şi deciziile ei. Iar regretele sunt amare…
„- Persoana care are cea mai mare nevoie de ajutorul tău ești chiar tu. (…)
– Dar nu m-am priceput niciodată la asta, nu-i așa? „
Într-adevăr, așa era, iar felul ei de a fi de până atunci o dovedea cu prisosință. Tot timpul se pusese pe ultimul loc în fața nevoilor și dorințelor familiei, respectiv ale soțului ei. Dar acum acest lucru a început să se schimbe, iar Annie a conștientizat că dorințele, sentimentele și sensibilitățile ei contează! Și asta datorită lui Nick și lui Izzy. Treptat, Annie începe să se regăsească pe sine, iar Nick reuşeste să-şi învingă demonii, fiecare cu ajutorul celuilalt. Iar Izzy, începe să redevină copilul vesel şi încrezător care fusese înainte de moartea mamei sale.

Iar lucrurile păreau că încep să intre pe un făgaș normal, dar soarta a mai pus-o încă dată la încercare intr-un fel pe care nici nu și l-ar fi gândit. Și se vede pusă în situația de a lua o hotărâre crucială. Oare ce hotărâre va lua?
„Dumnezeu ne-a dat amintirile ca să ne putem bucura de trandafiri în decembrie.” (James M. Barrie)
Cum se va schimba viața fiecăruia din personajele implicate? Și, mai ales, cine și dacă va primi A doua șansă rămâne să aflați citind cartea. E o frumoasă și impresionanta poveste de viață, o carte minunată,  pe care v-o recomand!
Fragment :
”  – Încă ești Annie a mea.
    – Nu. Sunt Annie a mea.
    – Întoarce-te la mine, Annie. Te rog. Mai da-ne o șansă. Nu poți să arunci totul…
    – Să nu îndrăzneșți să spui asta. Eu n-am aruncat nimic. Tu ai făcut-o, tu și egoismul tău și minciunile tale și femeile cu care umblai. Iar acum ți-ai dat seama că micuța de Suzannah vrea să-ți fie amantă, nu preș și soție și mama, și te-ai întors la mine cu coada între picioare. Crezi că încă mai sunt femeia care să-ți accepte orice cu un zâmbet și să-ți ofere un loc sigur unde n-ai nici o responsabilitate și toate lucrurile se întâmplă cum vrei tu.
    Blake rămase fără cuvinte. Nu se așteptase la o asemenea vehemență sau un asemenea limbaj.
    – Annie…
    – Țin la altcineva.
    Blake rămase cu gură căscată.
    – Un bărbat?
    – Da, Blake. Un bărbat.
    Se întoarse la locul lui și luă o înghițitură mare de cafea caldă, încercând să treacă peste șocul revelației. „Un bărbat? Annie cu un alt bărbat?”
    Bărbatul cu par cărunt și ochii triști și albaștri.
    De ce nu se gândise niciodată la asta în toate lunile cât fuseseră despărțiți? Dintotdeauna și-o imaginase că Annie cea liniștită, serioasă, care are grijă de toată lumea, râde, zâmbește și își încearcă talentul la cine știe ce hobby ciudat. O vedea cosând sau decorând sau făcând tablouri din ace cu gămălie. La naiba – crezuse că îi era dor de el, că era de neconsolat. O privi întrebător:
    – Te-ai… te-ai culcat cu el?
    – Of, pentru numele lui Dumnezeu, Blake!
    Deci se culcase cu el. Annie – Annie a lui, soția lui – se culcase cu un alt bărbat. Blake simți o furie bestială, oarbă, cum nu mai simțise niciodată. Voia să-și dea capul pe spate și să urle, dar rămase absolut nemișcat, cu pumnii strânși dureros sub masă. Lucrurile erau foarte, foarte diferite acum. Trebuia să fie extrem de precaut.”

Cărțile autoarei Kristin Hannah pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, litera.ro, librarie.netcartepedia.ro, carturesti.ro, librariadelfin.rodol.ro

Recenzii și prezentări cărți Kristin Hannah

 

25 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *