Dracula. Pe urmele Prințului Nemuritor de Kerri Manisalco, Editura Leda Edge – recenzie

14

Dracula. Pe urmele Prințului Nemuritor

(Hunting Prince Dracula – 2017)

Kerri Manisalco

Editura Corint / Leda Edge

Traducere: Oana Chițu

Nr. pagini: 484

An apariție: 2019

1. Jack Spintecătorul: Crimele din Whitechapel – Stalking Jack the Ripper– 2016 – recenzia
2. Dracula. Pe urmele Prințului Nemuritor – Hunting Prince Dracula – 2017
3. Escaping from Houdini – 2018
4. Capturing the Devil – 2019
După ce descoperă adevărata identitate a lui Jack Spintecătorul, nonconformista Audrey Rose își vindecă rănile sufletești cufundându-se în studiu pe băncile Institutului Național de Criminalistică și Medicină Legală din România, găzduit de castelul Bran. Alături îi este fermecătorul și deopotrivă enervantul Thomas Cresswell, tovarășul ei de autopsii de la Londra. Călătoria în inima României, precum și șederea în fosta reședință a sângerosului Vlad Țepeș sunt tulburate de un șir de crime misterioase, pe care localnicii le atribuie Prințului Nemuritor. Mai curajoasă ca niciodată, Audrey Rose pornește în căutarea adevărului…
Încă de când am terminat de citit primul volum – Jack Spintecătorul: Crimele din Whitechapel, care mi-a plăcut foarte mult, așteptam cu nerăbdare să descopăr aventurile lui Audrey Rose în inima României, iar autoarea a reușit să mă surprindă plăcut și de această dată.
Dracula: Pe urmele Prințului Nemuritor reușește să te captiveze încă de la primele rânduri, ținându-te în priză până la sfârșit, furnizându-ți câteva răsturnări spectaculoase de situații. Atmosfera stranie și de mister, în stil gotic, persistă pe tot parcursul acțiunii, iar identitatea ucigașului, pe care o aflăm abia la final, ne oferă o surpriză de proporții.
Mi-a plăcut că autoarea a studiat miturile și legendele românești, pomenind în acțiune de mai multe ori despre strigoi (sufletele rele ale morților care ies noaptea din mormânt pentru a pricinui rele celor vii) și pricolici (duhurile rele în care se presupune că se transformau unii oameni după moarte luând înfățișarea unor lupi). În text sunt folosite adesea cuvinte și expresii în limba română și am apreciat faptul că traducătoarea a evidențiat acest lucru. Sunt amintite, de asemenea, și câteva tradiții populare românești, precum și date istorice referitoare la Vlad Țepeș, urmașii acestuia și o organizație creștină secretă, Societas DragonistarumOrdinul Dragonului, din care se presupunea că făcuse parte însuși Vlad Țepeș. Totuși, fiind vorba de o ficțiune, autoarea recunoaște, în capitolul de mulțumiri de la sfârșit, că s-a îndepărtat în câteva locuri de la adevărul istoric, în beneficiul povestirii.
La fel ca și prima carte din serie, și aceasta este povestită la persoana întâi din perspectiva lui Audrey Rose.
La începutul acțiunii, îi regăsim pe Audrey Rose și Thomas Cresswell în trenul Orient Expres, aflați în drum spre București, de unde urmau să aleagă un alt mijloc de transport către destinația lor – Castelul Bran, unde își avea sediul Institutul Național de Criminalistică și Medicină Legală din România, unde doreau să studieze.
Audrey Rose nu-și revenise încă din teribilul șoc suferit în momentul în care descoperise identitatea lui Jack Spintecătorul, iar imagini cu trupul mamei ei moarte ridicându-se din pat, fiind scuturat de șocuri electrice, îi reveneau obsesiv în minte. Mai mult, în urma traumei psihice suferite, Audrey Rose avea din timp în timp halucinații, în fața ochilor formându-i-se imagini de coșmar ce dispăreau după ce clipea de câteva ori din ochi.
Călătoria nu începe sub cele mai bune auspicii. Odată intrați pe teritoriul României, Audrey Rose a văzut o știre tulburătoare într-un ziar, care emitea ipoteza că Prințul Nemuritor s-a reîntors din morți, întrucât fusese descoperit cadavrul unui bărbat cu un țăruș înfipt în piept.
”Titlul era următorul: S-A ÎNTORS PRINȚUL NEMURITOR? În apropiere de Brașov – chiar locul spre care călătoream -, fusese găsit un trup cu un țăruș înfipt în inimă, făcându-i pe superstițioși să creadă imposibilul: voievodul român Vlad Drăculea, zis și Dracula, mort de secole, era, de fapt, viu. Și ieșise la vânătoare.
Știrea era o prostie menită să bage frica în oameni și să vândă gazeta. Nu existau ființe nemuritoare. Oamenii în carne și oase erau adevărații monștri, iar aceștia puteau fi răpuși cu ușurință.”
Însă, la scurt timp, în tren este săvârșită o crimă asemănătoare cu cea descrisă în ziar, un tânăr fiind descoperit mort, cu un țăruș înfipt în inimă și cu bucăți de usturoi îndesate în gură, știindu-se că acestea erau metodele prin care se putea anihila un strigoi.
Prin multă atenție la detalii, autoarea reușește să ne introducă în atmosfera sumbră și apăsătoare a locurilor, gradând în crescendo tensiunea până la cote maxime.
Drumul cu sania către Castelul Bran, pe lângă pitorescul deosebit, o face pe Audrey Rose să simtă primii fiori de neliniște, simțind parcă prezența unui duh rău ce pândea la marginea pădurii. Ajunși la destinația lor, Castelul Bran se profilează grandios și amenințător, prevestind parcă evenimentele tragice ce vor urma.
”Apoi am lăsat în urmă orașul, urcând spre vârful celui mai mare munte din câți văzusem vreodată.
Când am ajuns, mai târziu, în vârful lui, luna răsărise complet. În lumina ei, am putut desluși zidurile palide ale unui castel crenelat, care fusese odinioară casa lui Vlad Țepeș. O pădure întunecată înconjura castelul, formând o fortăreață naturală pentru cea creată de om. M-am întrebat atunci dacă de acolo adunase Vlad lemnul necesar țepelor în care-și înfigea victimele.”
Directorul Institutului, profesorul Moldoveanu, i-a primit cu răceală și chiar ostilitate pe Audrey și Thomas, informându-i sec că locul lor la academie este departe de a fi garantat, și vor trebui să treacă printr-o perioadă de probă alături de alți studenți din mai multe țări, la sfârșitul căreia vor fi aleși doar doi care vor putea continua studiile.
Nici colegii nu au întâmpinat-o cu prea multă căldură pe Audrey, fie ignorând-o, fie privind-o cu neîncredere, de parcă nu înțelegeau cum ar fi putut studia o femeie alături de ei. Mai mult, unul dintre studenții români, prințul Nicolae Aldea, a avut o atitudine sfidătoare față de ea, fapt care l-a provocat pe Thomas să-l pună la punct.
Din fericire, Audrey a reușit să-și facă și câteva prietene. Anastasia, pupila lui Moldoveanu, o tânără blondă, veselă și plină de energie, unguroaică de origine, s-a arătat încântată de prezența lui Audrey în castel, oferindu-și prietenia și informând-o despre câteva bârfe. De asemenea, Audrey s-a atașat imediat de Ileana, servitoarea ei, o tânără harnică, deosebit de îndemânatică și inteligentă, cu ajutorul căreia a descoperit mai multe coridoare și pasaje secrete ale castelului. Daciana, sora lui Thomas, o tânără brunetă cu ochii verzi, temperamentală și nonconformistă, ce venise pe neașteptate să-l viziteze pe acesta, s-a arătat și ea foarte deschisă și prietenoasă față de Audrey, fiind încântată să o cunoască pe cea care îi ”vrăjise” fratele.
În ceea ce privește relația lui Audrey cu Thomas, aceasta a fost la fel de plină de năbădăi ca și în primul volum.
Fermecător și enervant deopotrivă, Thomas nu se putea abține să nu o tachineze în permanență pe Audrey. Aceasta, deși era evident că îl iubea și era atrasă de el, ezita să aprofundeze relația cu el, temându-se că nu cumva acesta, odată ce totul ar fi devenit oficial, să nu încerce să-i îngrădească libertatea și să-i dicteze acțiunile, așa cum procedau majoritatea bărbaților la acea vreme.
Însuși Thomas i-a alimentat aceste temeri prin comportamentul lui. Încercând de fapt să o protejeze, Thomas l-a prevenit pe profesorul lor de anatomie să nu aducă vorba despre crimele lui Jack Spintecătorul, întrucât acestea erau un subiect sensibil pentru Audrey, însă acesta, lipsit complet de tact, a dezvăluit informația în fața tuturor studenților, făcând-o pe Audrey să pară slabă de înger și incompetentă. Văzând că Audrey s-a supărat, Thomas a încercat să dreagă lucrurile, lăudând cu exagerare competențele lui Audrey la următorul curs, compromițând-o și mai mult.
Disperat că Audrey refuza să mai vorbească cu el, Thomas a recurs la o stratagemă extremă, prefăcându-se mort și înviind brusc sub ochii ei. Deși Thomas credea că o să o amuze și o să-l ierte, efectul a fost mai degrabă de genul ”din lac în puț”, lui Audrey venindu-i mai degrabă să-l bată pentru spaima pe care i-a pricinuit-o, mai întâi fiind sfâșiată de durere că l-a pierdut, iar apoi, în momentul în care el s-a ridicat,  reamintindu-și-o pe mama ei moartă scuturată de șocuri electrice. Scena este deosebit de intensă emoțional, autoarea reușind să transmită foarte credibil toate stările sufletești bulversante și contradictorii prin care a trecut Audrey.
”Camera se învârtea ca un carusel afurisit. Am închis o clipă ochii, dar m-am simțit tot mai rău; tot vedeam imagini de care nu puteam scăpa. Thomas a sărit în capul oaselor, dând la o parte giulgiul de pe trupul lui teafăr. Fruntea îi era umbrită de îngrijorare. L-am privit trecându-și picioarele peste masa de autopsie și ridicându-se.
Era viu. Nu mort. Nu fusese niciodată mort. Deodată, camera nu era rece, ci fierbinte ca o saună. Puteam să jur că tavanul cobora, că zidurile mă împingeau într-un colț undea aveam cu siguranță să mă sufoc, îngropată în mormântul ăsta nenorocit. Am inspirat aerul cu nesaț, dar nu a fost suficient. M-am gândit la toate cadavrele care se aflau deja în sertarele acelea. Toate mă așteptau să mă alătur lor.
Pieptul mi s-a opintit. Nu era așa cum era mama sau fratele meu. El nu se întorsese din morți ca un monstru. El nu era strigoi. M-am chircit, așezându-mi capul între genunchi, blestemând aerul pentru că era prea dens ca să-l pot respira. Sângele îmi vuia în urechi. Mi-am ținut ochii închiși, iar imaginile au continuat să mă bântuie în ciuda voinței mele. Mintea mea încerca să mă ucidă. Vampirii și ființele nemuritoare erau doar mituri, nu realitate.
Nimeni nu putea traversa bariera morții și să se întoarcă. Nici măcar domnul Thomas Cresswell.
– Audrey Rose, îmi pare rău!
Thomas și-a întins mâinile spre mine, cerând, blând, împăcare.
– A fost o glumă oribilă, menită să te facă să-mi vorbești. Nimic mai mult. Sunt… sunt un prieten îngrozitor. Nu am vrut să… Ai nevoie de aer. Hai să mergem afară, te rog! Este… Am implorat-o pe Ileana să te aducă cumva aici, să putem vorbi. Singuri. Apoi am văzut masa și m-am gândit… Te rog, lasă-mă să te ajut să respiri. Îți cer iertare. Nu m-am gândit…”
Din fericire, Audrey a realizat în cele din urmă că Thomas fusese tot timpul bine intenționat, toate acțiunile lui fiind dictate de sentimentele puternice de iubire pe care le avea față de ea, astfel că echipa lor redutabilă s-a reunit din nou, la vreme pentru a face față provocărilor extreme ce-i așteptau.
După ce unul dintre colegii lor a fost găsit mort pe străzile Brașovului, la autopsie descoperindu-se cu stupoare că acesta nu mai avea nicio picătură de sânge în corp, o nouă crimă misterioasă s-a produs, victima fiind descoperită, de data aceasta, în interiorul castelului.
Apoi Anastasia, Ileana și Daciana au dispărut pe neașteptate din castel, și mai multe personaje au dovedit un comportament suspect, autoarea punându-te intenționat pe mai multe piste false, astfel că îți este imposibil să anticipezi cine era ucigașul și care era motivația acestuia.
Ițele se încâlcesc și mai tare când descoperim că Thomas era chiar urmașul, pe linie maternă, al lui Vlad Țepeș!
Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte dezlegarea misterului, asigurându-vă că veți fi uluiți.
Finalul deschide calea spre următoarea aventură spectaculoasă a lui Audrey și Thomas – Escaping from Houdini. Jonathan, unchiul lui Audrey, vine la București pentru a le cere acestora să-l însoțească în America, unde un alt caz misterios își așteaptă rezolvarea.
”M-am concentrat la brațul întins al lui Thomas, știind că avea să-mi ofere mai mult decât manierele lui cele mai bune. El îmi oferea toată iubirea și aventura pe care le puteam găsi în univers.
Domnul Thomas Cresswell, ultimul moștenitor al prințului Dracula, îmi dăruia inima și mâna lui.
Am acceptat, fără să ezit, brațul lui Thomas și am zâmbit larg.
– Spre America!”
Sper să se traducă și la noi cât mai repede acest volum, presimt că va fi la fel de spectaculos ca și primele două din serie!

Cărțile autoarei Kerri Manisalco pot fi comandate pe edituracorint.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Cărțile apărute la Editura Corint / Leda Edge pot fi comandate pe edituracorint.ro, elefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Leda Edge

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbalata on

    Foarte intensa recenzia! Felicitari! Ma tenteaza seria dar am si dubii . Mi-e ca e prea dura, terifianta pentru mine .

  2. Deci aceasta este o serie de aventuri pentru tineret? Autoarea a mizat pe o reteta de succes, cea care implica personalitati istorice de tot felul, legate de zona mister. Se pare ca functioneaza si capteaza interesul cititorului. O recenzie foarte frumoasa!

  3. Minunata si captivanta recenzie, felicitari Tyna si multumesc pentru recomandare! Abia astept sa citesc si eu aceasta carte, ca si prima din serie, m-ai tentat maxim cu ele. Iar copertile sunt superbe!

  4. Ce pot să zic?Mi-ai stârnit curiozitatea cu această recenzie minunată, Tyna…felicitări!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: