Dragoste eternă de Mirela Oprea, Editura Tritonic – recenzie

Dragoste eternă

Mirela Oprea

Editura Tritonic

Colectia Casmir

Nr. pagini: 279

Genul: Historical-romance

”Îți dedic această carte ție, cititorule, cu credință și iubire, ca aceste rânduri așternute pe hârtie să-ți aducă bucurie, măcar atât timp cât citești.”

Cu aceste rânduri, autoarea ne invită să citim această carte, scrisă cu multă sensibilitate, înzestrată cu un titlu frumos și cu o copertă foarte inspirată, în ton cu titlul.

Este o minunată poveste de dragoste, ai cărei protagoniști te cuceresc cu felul lor de a fi, două ”pietre tari” modelate de destin, care are de multe ori căi nebănuite. Și celelalte personaje sunt bine creionate, făcându-te să le îndrăgești sau, din contră, să le antipatizezi, cum e cazul cu nesuferita Caroline cu uneltirile ei.

Pentru început, facem cunoștință cu Lady Mildred, contesă de Drumville, în timp ce studia încruntată o listă cu numele domnișoarelor bune de măritat din sezonul respectiv, frământându-se pe de o parte din cauza refuzului categoric al nepotului ei, Adam-Richard, duce moștenitor de Drumville, de a se căsători, iar pe de altă parte din cauza conștientizării faptului că Adam merita cu siguranță mai mult decât una dintr-un alai de tinere superficiale și fățarnice.

Dar soarta e intervine sub forma unei scrisori, care se va dovedi providențială.

 Întoarse cu grijă plicul să vadă de la cine era. Fiorul încântării o lua cu asalt atunci când descoperi că acesta era de la mult iubita ei prietenă din Franţa.

Îl deschise cu nerăbdare şi îl citi. Prietena o ruga subtil să ia sub ocrotirea ei pe cea mai blândă şi încântătoare tânăra care existase vreodată. Dacă la primul gând tresări convinsă că prietenă ei exagera, la cel de-al doilea ceda, amintindu-şi că această nu obişnuia să abereze atunci când era vorba despre oameni. Şi dacă nici scumpă ei prietenă nu se pricepea la oameni, atunci cine?!

În continuare, o cunoaștem pe ”cea mai blândă şi încântătoare tânăra care existase vreodată” în persoana Siennei, o tânără franțuzoiacă, îndurerată și debusolată după moartea bunicului său care o crescuse cu multă dragoste de la vârsta de șapte ani, când rămăsese orfană.

Paul Fromont, bunic din partea mamei, fusese medic în Romainville și își crescuse nepoata în spiritul iubirii și al bunăvoinței.

Descoperind pasiunea Siennei pentru pictură, bunicul său o sprijinise să plece la Paris, unde studiase arta și își perfecționase talentul de a picta.

Acum, Sienna rămăsese complet singură pe lume.

Puterea de a rezista și-o lua tot din învățămintele bunicului său, ale cărui vorbe îi rămăsese întipărite în minte:

Viața este prea scurtă, scumpa bunicului, ca să o irosești compătimindu-te. Te-ai gândit că fiecare om ar avea ceva sau pe cineva de plâns? Chiar și eu am avut de nenumărate ori lacrimi de șters, dar am făcut tot posibilul ca viața să meargă mai departe. Și…am credința că și tu vei face la fel.

Dar soarta Siennei e pe cale să se schimbe, datorită unei binevoitoare doamne vârstnice, Brigitte Chebe, care o simpatiza foarte mult și vedea impasul în care se afla tânăra. Brigitte este tocmai prietena din Franța a lui Lady Mildred, care îi scrie acesteia rugând-o să o ia pe Sienna sub ocrotirea ei.

Pentru a nu leza însă mândria fetei, îi spune că o roagă să îi facă favoarea de a merge în Anglia, unde buna ei prietenă, contesa, avea mare nevoie de o tânără drept doamnă de companie. Astfel, lucrurile au fost aranjate cum nu se poate mai bine, iar Sienna, deși a ezitat inițial, conștientă de cât de puțin știa despre lumea a nobilimii engleze, acceptă în cele din urmă și pornește spre Londra.

Prima întâlnire cu Lady Mildred a fost de bun augur, iar impresia pe care i-a făcut-o Sienna contesei a avut în ea un sâmbure de premoniție:

De cum o văzu, contesa hotărî pe loc că tânăra din fața ei era perfectă pentru scumpul ei Adam, spunându-și: ”Iată fărâma de soare capabil să topească aisbergul din orice inimă zăvorâtă.”

În plus, fata o cucerește pe contesă cu sinceritatea, modestia și felul ei plăcut de a fi.

Îl cunoaștem în cele ce urmează pe Adam, în timp ce vine în vizită la mătușa lui, pentru a o informa că a doua zi pleacă în colonii, și o roagă să găsească pe cineva potrivit să se ocupe de proprietate în lipsa lui, și, mai ales, de sora sa, Alexandra, în vârstă de cincisprezece ani.

La prima vedere, Adam era un tânăr cinic și sigur pe el, dar era marcat de cicatrice, atât fizice, cât și psihice, care îl determinau să aibă o puternică reticență față de căsătorie, și față de femei, în general, după ce fusese trădat și înșelat în dragoste cu ani în urmă de o tânără care sperase să-i fie soție. Cât despre cicatricele vizibile, o tăietură îi brăzda obrazul de-a curmezișul. Era semnul unui act de curaj, dar, din păcate, înfățișarea lui avusese de suferit, odată cu încrederea în sine.

Nemulțumită de faptul că planul de a-i face cunoștință cu Sienna îi este dat peste cap de neașteptata plecare a tânărului, lady Mildred se regrupează rapid, pe măsură ce o idee neașteptată începe să prindă contur.

Brusc în mintea ei înflori o idee. Zâmbetul ei se lărgi ușor.

– S-ar putea să am persoana potrivită, care să se ocupe de proprietate în lipsa ta.

– Serios?

– Sigur, stai liniștit, se va descurca de minune și cu Alex. Se va purta frumos cu ea, mai mult ca sigur.

Mi-a plăcut mult relația dintre Adam și sora lui, iubirea care îi lega, devotamentul unuia față de celalalt, admirația pe care o avea Alex față de fratele ei mai mare, ce îi fusese ”mamă, tată și frate”, după moartea părinților lor…

Alex suferă când Adam îi aduce la cunoștință că va lipsi o perioadă mai îndelungată, deși o asigură că bunica va aduce pe cineva care să aibă grijă de ea pe durata absenței lui.

Fata dădu mecanic din cap, semn că era extrem de emoționată. Nu mai putea scoate nici un sunet, iar durerea din gât o sugruma. În ciuda firii băiețoase, îl iubea foarte mult pe Adam. Se ridică pe vârfuri ca să ajungă să-și îmbrățișeze fratele, și-l sărută pe obraz.

– Promit că o să fiu cea mai ascultătoare soră din lume!

Oare de ce nu o credea, își spuse Adam. Poate pentru că auzise de prea multe ori aceste cuvinte.

În ciuda temerilor lui Adam, Alex avea să fie foarte bine în lipsa lui, și asta datorită Siennei, de care se va atașa imediat. Fiecare a fost plăcut impresionată de cealaltă.

– Dar este prea tânără…pare mai degrabă potrivită să-mi fie prietenă, nu să administreze moșia.

Sienna fu cucerită de franchețea fetei. Alexandra i se păru adorabilă.

Sienna a cucerit-o nu doar pe Alex, ci și pe toți membrii personalului casei, datorită felului ei deschis și amabil de a fi, lipsit de aroganță și afectare. Era ca o gură de aer proaspăt, plină de bună dispoziție, și dornică de a da o mână de ajutor oriunde era nevoie.

Cea mai mare surpriză a avut-o Sienna atunci când a descoperit colecția de tablouri a familiei. Ca o pasionată de pictură ce era, s-a extaziat în fața lor și, spre marea ei bucurie, a aflat că Adam căuta de mult un specialist să le restaureze, lucru pe care ea era mai mult decât dornică să-l facă, având pregătirea necesară.

Reticentă la început, știind ce mult ține Adam la tablourile lui, Alexa e de acord în cele din urmă…

Îmi vei face mai întâi mie portretul, iar dacă acesta va fi pe măsură – și se uită spre tablouri – toate acestea vor fi la îndemâna ta. Iar la întoarcerea lui Adam, vom fi ori strânse de gât, ori felicitate. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Avea dreptate să se teamă de reacția lui Adam, după cum vom vedea. Dar, până atunci, viața lor a intrat într-o plăcută rutină.

Se răspândise repede vestea despre micuța franțuzoaică, blândă și darnică, gata în orice moment de ajutor (…) Se dusese vorba despre priceperea ei în prepararea leacurilor tămăduitoare, fapt pentru care  oamenii îi cereau adesea ajutorul, iar ea îl oferea cu inima deschisă.

Sienna a avut parte și de întâmplări ieșite din comun, cum ar fi îmblânzirea sălbaticului câine de vânătoare al ducelui, care până atunci nu lăsase pe nimeni să se apropie de el, sau tratarea…doctorului satului, care a avut nevoie, nici mai mult, nici mai puțin, decât de o intervenție chirurgicală, pentru a-i scoate un glonț din picior, iar Sienna s-a descurcat admirabil!

Toate bune și frumoase, până când o vizitatoare neașteptată și nedorită și-a făcut apariția la moșie, stricând echilibrul casei cu răutatea și felul ei prefăcut de a fi, în ciuda frumuseții exterioare: era Carolina, o tânără care visa să pună mâna pe Adam, pentru a-și asigura statutul de ducesă și acces la averea acestuia. Aflase că Adam e plecat de ceva vreme și că se va întoarce în curând, așa că își făcuse planul să facă pe amabila și să-i țină de urât Alexandrei până la sosirea acestuia. Alexandra, fire pragmatică, îi ghicește intențiile și o antipatizează profund, însă Sienna, încrezătoare și plină de bunăvoință, îi oferă prietenia ei, din păcate, căci aceasta se va dovedi proverbialul șarpe încălzit la sân…

Ușile salonului de zi se deschiseră cu zgomot atunci când Caroline împinse cu putere în ele (…) Își simțea nervii întinși la maxim și nu era sigură cât timp va mai putea rezista să joace șarada până la capăt. Se afla doar de șase săptămâni la moșie și părea că soarta îi jucase o festă perfidă. Nici în cele mai ascunse gânduri nu-și imaginase că trebuie să suporte nu una, ci două imbecile nesuferite.

În cele din urmă, Adam s-a întors acasă. Întâmplarea a făcut să sosească pe neprevăzute, într-o noapte, și să dea peste Sienna care lucra liniștită…la tablourile lui!!! El habar n-avea cine este ea, ea habar n-avea cine este el, iar din prima lor interacțiune au ieșit scântei!

– Ce dracu îți imaginezi că faci aici? aproape că urlă el (…)

– Pe tine nu te-a învățat nimeni bunele maniere? Nu știi că se obișnuiește, înainte de a pătrunde într-o încăpere, să bați mai întâi la ușă? (…)

El o privi lung, nevenindu-i să-și creadă urechilor.

– Cine ești? Și ce dracu faci? Te întreb pentru ultima dată și, pentru binele tău, ar trebui să ai o explicație al naibii de plauzibilă – aruncă el nervos cuvintele printre dinți, în timp ce venele de pe tâmple pulsau spasmodic (…)

– Nu are importanță cine sunt eu și ce fac. Te rog să nu fii prost crescut și vorbește cuviincios, altfel mă văd nevoită să pun să fii dat afară. Fără să țin cont că este trecut de miezul nopții.

A doua zi dimineața, amândoi au avut un șoc când au făcut oficial cunoștință, dar Adam s-a purtat în continuare foarte dezagreabil, realizând că frumoasa tânără a fost angajată de bunica lui, și a bănuit că nu poate fi o coincidență!

Sienna, complet nevinovată și neștiutoare de planurile contesei, nebănuind suspiciunile lui, e uimită de ura lui fățișă și de atitudinea dură cu care e întâmpinată. Neștiind ce cauzase purtarea bărbatului, și jignită în amorul propriu, îi răspunde cu aceeași monedă! Dialogurile dintre ei vor fi tăioase, iar vizibila lor antipatie reciprocă o va nedumeri pe Alexa și o va încânta pe Caroline, care nu va ezita să toarne gaz pe foc cu fiecare ocazie!

La insistențele și rugămințile Alexandrei, Adam va accepta să facă un armistițiu cu Sienna, dar în sinea lui continua să creadă că este o profitoare. Treptat însă, Adam realizează că Sienna nu este persoana lipsită de scrupule și fără de caracter, cum o acuzase el, ba din contră, a realizat că cei din jur aveau dreptate când spuneau despre ea că e amabilă, pricepută, muncitoare și plină de bunăvoință. Cu toți era așa, în afară de el! Dar de ce se mira, având în vedere cum o tratase?

Deși era o fată simplă, naturalețea ei neprefăcută o făcea să semene cu o adevărată lady. Cu toate că era exagerat de iute și energică, mișcările ei erau demne de o regină. Acum era blândă, ca apoi să se transforme într-o tigroaică. Stomacul i se strânse dureros. Ce naiba era cu el? Încercă să se adune (…) Era imposibil să existe o asemenea femeie. El unul oricum nu avea încredere în ele. Și mai ales în această tânără care părea atât de diferită, încât nu-ți venea să crezi că este adevărată. La prima vedere îți părea de o simplitate dezarmantă, ca apoi, privită mai atent, să fii copleșit de profunzime.

Se pare că cinicul duce începe să fie preocupat și interesat de ea, deși încearcă din răsputeri să se opună admirației pe care începe să o simtă către inimoasa tânără, pe care o vede deja într-o nouă lumină…

Relația lor a intrat într-o nouă fază când Sienna a fost chemată într-o noapte furtunoasă de către contele Somerville, pentru a o ajuta pe soția lui să nască. Deși fără experiență în acest domeniu, Sienna avea o pricepere instinctivă și multă compasiune, așa că acceptă fără ezitare să se ducă, iar Adam o însoțește, contele Somerville fiindu-i bun prieten. Copilul, un băiețel, vine cu bine pe lume, iar scenele respective sunt încărcate de foarte multă emoție. Întâmplarea îi aduce într-o intimitate neașteptată pe drumul de întoarcere, și, în trăsura întunecată, sub impulsul momentului, vor schimba un sărut arzător, care îi va afecta profund pe amândoi.

După câteva zile în care s-au evitat reciproc, o altă întâmplare îi aduce în aceeași situație, culmea, tot o naștere! De această dată, Sienna a ajutat la aducerea pe lume a unui mânz. Când află acest lucru (care îi e adus la cunoștință foarte tendențios de către răutăcioasa Caroline, care era încă musafiră la moșie) Adam dă fuga la grajduri, îngrijorat că Sienna ar putea fi rănită de nărăvașa lui iapă.

– Puteai să sfârșești aruncată cât colo de o iapă înnebunită în timpul fătării, Sienna!

Bineînțeles că ea n-a fost în acest pericol, dar nervii lui au fost de ajuns cât să se certe…din nou, pentru a termina sărutându-se!

 Privirea îi coborî pe buzele lui strânse într-o linie subțire, semn că era supărat. Acum ce mai era?
Când buza lui de sus se zbătu fremătând, ea înghiți în sec, amintindu-și cât de moi deveneau acele buze când sărutau. Privea și nu-i venea să creadă cum putea o gură atât de tăioasă să se transforme într-una blândă și fierbinte. În momentul în care îl privi din nou în ochi, deși evitase asta intenționat, descoperi acolo o strălucire nefirească.
– Eu… îngână ea fâstâcită. Să nu îndrăznești din nou să mă săruți…
– Ți-e teamă că o să-ți placă… chiar mai mult decât prima dată?

Iar când ea capitulă oferindu-i dulceața gurii, se termină și condamnarea lui. Nu se mai putea concentra decât la gustul ei și la senzațiile sfâșietoare pe care i le stârnea. Îl durea cu disperare tot corpul , atât de mult o dorea (…) Văzând că ea tace, înjură în sine cuvinte grele la adresa lui. De ce nu țipa la el, ca de obicei? De ce nu reacționa?

Lipsa de reacție a Siennei era dată de uluitoarea revelație care o lăsase fără suflare:

Era îndrăgostită necondiționat și fără drept de apel de acest duce imposibil, cum la fel de imposibilă era și iubirea pe care o nutrea pentru el.

Să fie oare iubirea lor atât de imposibilă? Deși așa părea la prima vedere, soarta a vrut altfel, iar atracția lor reciprocă nu mai putea fi tăgăduită. Cu toate astea, felul în care Adam alege să o ceară de soție, ca și aranjamentul pe care îl propune, lasă de dorit, fiind lipsit de orice urmă de romantism și neimplicând un angajament pe termen lung! Despre ce este vorba? Veți vedea…

Cum va evolua relația dintre cei doi și ce curs va lua această căsătorie începută sub auspicii nu tocmai favorabile, vă invit să aflați. Vă mai spun doar că eroii noștri vor avea avea parte de certuri și împăcări pasionale, momente de tandrețe și perioade de fericire pură, dar vom fi martorii și a unei răpiri cu urmări neașteptate, ca și a unei răsturnări de situație în relația lor, posibilă datorită lipsei de comunicare și neîncrederii reciproce – în ciuda faptului că erau îndrăgostiți unul de altul – ceea ce va genera multă suferință și regrete fierbinți. Dar totul e bine când se termină cu bine, iar finalul, copleșitor de emoționant, va fi ca un curcubeu după ploaie.

Vă recomand cu drag această carte frumoasă și impresionantă care m-a dus cu gândul la una din cărțile mele preferate, ”O dată pentru totdeauna” de Judith McNaught. Nu doar povestea, ci chiar stilul Mirelei Oprea seamănă cu al lui Judith McNaught, captivant, imprevizibil, plin de dramatism.

Am descoperit o minunată aventură spre ”dragostea eternă”, o dragoste care s-a împlinit în ciuda piedicilor ivite pe parcurs, un exemplu despre puterea destinului și căile lui nebănuite.

Am citit cu plăcere povestea de față, care m-a relaxat, m-a lăsat cu o stare de bine la final și mi-a adus ”bucurie”, așa cum atât de frumos ne urează autoarea la începutul cărții.

Mulțumim autoarei Mirela Oprea pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea Dragoste eterna de Mirela Oprea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Tritonic, ca şi de pe librarie.net, libris.ro, carturesti.ro

Recenzii cărți Mirela Oprea

Recenzii și prezentări cărți autori români