Drowning. În adâncul oceanului de T.J. Newman, Editura Bookzone – recenzie
Drowning. În adâncul oceanului
(Drowning. The Rescue of Flight 1421 -2023)
T.J. Newman
Editura Bookzone
An apariție: 2023
Nr. pagini: 352
Traducător: Laura Drăghici
Bestseller New York Times
Ritm zdrobitor. Tensiune electrizantă. Dramă copleşitoare.
T.J. Newman este un magician al cuvintelor, aduce la viață povești captivante și idei provocatoare. T.J. Newman are propria viziune și creativitate unică, pe care o transpune în operele sale. Fie că este vorba despre un roman epic, o colecție de povestiri sau o carte de poezie, T.J. Newman ne surprinde și ne încântă cu fiecare pagină.
Ca și în cazul altor autori talentați, procesul creativ autorului T.J. Newman a fost unul plin de muncă asiduă și pasiune. T.J. Newman a petrecut ore întregi în fața tastaturii sau a paginilor albe, în căutarea cuvintelor perfecte care să transmită emoțiile, atmosfera și profunzimea poveștii sale. Fiecare frază a fost modelată cu grijă, fiecare dialog a fost înțesat cu replici memorabile și fiecare descriere a fost pictată cu o măiestrie desăvârșită.
La șase minute după decolare, zborul 1421 se prăbușește în Oceanul Pacific. În timpul operațiunii de evacuare, un motor explodează, provocând un incendiu devastator deasupra apei. Cei doisprezece pasageri rămași la bord aleg să închidă ușile. Prea târziu realizează că avionul nu va rămâne la suprafață. Aflați la șaizeci de metri sub apă, inginerul Will Kent și fiica lui de 11 ani, Shannon, lupta pentru viața lor. Singura lor șansă e în mâinile echipei de salvare, condusă de Chris Kent - mama lui Shannon și soția înstrăinată a lui Will. Scafandru de elită, ea trebuie să găsească rapid o soluție pentru a-și salva fiica și pe ceilalți supraviețuitori. Înainte ca ei să rămână fără oxigen.
Primul thriller remarcabil din 2023. – James Patterson
La șase minute după decolare, zborul 1421 din Honolulu se prăbușește în ocean. S-ar putea să credeți că există încă o șansă de supraviețuire, deoarece piloții gestionează o aterizare pe apă și verificările de siguranță obțin aprobarea însoțitorului de bord. Supraviețuitorii pot ieși pe uși, folosindu-și vestele de salvare pe post de tobogane, dar nu este atât de simplu. Pericolul care îi așteaptă afară poate fi mult mai mare decât se așteptau!
”Din momentul impactului până când avionul s-a oprit au trecut nouă secunde. Cumva, avionul a rămas întreg. Pasagerii care supraviețuiseră accidentului au crezut că e un miracol. Au crezut că sunt norocoşi.Habar n-aveau că mai răul abia urma.”
În timpul evacuării, un motor explodează și avionul este inundat. Oamenii rămași în avion sunt nevoiți să închidă ușile și avionul începe să se scufunde! Vor fi salvați cei doisprezece oameni prinși înăuntru sau vor muri? Sunt contra-cronometru, fiecare minut care trece îi aduce mai aproape de a se sufoca din cauza lipsei de aer!
Drowning. În adâncul oceanului nu este doar un thriller despre un accident de avion. Nu, este mult mai mult! Povestea este despre dragoste, speranță, pierdere și despre a doua șansă. Mi-a plăcut exemplul de curaj, sacrificiu și sprijin din această carte în care strălucesc triumful spiritului uman, curajul și munca în echipă. T.J. Newman are un mod de a te face să te simți atât de conectat cu personajele, încât te simți că ești lângă ele.
O poveste intensă și captivantă, plină de adrenalină și suspans, o carte pe care nu am putut s-o las din mână de la primul până la ultimul rând și pe care am citit-o cu sufletul la gură. Aspectul uman e foarte bine și foarte frumos exploatat în carte. Autoarea combină complexitatea relațiilor cu condiția umană și face acest lucru cu brio. Nu toate personajele sunt agreabile sau simpatice și nu toate se înțeleg unele cu altele. Au probleme unul cu celălalt și nu se pun de acord în toate deciziile luate, iar asta a făcut totul cu atât mai realist. Capacitatea autoarei de a echilibra secvențele pline de acțiune cu profunzimea emoțională este remarcabilă. Iar faptul ca printre cei captivi în avionul scufundat se află și doi copii, face ca totul să fie și mai dramatic.
”În partea din spate a avionului, un fragment de motor s-a izbit de o fereastră, ciobind stratul exterior al geamului. Copilul neînsoțit a țipat și s-a întors spre Ed Vernon, care stătea pe strapontina sa. Ochii căprui închis ai fetiței au devenit lucioși. Cu buza de jos tremurând, fetița a clipit și două lacrimi mari i s-au rostogolit pe obraji.
Ed a aruncat o privire spre șnurul de la gâtul ei. Pe materialul din care era făcut erau imprimate cuvintele PASAGER MINOR. Datele ei personale erau scrise de mână pe cartonașul din suportul de plastic transparent. Maia Taylor. Opt ani. Datele de contact ale tutorelui ei care o aștepta la destinație. Și semnătura lui Ed, care își asumase răspunderea pentru ea.
Maia și-a șters fața cu mâneca. Biluțele de plastic roz aprins cu care erau prinse codițele ei se legănau din cauza turbulențelor.
– O să murim? l-a întrebat ea.”
În mijlocul situației cu mize mari, există momente de vulnerabilitate, introspecție și conexiune umană care îți merg la suflet. Până unde va merge un părinte pentru copilul lui? Nu este vorba doar de supraviețuirea personajelor, ci și de rezistența, determinarea și legăturile pe care le formează în fața adversității.
Acțiunea se desparte la un moment dat pe două fire, cel ce ne ține captivi în avionul scufundat și un altul, care ne poartă alături de echipa de salvare. Vor ajunge la pasageri înainte ca acestora să li se termine aerul? Și, mai ales, vor găsi o cale de a-i scoate din avion și de a-i aduce la suprafață… în viață?
Drowning. În adâncul oceanului e o poveste excelentă pentru a fi ecranizată. Scriitura e clară, ritmul e infernal, iar suspansul și dramatismul sunt la cote maxime pe tot parcursul acțiunii, presărate cu câteva momente foarte binevenite de respiro. Pe tot parcursul lecturii m-am simțit de parcă sunt chiar acolo cu personajele, experimentând frica, disperarea, neputința și speranța lor. Ritmul necruțător nu permite vreun moment plictisitor, iar întorsăturile de situație m-au ținut în priză până la finalul spectaculos.
Recomand cartea tuturor iubitorilor de thrillere pline de adrenalină și cu un mare impact empoțional.
”Will Kent a deschis ochii exact exact în secunda în care motorul a explodat.A ridicat un braț pentru a o proteja pe fiica lui, Shannon, aşezată pe locul de la fereastră, dar ea nu a părut să observe. Fetița de unsprezece ani urmărea flăcările care ieşeau din spatele motorului şi a scos o exclamație plină de nelinişte.Will şi-a îndreptat spatele şi a privit pe deasupra scaunelor. Ieşirea de urgență era la două rânduri mai în față. O însoțitoare de bord stătea acolo, pe o strapontină, cu fața la pasageri. Abia putea să-i distingă numele de pe ecuson. Molly. Will i-a surprins privirea. Molly nu a spus nimic. Nici nu era nevoie.Avionul s-a clătinat. Panica a cuprins pasagerii din cabină, toată lumea întinzându-se să privească pe geam. Flăcări. Bucăți de metal desprinse zburau în toate părțile.Will s-a aplecat peste Shannon să vadă mai bine. Motorul era în flăcări. Câteva segmente ale aripii fuseseră smulse. Dedesubt, apa turcoaz era limpede ca lacrima.Shannon s-a uitat la tatăl ei.— De ce nu ne întoarcem la Honolulu?Will se întreba acelaşi lucru.În carlingă, coşmarul oricărui pilot devenise realitate.— Am pierdut motorul unu, a transmis prin radio copilotul Kit Callahan către turnul de control, ridicând fără să vrea vocea în timp ce avionul pierdea altitudine. Și tot fluidul hidraulic din cele trei sisteme.— Poți să repeți, unu-patru-doi-unu?Controlorul de trafic aerian părea sceptic. Chiar şi căpitanul a aruncat o privire să se convingă. În orice altă zi, toată această lipsă de încredere ar fi enervat-o.Nu şi azi.Kit a verificat încă o dată monitorul electronic centralizat, nevenindu-i nici ei să creadă ce vedea pe ecran. Defecțiunile erau enumerate în ordinea gravității. Defecțiunile de gradul 3, cele mai grave, apăreau primele, cu roşu. Culoarea roşie umplea ecranul. (…)Piloții nu puteau manevra aeronava Airbus A321. Nu aveau niciun control asupra ei.— Nu putem să ne întoarcem, i-a spus Kit controlorului de trafic. Solicităm o alternativă în față.Will a desfăcut una dintre pungile de plastic pe care le scosese din compartimentele de sub scaune. I-a întins-o lui Shannon.Ea a întors punga şi s-a uitat la vesta galbenă de salvare împăturită dinăuntru.— O să ne prăbuşim?Câțiva pasageri s-au uitat la ea. Tocmai dăduse glas celor mai negre presimțiri ale tuturor.— Shannon, a spus Will, schimbându-şi poziția pe scaun pentru a o privi în ochi. Am pierdut un motor. Nu ştiu de ce nu ne întoarcem. Poate pentru că nu putem.Will a scos vesta şi a despăturit-o, trecându-i-o peste cap, după care i-a cuprins fața cu mâinile.— Știu că ți-e frică. Dar, orice s-ar întâmpla, o să fiu lângă tine.(…)
Căpitanul Miller a redus puterea motorului din dreapta. Acesta a decelerat aşa cum fac motoarele de obicei cu câteva secunde înainte de aterizare. Glasurile din spate au tăcut. Era linişte. Calm. Tăcere. Avionul părea uşor. Suspendat în aer.Apoi, la şase minute şi treizeci şi şapte de secunde după decolare, zborul 1421 s-a prăbuşit. Partea inferioară a aeronavei a lovit apa direct. Suprafața oceanului a rămas neclintită, ca şi cum s-ar fi izbit de beton. Apa nu a cedat. Metalul în schimb a făcut-o. Aliajul de aluminiu s-a îndoit spre interior, absorbind forța, dar impactul a fost prea mare. Crestături adânci au apărut pe toată suprafața inferioară a avionului, precum un cod Morse, iar apa a inundat cala.Avionul a ricoşat, ridicându-se în aer preț de două secunde şi jumătate înainte de a se prăbuşi din nou. Cu putere. Aripa dreaptă a tăiat apa. Metalul s-a sfâşiat precum o hârtie ruptă când aripa a fost smulsă din corpul aeronavei. Măruntaiele mecanice s-au revărsat în timp ce aripa ruptă a creat rezistență şi a încetinit mişcarea înainte. Dacă botul avionului s-ar fi scufundat, dacă avionul s-ar fi răsucit, dacă s-ar fi întâmplat orice altceva în afară de ceea ce s-a întâmplat, corpul aeronavei ar fi fost zdrobit. Toți şi-ar fi pierdut viața. Dar nu s-a întâmplat aşa.Avionul s-a deplasat pe suprafața apei ca şi cum ar fi fost târât. Aripa stângă, încă ataşată, s-a ridicat. Motorul, încă arzând, era un ghem de flăcări portocalii. Partea dreaptă a suferit cele mai multe daune. Toate limitele structurale au fost puse la încercare. Învelişul de metal. Geamurile. Uşile. Sistemele de etanşare. Cele din cală şi cele din cabină. Majoritatea au rezistat. Unele nu.”
Cartea Drowning. În adâncul oceanului de T.J. Newman poate fi comandată pe bookzone.ro, cartepedia.ro, libris.ro
4 Comments
Tyna
Foarte frumoasă și tentantă recenzia! Vreau să citesc și eu cartea. Mulțumesc mult pentru recomandare!
Oli
Multumesc mult, ma bucur ca te-am tentat, ti-o recomand cu drag!
Ana Sylvi
Este clar un thriller care nu trebuie ratat de fanii genului. Multumesc pentru recomandare!
Oli
Cu mare drag!