Ducele pacatului de Elizabeth Hoyt, Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste – recenzie

40

Ducele păcatului  (Duke of Sin – 2016) duke

Elizabeth Hoyt

Editura Litera / Alma

Colecția Iubiri de poveste

Traducere: Liana Mihăilescu / Graal Soft

247 pagini

  1. 1. Dorințe ascunse (Wicked Intentions – 2010)
  2. 2. Plăceri vinovate (Notorious Pleasures – 2011)
  3.     2.5. Clever John – 2011
  4. 3. O pasiune imposibilă (Scandalous Desires – 2011)
  5. 4. Fantoma din St.Giles (Thief of Shadows – 2012)
  6. 5. Lordul întunericului (Lord of Darkness – 2013)
  7. 6. Ducele nopții (Duke of Midnight – 2013)
  8.      6.5. A Maiden Lane Christmas Special – 2013
  9. 7. Dragul meu necunoscut (Darling Beast – 2013)
  10. 8. Bravul meu căpitan (Dearest Rogue – 2015)
  11. 9. Cel mai tandru libertin (Sweetest Scoundrel – 2015) – recenzia 
  12. 10. Ducele păcatului (Duke of Sin – 2016)
  13.      10.5. Once Upon a Moonlit Night – 2016
  14. 11. Duke of Pleasure – 2016
  15. 12. Duke of Desire – 2017
Răvășitor de chipeș, orgolios, lipsit de scrupule, Valentin Napier, duce de Montgomery, este bărbatul despre care vorbește toată Londra. Cu faima lui de crai și de șantajist, Montgomery a revenit din exil și este hotărât să se răzbune pe cei care l-au nedreptățit.
Însă descoperirea pe care o va face în propriul dormitor îl va determina să-și schimbe cu totul planurile…
Fiica bastardă a unei lady din lumea bună londoneză, menajera Bridget Crumbs este o femeie inteligentă, curajoasă și extrem de loială.
Când mama ei ajunge ținta unei escrocherii, Bridget se angajează în casa ducelui de Montgomery în speranța de a găsi probele incriminatoare pe care acesta le deține – și ajunge să descopere ceva mult mai periculos. Montgomery este peste poate de uimit și intrigat de pretențioasa și surprinzător de isteața Bridget, pe care o găsește spionând în camerele lui.
În ciuda strădaniilor ei, Bridget nu poate rezista farmecului acestui duce păcătos. Cei doi încep un adevărat joc de-a șoarecele și pisica și ajung să descopere în curând că amândoi au secrete bine ascunse și că nici unul din ei nu este așa infam – sau de inocent – cum pare.
Din cuvântul înainte al autoarei: ”Această carte este dedicată tuturor celor care se îndrăgostesc iremediabil de… personajul negativ.
Îl știam deja de Valentine Napier, duce de Montgomery, din precedentele cărți din serie și eram foarte curioasă să-i aflu povestea. Un personaj controversat, cu multe fațete ale personalității, capabil de multe fapte rele (o răpise pe Phoebe, sora lui Maximus Batten, întrucât dorea s-o oblige să-i fie soție, lucru care l-ar fi ajutat să-și ducă la îndeplinire anumite planuri ale sale din acel moment), dar care se dovedise și un frate foarte devotat, salvând-o pe sora lui Eve dintr-o situație critică pe când era copil și protejând-o în permanență de atunci.
După ce planurile sale de căsătorie cu Phoebe Batten fuseseră zădărnicite de James Trevillion (am aflat povestea în Bravul meu căpitan), ducele de Wakefield îl obligase pe Valentine să plece în exil.
Bridget Crumbs era fiica bastardă a Ameliei Caire (mama lui Lazarus Caire – personajul principal din Dorințe ascunse) și a unui lacheu. Imediat după ce o născuse, Amelia o dăduse spre adopție unei familii de fermieri din Scoția, care o înconjuraseră cu multă dragoste. Cu toate acestea, întrucât familia adoptivă nu era foarte bogată, Bridget fusese nevoită să muncească de la doisprezece ani. Harnică și pricepută, învățase repede tainele meseriei de menajeră, ajungând la vârsta de douăzeci de șase de ani foarte pricepută și apreciată de toți cei pentru care lucrase.
Când Valentine Napier intră însă în posesia unor scrisori incriminatoare, cu care o șantaja pe Amelia, Bridget îi sare în ajutor, angajându-se menajeră în casa acestuia, cu scopul de a găsi respectivele dovezi. De asemenea, mai dorea să găsească și o miniatură cu care ducele o șantaja pe prietena ei, Hippolyta Royle. Dar, în momentul în care găsește în sfârșit miniatura, ducele își face apariția pe neașteptate, dovedindu-se că nu fusese plecat nici o clipă în exil, ci se ascunsese într-o încăpere secretă din reședința lui.
Bridget îl intrigă pe Napier. Departe de a se fi înfuriat găsind-o cotrobăind, Val simte o provocare în a-i descoperi secretele.
”Avea ochi de fanatică religioasă – sfântă sau eretică.
Sau poate de inchizitor. O femeie pe deplin convinsă că știe să facă diferența dintre bine și rău – atât în privința ei cât și a altora. O femeie care nu se temea să sufere – și poate nici să moară – pentru a-și apăra convingerile.
Oare văzuse Bridget în persoana lui exact opusul ei: însuși Diavolul? Un bărbat neinteresat de diferența uneori insesizabilă dintre bine și rău? În vreme ce alții erau atenți la echilibrul balanței dintre bine și rău și dezbăteau problema păcatelor și a faptelor bune, el alesese să nu-i pese. De ce să se prindă într-un joc ale cărui reguli nici nu le înțelegea și nici nu le accepta? Mai bine să își construiască viața după propriile reguli. Era oricum mai distractiv.”
Val se săturase să stea ascuns. Fiind în posesia unor dovezi incriminatorii, îl șantajează pe rege, forțându-l să îl recunoască în public, iar nobilimea nu a avut încotro decât să îl accepte.
În perioada următoare, Val o tachinează fără milă pe Bridget, căutând mereu să o șocheze. Dar Bridget de dovedește a fi construită dintr-un material tare, nelăsându-se intimidată și având mereu o replică potrivită. Când el îi spune că nu a iubit niciodată pe nimeni, Bridget ripostează, spunându-i că nu știe ce pierde.
„- Iubirea este cea mai bună dintre toate emoţiile umane. Ea face diferenţa între noi și animale și ne apropie de Dumnezeu și de rai. Nu există dar mai mare decât iubirea dintre un bărbat și o femeie.”
Dar ducele își făcuse mulți dușmani, care curând vor atenta la viața lui. După o tentativă de otrăvire, Bridget îl îngrijește cu mult devotament, realizând cu surprindere că se îndrăgostise de el. Totuși, nu avea suficientă încredere în el și refuza să-i dezvăluie numele de botez, prin urmare Val a numit-o Seraphine – cea care ardea în flăcări.
După ce își revine din boală, Val pleacă la reședința lui de la țară, Ainsdale, insistând ca Bridget să îl însoțească. Acolo, Bridget îi dejoacă planurile lui de căsătorie forțată cu Hippolyta Royce, pe care o răpise. După ce o ajută pe Hippolyta să fugă, Val vine după ele dar alege să o captureze pe Bridget, în loc să plece după Hippolyta.
Inevitabilul se produce și Val și Bridget devin iubiți, petrecând clipe de pasiune mistuitoare împreună. Cu toate acestea, Bridget insistă să-și îndeplinească în continuare sarcinile de menajeră.
Încetul cu încetul, aflând fapte din trecutul lui Val, Bridget realizează că felul lui de a fi era de fapt un mecanism de autoapărare, atacând pentru a nu fi atacat, pedepsind multe persoane ce săvârșiseră multe fapte infame. Dar, după un timp, nu mai realizase diferența dintre bine și rău, iar șantajul devenise un mod de viață. Bridget devine conștiința lui Val, impunându-i să renunțe la faptele rele.
Dar încăpățânarea lui Val o va pune în curând pe Bridget în fața unei alegeri imposibile. Întrucât Val refuza să renunțe la duelul cu Lazarus, fratele ei vitreg, Bridget s-a văzut nevoită să apeleze la rândul ei la șantaj, predându-i lui Hugh Fitzroy, duce de Kyle, o scrisoare al cărui conținut, dacă ar fi fost dezvăluit, i-ar fi adus condamnarea la moarte lui Val. Pentru a-și recupera scrisoarea, Val trebuia să renunțe la duel și să-i predea lui Hugh toate dovezile care-l incriminau pe rege.
Convinsă că Val n-avea cum să-i ierte trădarea, Bridget îl părăsește. Poate un om obișnuit n-ar fi iertat-o, dar pentru Val, care practicase șantajul o viață întreagă, nu se supărase pe ea pentru fapta ei, ci doar suferea cumplit că ea plecase, lipsindu-i replicile ei acide și chiar predicile pe care i le ținea.
„Îi spusese că îl iubea. Că îl iubea. Ce lucru ciudat și minunat. Și cât putea să doară iubirea asta! Câtă durere îi provocase această iubire, ca mici cuţite înfipte în vene. Nu era convins că îi plăcea foarte tare, dar ar fi îndurat durerea, cu condiţia ca ea să se întoarcă să îl înjunghie din nou.”
Sentimentele lui Val pentru Bridget nu le scăpaseră dușmanilor lui, care o vor răpi pe aceasta pentru a o folosi contra lui, iar Val va realiza că ar face orice pentru a o salva și a o aduce înapoi la el.
„– Séraphine, Séraphine, Séraphine, cea mai iubită dintre femei, cea mai aprigă printre sfinte, să nu mă părăsești niciodată, te rog. Voi înălţa coloane de marmură albă pentru tine, voi construi grădini ale plăcerilor numai pentru tine, voi porni corăbii în larg și voi cere războinicilor să lupte pentru tine, numai să rămâi lângă mine.”
Așa cum ne-a obișnuit și în celelalte romane ale sale, povestea principală e însoțită de o mică povestioară cu tâlc, din care aflăm câte un fragment la începutul fiecărui capitol. De data aceasta este vorba de Regele fără Inimă. La sfârșitul cărții, atât personajul din povestea principală, cât și cel din povestioară, vor descoperi că au o inimă, care bătea cu putere pentru persoana iubită și care, odată pornită, avea să-i încălzească sufletul și să alunge frigul ce-l însoțise în permanență până atunci.
”Seraphine a lui cea înflăcărată îi zâmbi, și Val avu împresia că cerul nopții se luminase.
– Mă iubești.
– Te iubesc, răspunse el uimit și simți cum pieptul i se umple de căldură. Te iubesc.
– Și eu te iubesc, îi șopti ea.”
Un citat din Regele fără inimă care mi-a plăcut mult:
”Cât despre magician? Se spune că niciodată nu înfăptuise miracole, dar cred că zvonurile erau mincinoase, căci ce miracol mai frumos poate exista dacă nu acela de a aduce laolaltă două inimi care se iubesc?
Nu sunteți de acord?”

duke-of-sin-1

About Author

40 de comentarii

  1. Barbalata Mirela on

    Din seria aceasta nu am citit decat „Cel mai tandru libertin” . Nu stiu daca o voi lua si pe aceasta .

  2. Tyna, felicitari! Ce surpriza 🙂 , nu am crezut ca scoti azi recenzia… Se pare ca nu ai rezistat…
    Imi place foarte mult!!!! <3

  3. O recenzie super!!! Ce surpriza ne-ai facut Tyna cu recenzia asta! Nu am citit cartea inca, dar eram foarte curioasa in privinta ei, asa ca recenzia ta a venit la fix!
    Felicitari, minunat ai prezentat cartea, facand legatura intre personajele din cartile anterioare din serie care apar si aici.

  4. Felicitări pentru recenzie! e singura care îmi lipsește din serie, cu toate ca mai am doua cu tot cu aceasta de citit pentru a termina seria.

  5. ei bine da, mi-a placut recenzia, iar din carte singurul lucru de ,criticat ‘ este numele nefericitei ,,Hippolita., pentru restul, lectura placuta !

  6. Balan Daniela on

    si eu mi-as dori sa castige premiul E,Hoyt ! e una din cele mai bune serii aparute in ,,Iubiri de poveste ,, iar cartea este absolut superba ,mi-a placut mult ! astept cu nerabdare si povestea urmatoare a pustoaicei Alf !

Lasă un răspuns