Durerea e o făptură înaripată de Max Porter, Editura Pandora M – recenzie
Durerea e o făptură înaripată
(Grief is the Thing with Feathers)
Max Porter
Editura Trei / Pandora M
Traducere: Mihaela Buruiană
122 pagini
În acest debut extraordinar – o îmbinare de poem în proză, fabulă polifonică şi eseu despre durere –, originalitatea narativă şi tonul plin de compasiune ale lui Max Porter creează un efect uluitor. Vorbind despre adevăruri dureroase şi profund umane, Durerea e o făptură înaripată anunță apariția unui talent cu totul ieşit din comun.
• Câștigător al Premiului Dylan Thomas 2016
• Vândut în Marea Britanie în peste 100.000 de exemplare
• Tradus în peste 20 de limbi
• Câştigător al Premiului Sunday Times pentru tânărul scriitor al anului 2016
• Finalist la Premiul National Book Critics Circle John Leonard (SUA)
• Nominalizat la The Goldsmiths Prize 2015
• Nominalizat la Guardian First Book Award 2015
• Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Pulse Films.
O țesătură complexă de imagini şi idei, impregnată de poezie, dar care poate fi citită şi ca o poveste pentru copii. Ne schimbă percepția asupra romanului şi a posibilităților sale, vorbindu-ne despre un subiect extrem de delicat, pagină după pagină, ca şi cum am fi purtați pe aripi. – The Guardian
Într-un apartament din Londra, doi băieți se confruntă cu insuportabila tristețe provocată de moartea fulgerătoare a mamei lor. Tatăl lor, expert în opera lui Ted Hughes şi romantic dezorientat, îşi imaginează un viitor pustiu, lipsit de sens.
În acest moment de disperare, primesc o vizită de la Kra – dădacă, vindecător, şarlatan, personaj contradictoriu. Atrasă de familia îndoliată, această pasăre „sentimentală” amenință că va rămâne până când nu vor mai avea nevoie de ea. Şi aşa se şi întâmplă: lunile trec, durerea cedează locul amintirilor, iar mica familie începe să se vindece.
Absolut încântător şi de neuitat. – The Times
Max Porter ştie să creeze strălucit această pendulare între fabulă şi dramă de familie… Impresia pe care ți-o lasă romanul lui este profundă şi de durată. Întocmai ca durerea însăşi. – The Observer
Nu se compară cu nimic din ce s-a scris până acum. – Guardian Books of the Year
Fior. Astupare. Apăsare. Chinuitor. Mirare. Hău.
Durerea e o făptură înaripată este o carte extraordinară, plină de înțelesuri profunde, care realizează o minuțioasă radiografie a durerii, trecând prin toate fazele acesteia, din momentul traumatizant și șocant al pierderii persoanei iubite, până la acceptarea realității și începerea vindecării.
Întreaga carte e o parabolă care concentrează, în doar 122 pagini, un amalgam de sentimente și trăiri, confuzie și disperare, furie și depresie, iar în final iubire și speranță.
La începutul cărții descoperim o familie debusolată și șocată în urma morții mamei. Tatăl, strivit sub povara propriei dureri, bulversat și confuz, nu le poate oferi sprijinul necesar celor doi băieți mici, îndurerați și speriați, la rândul lor. Este momentul în care cei trei primesc vizita lui Kra – o cioară ce pare desprinsă din volumul Din cântecele lui Kra de Ted Hughes, operă în care tatăl era expert, și care îi anunță de la bun început: ”Nu voi pleca decât atunci când nu veți mai avea nevoie de mine”.
Pornind de la subiectul cărții, autorul face o spectaculoasă trecere prin toate cele cinci faze clasice ale durerii: negarea, revolta, târguiala, depresia și acceptarea, folosind cele trei voci: TATI, KRA și BĂIEȚII, ale căror gânduri sunt transpuse în mici poeme.
- Negarea, faza în care nu putem să credem că n-o să mai vedem persoana dragă niciodată, comportându-ne de parcă ea ar mai fi încă printre noi, aprobându-ne sau criticându-ne deciziile. Negarea ne ajută să trecem peste pierdere. Pe măsură ce pierderea e acceptată începe vindecarea.
”TATI
I-am spus celui mai bun prieten: Ea ar fi supărată pe mine
că stăm o zi în plus pentru petrecerea de după meciul
de fotbal de sfârșit de semestru, pentru că o să avem de
suportat tot traficul de la plecarea în vacanță. Prietenul
meu a spus: Trebuie să încetezi să mai gândești, s-o
implici și pe ea. Una e să suferi, alta e să ai o obsesie
nerealistă”
Revolta împotriva sorții, adesea însoțită de panică, tristețe, învinuire sau singurătate, sentimente ce devin mai puternice pe măsură ce ne apropiem din nou de funcționarea normală;
”TATI
Nu ne vom mai certa niciodată, certurile noastre
minunate, scurte, trase la indigo. Broderia delicată a
ciondonelilor noastre. (…)
Nu va mai folosi niciodată (machiaj, șofran, peria de păr,
dicționarul).
Nu va mai termina niciodată (romanul Patriciei
Highsmith, untul de arahide, balsamul de buze).
Iar eu nu voi mai cumpăra niciodată volume verzi din
colecția Virargo Classics de ziua ei.
Nu-i voi mai găsi niciodată firele de păr.
N-o voi mai auzi respirând.”
Târguiala, care apare când conștientizăm pierderea și începem să ne imaginăm mai multe scenarii de tip „dacă… atunci…” încercând să o aducem înapoi pe persoana pierdută. Toate acestea conduc de fapt spre următoarea fază – depresia, întrucât orice am face nu putem schimba trecutul
”KRA
Kra a stins televizorul și a propus un joc. ”Băieți”, a zis
el, fiecare dintre voi trebuie să construiască aici, pe
podea, un model al mamei voastre. Exact așa cum v-o
amintiți! Și acela dintre voi care construiește cel mai bun
model va câștiga. Nu cel mai realist, ci cel mai bun, cel
mai fidel. Premiul va fi…”, a zis KRA mângâindu-i pe
părul proaspăt spălat, ”că pe cel mai bun model îl voi
aduce la viață, o mamă vie care să vă înveselească seara la
culcare.
Și băieții s-au pus pe treabă. (…)
”Amândouă sunt extraordinare”, a spus el, admirându-le
Operele. Tu i-ai surprins zâmbetul, tu i-ai redat postura,
exact atât de lăsați avea umerii!”
Iar băieții abia așteptau să afle cine câștigase. ”Care?! Care
mamă?!”, dar KRA a început să țopăie, le-a evitat privirea,
și-a înăbușit un chiot și s-a întors cu spatele.
”Kra, care din aceste mame false ne-a adus una adevărată?”
Dar Kra era mut, nu mai râdea.
”Kra, nu te prosti, arată-ne-o pe Mămica noastră
adevărată, nu mai zăbovi!”
Și Kra a început să plângă.
Iar băieții l-au gătit pe Kra într-un cuptor bine încins
până când n-au mai rămas din el decât celulele.
Acesta este coșmarul lui Kra.”
Depresia, faza în care sentimentul pierderii devine dominant și ne simțim pustii, nu găsim rostul niciunui lucru și nici motivația pentru a face ceva. Depresia este o reacție prin care evităm sau măcar amânăm obișnuirea cu realitatea;
”BĂIEȚII
Mami ne certa pe toți pentru că stropeam
Oglinda cu pastă de dinți.
Câțiva ani, am tot stropit, scuipat și periat prea
mult și oglinda noastră era un dezastru plin de
stropi albi, plăcerea noastră vinovată.
Într-o zi, Tati a curățat oglinda și toți am fost de
acord că era mai bine așa.
Diverse alte lucruri ne scăpau. Făceam pipi
pe colac. Nu închideam niciodată sertarele.
Făceam lucrurile astea să ne fie dor de ea, să
continuăm să o vrem.”
Acceptarea, faza în care acceptăm că persoana pierdută nu mai există, că acest lucru este permanent și că viața trebuie trăită în aceste condiții de acum încolo.
”TATI
Am recitat ”Cântec de dragoste”, o poezie care mie-mi place mult, dar care pe ea nu o impresionase niciodată.
Mi-am cerut scuze că am citit-o și mi-am zis să stau liniștit.
Cenușa se mișca și părea nerăbdătoare, așa că am întors cutia și am strigat în vânt
TE IUBESC TE IUBESC TE IUBESC
și cenușa s-a împrăștiat, o idee de nor, eșecul norilor,
științific rapizi, vizual fără speranță, o jertfă de păsări mici
arse aruncate pe cerul cenușiu, marea cenușie, soare
alb și gata. Iar băieții au venit lângă mine, o stavilă de
râsete și țipete, îmi îmbrățișau picioarele, se împiedicau și
mă-nfășcau, săreau, se-nvârteau, se poticneau, hohoteau
țipau și strigau
TE IUBESC TE IUBESC TE IUBESC
iar vocea lor era viața și cântecul mamei lor.
Nedesăvârșită. Frumoasă. Totul.”
O carte emoționantă care te face să reflectezi la fragilitatea vieții și să apreciezi importanța fiecărei clipe trăite…
Cartea Durerea e o făptură înaripată a fost oferită pentru recenzie de Editura Pandora M
Cărțile apărute la Editura Pandora M se pot comanda pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librariadelfin.ro, dol.ro
Recenzii și prezentări cărți Editura Pandora M
18 Comments
sacadat2016
seamana cu …nimic din ce am mai citit . .Nu pot sa ma declar un fan al cartii ( nici subiectul , nici prezentarea nu ma atrag ). dar asa cu reiese si din recenzie trebuie sa-i recunosc originalitatea , personalitatea si o anumita caldura in ciuda contextului .
Tyna
Este o carte intr-adevar cu totul deosebita, in care gasesti multe fraze cu intelesuri profunde.
Geo
Pare interesantă. Felicitări pentru recenzie!
Tyna
Multumesc!
Dorina Fratiloiu
Frumoasa recenzie Tyna! Daca imi ca cadea pe maini o voi citi cu siguranta! Sigur avem ce invata din ea!
Tyna
Mulțumesc! E o carte care te pune pe gânduri…
Balan Daniela
interesanta cartea,felicitari pentru recenzia frumoasa ❤
Tyna
Mulțumesc! ❤
Oli
Felicitari Tyna, o recenzie minunata!!! Cat despre carte, cred ca merita citita. Din impresiile tale pline de emotie, reiese ca ofera o lectura impresionanta!
Tyna
Mulțumesc! Așa este…
Mirela Nenciu
Felicitari pentru recenzie! Chiar pare interesanta!
Tyna
Multumesc!
Cornelia
pare interesanta si nu cred ca am citit vreo carte de geul,structurata asa.
Tyna
Nici eu nu citisem până acum.
danapetraru
M-ai tentat cu recenzia…recunosc,e un gen nou pentru mine…..
Tyna
Si pentru mine…
Cărți și călătorii
E interesant că ai surprins etapele doliului, dar atenție: titlul corect este Durerea e o făptură înaripată (nu o pasăre).
Tyna
Mulțumesc mult că mi-ai atras atenția! Corectez imediat eroarea, mi-a scăpat într-adevar.