Elias si spioana carturarilor de Sabaa Tahir, Editura Art – recenzie

31

Elias şi spioana cărturarilor

coperta orig elias

Sabaa Tahir

Editura Art
Nr. pagini: 500
Traducator: Iulia Arsintescu
Titlu original: Ember in the Ashes
Este primul volum al seriei cu același nume – An Ember in the Ashes series:
  1. Elias şi spioana cărturarilor- 2015 – An Ember in the Ashes 
  2. O torţă în noapte – 2016 – A Torch Against the Night 
  3. A Reaper at the Gates – 2018
 „Un roman la fel de curajos cum îi sunt şi personajele.“ – The New York Times Book Review
Un lucru pot spune cu siguranţă: n-o poţi lăsa din mână. La un moment dat, pur şi simplu n-o mai poţi lăsa din mână. Sabaa Tahir este o scriitoare bună, dar mai ales este o povestitoare foarte bună.“ – The Huffington Post
Povestea ne poartă în urmă cu sute de ani, într-o lume fascinantă, în care Imperiul Cărturarilor a fost cucerit de către sângerosul clan al Războinicilor, formând astfel  Imperiul Războinicilor.

harta elias

Este totodată o lume populată de creaturi desprinse din legende: djiniefrițighuliduhuri. Toate par fantasme, creaturi imateriale plămădite de imaginație, dar acestea prind viață, hrănindu-se cu spaimele, nesiguranța și temerile oamenilor.
Cărturarii erau oameni învățați, erudiți, având cunoștințe avansate din toate domeniile, din păcate mai puțin din arta războiului, așa încât Războinicilor le-a fost ușor să-i cucerească și să-i supună. Sub dominația acestora, Cărturarilor li s-a interzis accesul la învățătură, devenind, din cea mai cultă și respectată națiune, un popor incult, analfabet, din rândul căreia Războinicii își alegeau sclavii.
Acțiunea cărții se desfășoară pe două fire narative, alternativ, din punctul de vederea al Laiei din neamul Cărturarilor, respectiv al lui Elias din neamul Războinicilor, capitolele fiind scrise la persoana întâi, ca în final ambele povești să ajungă în același punct, împletindu-se armonios.
Laia este o tânără de 17 ani care locuia împreună cu bunicii ei, care o crescuseră, pe ea și fratele ei, Darin, după ce părinții și sora ei au fost uciși în împrejurări tulburi, pe care le vom afla pe parcurs.
Într-o seară, sunt atacați de Măști, un grup de Războinici de elită, neîndurători și sângeroși, antrenați special să ucidă în numele și pentru supremația Imperiului. Bunicii îi sunt uciși în aceeași seară, iar Laia reușește să fugă ajutată de fratele ei, care însă rămâne captiv în mâinile Măștilor, care îl închid în vederea execuției.
„Mă uit la stelele de pe cer și mi se pare că văd infinitul. Mă simt măruntă sub privirea lor rece. Frumusețea stelelor nu înseamnă nimic, atunci când viața de pe pământ este atât de urâtă.”
Disperată, Laia coboară în catacombele orașului pentru a-i găsi pe membrii Rezistenței Cărturarilor, pentru a-i ruga să o ajute să-și salveze fratele. Aceasta era singura ei speranță de a-l mai vedea viu. Laia găsește Rezistența,  invocă străvechiul cod izzat, iar cererea ei de ajutor nu poate fi ignorată, dintr-un motiv foarte puternic, pe care vă las să-l descoperiți singuri. Mazen, conducătorul Rezistenței îi propune un târg foarte periculos: salvarea lui Darius în schimbul acordului ca Laia să devină sclava comandantei Academiei Blackcliff pentru a spiona și a le transmite informații vitale în lupta acestora contra dominației Imperiului.
Iar Laia va face exact acest lucru!
”Ești complexă, Laia. Ești plină de viață, de întunecimi, de forță și de spirit. Ești așa cum visezi. Vei arde, pentru că ești un tăciune aprins ascuns în cenușă. Acesta este destinul tău.”
Fac aici o paranteză pentru a remarca frumosul titlu original al cărții – Ember in the Ashes – ”tăciune aprins ascuns în cenușă”, spre deosebire de titlul sub care a apărut la noi – Elias și spioana cărturarilor. Personal, mi se pare cam neinspirat, ducându-mă cu gândul mai degrabă la o lectură școlară decât la captivanta poveste pe care am descoperit-o în paginile cărții.
Deși înspăimântată de ceea ce i se cere, Laia acceptă, din iubire față de fratele său. Ajunsă aici ca sclavă, îl va cunoaște pe Elias, care reprezenta tot ce ura și disprețuia ea mai mult.
Elias este un tânăr de  19 ani și este pe punctul de a absolvi cea mai dură școală din Imperiul Războinicilor: Academia Blackcliff. Elias este diferit de colegii săi de la Blackcliff, pe care o simte ca pe o închisoare, visând și plănuind să evadeze, pentru a deveni liber. El este fiul comandantei Academiei Blackcliff, Keris Veturia, o femeie puternică, dominatoare și crudă, care își ura cu patimă fiul, pe care îl abandonase la naștere, sperând să nu-l mai vadă niciodată. Elias și-a petrecut primii ani de viață în sânul clanului Tribalilor, care l-au crescut cu dragoste, iar amintirea acelor ani e cea care îl face să lupte în prezent, să se opună a deveni ceea ce se așteaptă de la el: un războinic nemilos care să împartă moarte în jur.
„Sus, cerul strălucește palid, presărat de stele. O parte din mine, de mult îngropată, înțelege că asta înseamnă frumusețea, dar nu mai sunt în stare să mă minunez de ea ca atunci când eram copil. Pe vremuri, mă cățăram în arborii de pâine plini de spini ca să ajung mai aproape de stele, convins că de la doi-trei metri înălțime le voi putea vedea mai bine. Pe-atunci, lumea mea însemna nisip și cer și dragostea tribului Saif, care mă salvase de la moarte. Pe-atunci totul era diferit.”
La șase ani însă, a fost ales de Cain, unul din cei 14 profeți ai Imperiului, pentru a se pregăti în vederea unui scop măreț: acela de a deveni într-o zi împărat, dacă va câștiga întrecerile la care vor fi supuși cei mai buni elevi ai Academiei din generația lui. El nu știa însă acest lucru, de fapt nimeni nu-l știa în afară de profeți, urmând să-l afle la momentul potrivit.
Viața nu este întotdeauna așa cum credem noi că va fi, zice Cain. Ești un tăciune care mocnește în cenușă, Elias Veturius. Te vei aprinde și vei arde, vei face ravagii și vei distruge. Nu poți schimba asta. Nu poți opri asta.
A fost adus la Academia Blackcliff unde s-a antrenat  alături de ceilalți elevi vreme de paisprezece ani în condiții brutale, inumane chiar,  pentru a devenii războinicii cei mai temuți din Imperiu. Odată ajuns la Academie, a fost educat de bunicul său – tatăl comandantei Keris Venturia –  un general temut care l-a pregătit pentru a deveni cel mai bun, înzestrat și neîndurător  luptător din promoția sa.
”«Câmpul de luptă e templul meu.» Rostesc în minte o incantație pe care m-a învățat-o bunicul meu în ziua când m-a cunoscut. Aveam șase ani. El susținea că ascute mintea așa cum tocila ascute lama. «Sabia mi-e preot. Dansul morții mi-e rugăciune. Lovitura de grație mi-e iertarea păcatelor.»”
În ciuda originii sale, Elias este bântuit de umbrele trecutului, de stigmatul de a fi bastard, necunoscându-și niciodată tatăl, marcat de durerea de a fi abandonat la naștere, umilit și îndurerat de ura mamei lui.

masca elias

După absolvire, Elias va deveni  chiar ceea ce urăște mai mult: o Mască! Brutali sângeroși și neîndurători, Măștile sunt arma letală, instrumentul prin care Războinicii își asigură supremația, răspândind teroare în jur, executând fără milă pe oricine se opune Imperiului. Sunt o apariție de coșmar, cu chipul acoperit de o mască din argint imprimată pe chip, contopită cu trăsăturile lor, cu fantele ochilor prin care răzbate o privire tăioasă.
Elias însă, respinge masca, devenind singurul purtător al acesteia care nu s-a contopit – încă – cu ea:
„Seara mă întorc în cămăruța mea minusculă din cazarmă pentru câteva minute prețioase de timp liber. Îmi smulg masca și o arunc pe patul de campanie, oftând ușurat când nu-i mai simt strânsoarea. Îmi văd chipul reflectat în suprafața ei lucioasă și mă strâmb. În ciuda genelor negre și dese de care Faris și Dex obișnuiesc să-și bată joc, ochii mei seamănă atât de mult cu ai mamei, încât urăsc să-i văd. Nu știu cine este tatăl meu și nu-mi mai pasă de multă vreme, dar îmi doresc pentru a suta oară ca măcar să fi moștenit ochii lui.”
„Sunt singurul elev căruia masca nu i-a devenit una cu pielea – lucru care duşmanilor mei le place să-l scoată în evidenţă. În ultimul timp, însă, masca a început să se lupte cu mine, forţează procesul de contopire prinzându-mi-se de ceafă cu fire subţiri. Îmi face pielea să mi se strângă şi mă simt ca şi cum n-aş mai fi eu însumi. Ca şi cum nu voi mai fi niciodată eu însumi.”
Odată de facem cunoștință cu personajele principale, povestea urmează periculoasa misiune a Laiei și traiul ei ca sclavă, în care cunoaște diabolica răutate a celei pe care o slujea, care îi teroriza pe toți cei din jurul ei. Niște personaje aparte sunt Izzi și Bucătăreasa, de care precis vom ami auzi în volumele următoare. Chiar am o bănuială în ceea ce-o privește pe bucătăreasă…

colaj elias

În ceea ce-l privește pe Elias, acesta se simte atras de Laia de cum o vede.
„N-am mai văzut-o, altminteri mi-aş fi amintit de ea. În ciuda cătuşelor grele argintii şi a cocului dureros de strâns care-i caracterizează pe toţi servitorii de la Blackcliff, nu arată deloc a sclavă. Rochia neagră îi vine mănuşă şi i se mulează perfect pe toate formele, făcând să se întoarcă multe capete după ea. Are buze pline şi moi şi un nas drept pentru care ar invidia-o multe fete, Cărturăreasă sau nu. Mă holbez la ea, îmi dau seama că mă holbez, îmi spun să încetez, dar mă holbez în continuare. Respir sacadat, iar trupul meu trădător mă împinge spre fată până când nu mai rămân decât vreo două degete între noi.”
Interacțiunea celor doi este sporadică, având în vedere mediile diferite în care trăiesc, iar acțiunea cărții nu-i aduce foarte des împreună, însă mi-a plăcut felul în care fiecare scotea la iveală ce era mai bun în celălalt, iar atracția dintre ei nu putea fi negată.
„O pală de vânt îi flutură peste obraji o șuviță de păr scăpată din coc. Citesc o umbră de sfidare pe fața ei și îi văd oglindită în ochi propria mea dorință de libertate. N-am zărit niciodată asta în ochii vreunuia dintre elevii cu care sunt coleg, ca să nu mai vorbim despre sclavi. Timp de o clipă, mă simt mai puțin singur.”
 Îi cunoaștem, prin intermediul lui Laia, pe membrii Rezistenței, dintre care tănărul Keenan ajunge să aibă sentimente foarte puternice față de Laia, iar acestea par la un moment dat împărtășite.
Facem de asemenea cunoștință, pe parcursul cărții, cu colegii lui Elias, din care mulți îi sunt prieteni, iar unii dușmani. O cunoaștem pe Helen, singura fată de la Academie, și cea mai bună și dragă prietenă a lui.
”Laia și Helene: atât de diferite! Îmi place că Laia spune lucruri la care nu mă aștept, că vorbește îngrijit, ca și cum ar depăna o poveste. Îmi place că a sfidat-o pe mama și s-a dus la Festivalul Lunii, în timp ce Helene nu iese niciodată din cuvântul comandantului. Laia este dansul sălbatic al unui foc de tabără Tribal, în timp ce Helene este flacăra albastră și rece a unui alchimist.
Oare de ce le compar?”
Acțiunea cărții devine foarte tensionată și plină de dramatism în timpul întrecerilor despre care v-am spus mai înainte, cele puse la cale de profeți pentru a desemna noul împărat și sfetnicul acestuia, Sfrânciogul. Cei desemnați pentru a se întrece sunt Elias, Helene, Marcus și Zak – cei din urmă fiind doi frați gemeni de o răutate rară, mai ales Marcus.
Întrecerile aveau la bază viziunile și premonițiile profeților, dar mie mi s-au părut de o cruzime fără seamăn, mai ales cea de a treia probă. Ce s-a întâmplat acolo a fost peste putința mea de înțelegere și acceptare. Nu vă spun despre ce e vorba, veți vedea. Elias a ieși învingător din aceasta a treia încercare, dar marcat pe viață, cu sufletul ciuntit.
„- Există două feluri de vinovăție, îi zic încet. Una înseamnă o povară, cealaltă îți oferă o menire. Lasă-te hrănit de vina ta. Las-o să-ți amintească cine vrei să fii. Trage o linie în mintea ta și n-o mai depăși niciodată. Ai un suflet. E schilodit, dar există. Nu-i lăsa să ți-l ia de tot, Elias!”
Punctul de cotitură îl va marca însă cea de-a patra probă… 

colaj elias2

Nu vă dezvălui mai mult din acțiunea cărții, sunt încă destule intrigi de dezvăluit, personaje de cunoscut, povești de aflat, dar odată puse cap la coadă, vom avea imaginea spectaculoasă a unei cărți plină de suspans, adrenalină și mister. O carte despre onoare, curaj, prietenie și loialitate într-o lume dominată de răutate, ură și răzbunare, aflată într-un permanent război. Mi-a plăcut filonul fantasy al cărții, dat de creaturile și duhurile întunecate ale legendelor Tribalilor, ce devin personaje în carte.
Toate personajele sunt bine conturate și descrise, cu o mare atenție pentru detalii. Cât despre cuplul format din Elias și Laia, mai au de ”muncit” până să devină un cuplu. Nu agreez în mod deosebit triunghiurile amoroase, iar Helen, care era îndrăgostită de Elias și Keenan, care era îndrăgostit de Laia sunt mult prea prezenți între cei doi. Sunt curioasă cum vor evolua lucrurile în volumele următoare, pe care le aștept cu nerăbdare.
Cât de departe ai merge pentru familie? Cât de departe ai merge pentru libertate? Cât de departe ai merge pentru demnitate? Cât de departe ai merge pentru iubire?
E interesant de aflat până unde ar merge eroii noștri și unde vor trage linie. E oare vreo limită?
O carte pe care o recomand tuturor iubitorilor de fantasy!
„Viaţa este alcătuită dintr-o grămadă de momente care nu înseamnă nimic. Şi pe urmă, într-o bună zi, apare o singură clipă care schimbă toate secundele ce-i urmează.”

 

About Author

31 de comentarii

  1. Felicitări! O recenzie foarte frumoasă, care chiar ma tentează. Îmi aduc aminte ca am văzut o dată un film gen. (E dintru un neam, el din altul. Ea a devenit regină căsătorindu se cu el si si-a salvat bunicul asa. )

    • Ma bucur ca te-am tentat Cornelia, cartea merita citita, e prima carte a acestei autoare si o serie acre promite mult! Astept cu interes sa apara volumul urmator.

  2. Barbalata Mirela on

    Frumoasa recenzia Oli dar nu cred ca o voi citi prea curand. Mi se pare foarte incarcata pentru mine, acum cand de abia incep sa citesc genul acesta.
    Din start, mi se pare o carte interesanta 🙂

  3. Fanii seriei „Jocurile foamei” vor fi cuceriti de cartea asta, avand in vedere ca intrecerile in vederea desemnarii noului imparat te duc cu gandul la cele din Jocurile foamei, ba emotional sunt chiar mai intense!

  4. Daca si cartea e la fel de tensionata ca si recenzia , precis am sa citesc ..filmul . Nu stiu unde ai pescuit-o , nu auzisem de carte si da, ai dreptate, titlul sub care s-a tradus la noi este palid. Si eu ca si tine astept continuarea. Ca stil te duce cu gandul la Jocurile foamei dar nu numai.

    • Da, fanii Jocurilor foamei sigur o vor indragi! E o carte foarte captivanta si bine scrisa, cu actiunea frumos gradata, pe mine m-a cucerit, astept cu mult interes continuarea!

Lasă un răspuns