Eria. Dezvaluiri de Gabrielle Guvenel, Editura Librex Publishing – recenzie

Gabriélle Güvenel

Editura Librex Publishing

Data aparitie: Noiembrie 2016

Nr. pagini: 210

Un roman învăluit în mister şi mult suspans.

O cheamă Eria. Şi duce un război pentru tine.

Luptă neîncetat pentru binele tău, a tot ceea ce eşti şi ce iubeşti. Luptă pentru ca lumea în care te afli să poată supravieţui. 
Luptă cu întunericul. Cu forţe pe care tu nici măcar nu le poţi bănui.
Luptă cu creaturi despre care tu doar ai auzit.
Luptă, pentru că dacă ea n-ar lupta, tu n-ai mai citi acum rândurile astea.
FĂRĂ EA, N-AI EXISTA TU.

„Eria” este un fantasy românesc. Eria este o copilă crescută la orfelinat care în preajma aniversarii a 18 ani de viață intră în contact cu tenebrele de dincolo de lumea noastră. Fără voia ei, este aruncată într-o lume în care forțele întunericului se luptă între ele și au agende extrem de diferite. (Revista de suspans)

Primul cuvânt care îmi vine în minte ca să descriu această carte este surprinzătoare, și asta în cel mai bun sens! Nu știam prea bine la ce să mă aștept de la o carte dark fantasy, si recunosc că nu m-am așteptat să-mi placă atât de mult. E o carte foarte bine scrisă, într-un stil echilibrat, cursiv, alert, fără ezitări, cu un subiect inedit, dialoguri spumoase, replici picante, limbaj colorat într-un mod ”pitoresc”, personaje originale, momente intense, inserarea în poveste a unor teme sensibile, reale – un risc pe undeva, dar care aduce un plus de dramatism şi poate, o aducere aminte. Mă refer la scena din Clubul Colectiv, la care se va face referire în carte, într-un context care oferă o interpretare suprarealistă a tragicului eveniment.
Acțiunea se petrece în București, în zilele noastre.
Personajul principal al cărții, care dă de altfel și titlul acesteia, este Eria. Eria Pop. O adolescentă de 17 ani, sensibilă şi marcată de faptul că era la orfelinat, pe care va fi nevoită să-l părăsească peste câteva luni, când împlinea 18 ani. O speria saltul în necunoscut şi lipsa de perspective. De-ar fi ştiut ea ce griji minore erau acestea, pe lângă ce o aştepta!

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Eriei, astfel încât suntem conectaţi la gândurile şi trăirile ei, chiar şi când acestea devin inconfortabil de urmărit. Sunt momente în carte de un dramatism extrem, suspansul este maxim, iar pendularea între două lumi, cea reală şi cea întunecată – a demonilor şi creaturilor care încearcă să pătrundă şi să domine lumea – este foarte bine realizată, te simţi absorbit în acel univers în care parcă nimic nu e ceea ce pare a fi, iar întrebările despre lume şi viaţă capătă răspunsuri pe care n-ai vrea să le primeşti. E pe undeva un clişeu – lupta binelui cu răul, abordată într-un mod interesant şi cu siguranţă, captivant. Revenind la începutul cărţii, asistăm la „închirierea” Eriei – de către asistenta socială care o avea în grijă- unei familii care chipurile o invită la ea pentru un week-end, pretextând că seamănă cu fiica dispărută acelor doi soţi. Ar fi putut fi o invitaţie „de bine”, dacă nu ar fi fost conversaţia la care este martoră şi care din prima o pune pe gânduri. Şi pe drept cuvânt…

„- Douăzeci de mii de euro pentru un week-end, doamnă Parc, i-a zis bărbatul mamei Adele întorcându-se către ea. Sunt de părere că orfelinatul ar avea ce face cu suma asta.

Văd și acum ochii mamei Adele strălucind de lăcomie. Încă puțin și-i curgeau bale din gură. N-a stat deloc pe gânduri. I-a strâns mâna omului ca și cum închirierea mea ar fi fost cel mai firesc lucru din lume.”

Iar ceea ce s-a întâmplat în acel weekend a schimbat totul, a dat lumea Eriei peste cap, și nimic n-a mai fost la fel. Eria fusese aleasă pentru un sacrificiu în cadrul unui ritual satanic, un ritual de conjurare a unei puteri întunecate, a unui demon din altă lume.

”Oamenii ce mi-au făcut rău erau parte dintr-o sectă dedicată lui Beng, o fațetă a diavolului creștin, validată de anumite popoare nomade și nu numai.

Au încercat diferite ritualuri de încarnare în trecut dar, cum n-au reușit să găsescă un recipient potrivit pentru entitate, au hotărât să-i găsescă acesteia o pereche și să-i aducă pe lume progenitura. Iar eu eram în perfectă măsură să-i port în pântece moștenitorul.”

Demonul nu va putea lua în stăpânire corpul Eriei drept receptacul pentru a avea o formă umană, dar Eria nu va scăpa neatinsă… Nu mai era umană 100%, și poate niciodată nu fusese… Se pare că granița dintre cele două lumi era traversată de mult, și voalul dintre lumi se subția pe zi ce trece, dar oamenii nu aveau știință de acest fapt. ”Mentorul” ei în timpul acestui ritual, vocea pe care o putea auzi direct în minte, care o îndemnase să se opună din răsputeri forței malefice a fost Decko, de asemenea o creatură imaterială din lumea neștiută, un strigoi a cărui formă umană era a unui bărbat atrăgător, care devine ”soțul” Eriei. Ei, nu vă gândiți la vreo nuntă sau relație romantică. Era o uniune mai mult mentală, de control asupra ei. Îi apărea în minte când și unde avea el chef, cu deplinul ei consimțământ, până la un moment dat, când ea a rupt legătura, cutremurată de ceea ce putuse el să facă… Nu vă spun mai multe, veți vedea singuri despre ce e vorba…

Ceea ce povestește Eria, destăinuirile ei despre tot ceea ce s-a întâmplat atunci și de atunci înainte până la un anumit moment sunt ”ghidate” de niște întrebări, un interogatoriu la care e supusă Eria de către Vidul, o non-entitate care o capturase între timp. Nu știm cum și de ce și nu aflăm în acest volum. Poate în volumul următor…

Capitol cu capitol, din dezvăluirile Eriei aflăm o poveste incredibilă, cu ritualuri, demoni, secte religioase fanatice, magie neagră, metamorfoze, crime, sacrificii umane, o realitate întunecată suprapusă peste realitatea știută de oameni. Strângem bucățelele de dezvăluiri piesă cu piesă, sperând ca la final să putem alcătui un puzzle, un tablou complet al întâmplărilor.

După ritualul din weekendul fatidic, acțiunea se reia la câțiva ani. Eria avea 24 de ani. Locuia într-o cabană, la marginea unei păduri, în apropierea Bucureștiului. Căpătase diferite abilități, printre care și aceea de a se face invizibilă pentru cine nu dorea s-o vadă. Nu dispărea, de fapt, doar că respectivii nu o remarcau, pur și simplu. Și ochii ei… erau invers! Pupila în locul irisului, și irisul în locul pupilei. Un alt dar, pe care îl folosea însă cu măsură, era cel al vindecării. Putea face vindecări miraculoase cu o simplă atingere.

Însă nu era aceeași Eria pe care o știam. E sexy, dură, cinică și capabilă de crimă…

”Eu, Eria Pop, copila îmbătrânită înainte de vreme, ucigaș fără voie, dar nevoit, cu sânge de zeu, cu carne de om, cu suflet damnat, cu trup posedat, cu oase însemnate…”

Era membră a unei bande, ”Boschetarii”, în fapt o sectă religioasă care știa despre ”lumea cealaltă” și aveau chiar legături cu aceasta…

Nu vă voi povesti cartea în continuare, vă mai spun doar că, alături de Eria îi vom cunoaște pe Timothy și pe Andi Aron, care vor avea un rol semnificativ în poveste.

Timothy – un preot tânăr care efectuase câteva exorcizări cu rezultate spectaculoase, iar Eria fusese trimită să-l convingă sub amenințarea cu moartea să se alăture cauzei lor. Cine sunt aceștia, care o trimiseseră, e destul de vag…

Andi Aron – un polițist care investighează o serie de crime în lanț, iar ancheta l-a purtat la Eria. Iar ea a recunoscut că se făcea vinovată de crimă: ucisese criminalul! Iar Andi Aron nu e doar un simplu polițist, deși nici el nu realizează asta până la transformare.

”Afară, lângă buștenul masiv pe care obișnuiam să tai lemne, un lup alb, măreț, aștepta răbdător. 

– Ai, să-mi baaag… ! Nu el! Te rog, Zeiță, să nu fie el.

Dar pe măsură ce mă apropiam și priveam creatura în ochi, înțelegeam că zeița se culcase. Era târziu, înțelegeam și asta…

Lupul m-a întâmpinat ridicându-se în toate cele patru picioare. 

S-a scuturat furios de blană cu mișcări ce-mi aduceau aminte de cele ale unui câine ud ce se voia uscat și și-a pornit tranzitul către umanizare. 

Câteva minute mai târziu, mă scuturam cu greață de păr alb și pustulă, bombănindu-l pe bărbatul gol din fața mea. 

Era înămolit și împuțit, dar atât de impunător și de puternic încâu nu-mi puteam lua ochii de la el. Simpla vedere a tot ceea ce reprezenta în clipa aceea mă excita teribil.”

E interesant de urmărit cum interacționează Eria cu fiecare din cei doi. Sunt cum nu se poate mai diferiți, dar se simte o atracție involuntară. Iar cu Aron, lucrurile vor merge chiar ceva mai departe… din păcate. De ce ”din păcate”? Veți vedea…

V-am spus deja prea multe detalii, așa că mă opresc aici, în speranța că v-am trezit curiozitatea în privința acestei cărți deosebite, o poveste stranie, misterioasă și captivantă care mi-a plăcut peste așteptări și o recomand iubitorilor de fantasy, dar și celor dornici de o lectură mai aparte.

Cartea Eria. Dezvaluiri de Gabrielle Guvenel poate fi comandată de pe site-ul Librex.

Recenzii și prezentări cărți autori români