Eve de Anna Carey, Editura Leda – recenzie

16

Eve

Anna Carey

Editura Leda

An apariție: 2011
Nr. pagini: 287
Ediție cartonată
Este primul volum din Eve Series:
1. Eve
2. Sacrificiul (Once)
3. Răzvratirea (Rise)
Anna Carey a fost, pe rând,  „împachetatoare” de cadouri, pictor face-painting, bonă, netalentată chelneriţă de cocktailuri, vânzătoare de canapele și editor de carte pentru copii.
Ea a absolvit Universitatea din New York si are o diplomă în ficțiune de la Brooklyn College.
Locuiește în prezent în Los Angeles, si se ocupă cu scrisul, cititul, și relatarea de povesti elaborate, dar moderat interesante, despre câinele ei…
În ultima noapte petrecută în școala de fete unde este elevă, Eve descoperă ceea ce se întâmplă în realitate cu absolventele – și soarta cumplită care le așteaptă.
Evadând din singurul cămin pe care îl cunoscuse vreodată, ea pornește într-o călătorie lungă, presărată cu piedici înșelătoare, în căutarea unui loc în care să poată supraviețui. Pe drum îl întâlnește pe Caleb, un băiat rebel și dur, care trăiește în sălbăticie. Separată de bărbați întreaga viață, Eve fusese învățată să se teamă de aceștia, dar Caleb îi câștigă treptat încrederea… și inima. Când soldații încep să îi vâneze, Eve trebuie să aleagă între adevărata dragoste și propria ei viață.
Evocativă, romantică şi uneori înspăimântătoare, Eve este primul roman dintr-o nouă trilogie captivantă, cu o eroină de neuitat.

O distopie impresionantă, a cărei acțiune se petrece în 2032, la şaisprezece ani după ce un virus mortal a decimat aproape întreaga populaţie a globului.
Este o care despre trădare și lașitate, curaj și sacrificiu, speranță și dragoste într-o lume stearpă, cenuşie și tristă. E povestea unor destine nemiloase, în care copii nevinovați au fost condamnați de proprii lor semeni.
„Poate că nici nu vreau cu adevărat să ştiu ce se petrece. Poate că aş preferă să nu ştiu. Poate că nu aş putea suporta să ştiu. Prăbuşirea a fost de la ignoranţă la cunoaştere.”
Atmosfera ce răzbate dintre rânduri e dezolantă, încărcată de tristețe, și totuși, speranța există, o simți încolțind în cele mai negre și întunecate condiții, sau poate chiar de aceea…
Pregătiți-vă pentru suspans, emoție, adrenalină!
Din prima pagină a cărții suntem confruntați cu o realitate cutremurătoare.
 ”Ştiu că voi muri curând. Molima îi doboară pe toţi cei cărora le-a fost administrat vaccinul. Nu mai există zboruri. Nu mai există trenuri. Drumurile către ieşirea din oraș au fost blocate, iar acum suntem cu toţii în aşteptare. Telefoanele şi internetul au încetat de mult să mai funcţioneze. Robinetele sunt uscate şi, rând pe rând, oraşele îşi pierd energia. Curând, întreagă lume se va cufunda în întuneric.”
Sunt ultimele gânduri ale unei tinere care se confruntă cu conștientizarea iminentului sfârșit. În urma ei, a rămas o micuță orfană, Eve. Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva acesteia, pe care o regăsim câțiva ani mai târziu, la șaptesprezece ani, în ajunul absolvirii școlii de fete.
Însă adulții supraviețuitori, câți au mai rămas, au format o lume cu o ordine nouă, fundamental greșită.
Acești monștri cu chip uman construiseră un cumplit scenariu pentru pentru a popula Noua Americă și îl puneau în practică folosindu-se de ignoranța și neputința ”generației de sacrificiu” – orfanii supraviețuitori în urma molimei.
”- După molimă, am fost dus la un orfelinat improvizat, într-o biserică abandonată. Copiii – fete și băieți, dormeau pe bănci și în dulapuri, uneori câte cinci, îngrămădiți pentru a-și ține de cald. Nu-mi aduc aminte decât de un singur adult – femeia care deschidea conservele de mâncare pentru noi. Ne numea ”resturile”. După câteva luni au sosit camioanele și au luat fetele pentru a le duce la Școli. Băieții au mers în lagăre – lagăre de muncă – unde construiam lucruri zilnic, de dimineața până seara.”
Fetele mergeau la școli, separat de băieți. Li se inocula ideea că bărbații sunt periculoși, iar ele credeau, având în vedere că ajungeau la vârsta adolescenței fără a cunoaște vreun astfel de ”specimen” periculos. Multe dintre ele, nici nu știau cum arată băieții. Cât despre bărbați, nici atâta! Singura excepție era regele, ale cărui poze erau la loc de cinste în școală. Regele trăia în Orașul de Nisip, unde fetele erau dornice să ajungă după ce învățau meserie, pentru a contribui la reconstrucția Noii Americi. Asta li se spunea, asta credeau. Cât de departe erau de adevăr!

fetele

Eve dorea să devină pictoriţă. Clădirea albă, mare şi fără ferestre în care urma să înveţe meserie se afla în vecinătatea şcolii de fete, dar odată ieşite pe poarta şcolii, absolventele întrerupeau orice legătură cu fostele colege. Dacă cineva se mira de acest lucru, o făcea în tăcere, dar marea majoritate accepta acest fapt fără să ceară explicaţii, ca pe ceva de la sine înţeles. Nu și Eve, iar ignoranţa ei a luat sfârșit în acea seară.
Curioasă, a ieșit pe furiș din curtea școlii pentru a încerca să arunce o privire în interiorul inaccesibilei și misterioasei clădirii de alături și a descoperit un lucru atât de revoltător, că dacă n-ar fi văzut cu proprii ochii, n-ar fi crezut ce soartă le aștepta pe absolvente: erau folosite ca animale de prăsilă, numite generic ”scroafe”, urmând să-și petreacă următorii ani din viață legate de pat, drogate și ”însămânțate” pentru a da naștere câte unui prunc în fiecare an, pentru a popula Noua Americă!
În urma acestei descoperiri cutremurătoare, Eve evadează în acea seară, ajutată de o profesoară. Singurul sfat pe care i l-a putut da a fost să urmeze drumul cu marcajul 80, dar fără a merge pe el, și să încerce să ajungă la tabăra de la Califia. Acolo ar fi în siguranță, dar până la acel liman avea de înfruntat sălbăticia, animale periculoase, locuri părăsite, bande de pribegi și nelegiuiți, foamete, secetă și frig.

eve-fugind

De-a lungul drumului va întâlni mărturii mute ale vieții ce a fost cândva: gospodării părăginite, benzinării, magazine, sedii de bănci, toate pustii…
O luasem spre vest, așa cum mă îndrumase profesoara Florence, către asfințit. Noaptea, când temperatura scădea, dormeam în dulapurile caselor abandonate sau în garaje, lângă caroseriile mașinilor vechi.”
O însoțim pe Eve în drumul ei pe ”Cărarea” din sălbăticie, care făcea legătura între taberele de fugari, cum era și Califia, și suntem martorii evoluției ei ca persoană, fiind nevoită să-și reanalizeze și reevalueze întregul sistem de valori în care fusese crescută. De-a lungul cărții, o urmărim pe Eve în plin proces de transformare, maturizare și descoperire de sine. Nimic nu semăna cu ceea ce știa ea.
”-Uneori, se pare ca toate lucrurile pe care trebuie să le știu, nu le știu. Iar toate lucrurile pe care le știu sunt complet eronate.”
Va face inevitabil și greșeli, iar unele dintre acestea vor avea consecințe tragice. Sincer, au fost momente pe parcursul cărții când m-a dezamăgit.
Personajele cărții, cele pe care Eve le va întâlni în drumul ei, sunt bine conturate și credibile, iar poveștile acestora la fel de impresionante ca ei. Nu vi le spun, le veți descoperi singuri, și îi veți cunoaște pe Caleb, Lief, Benny, Silas Marjorie, Otis, Lark – unii tineri, ca și ea, alții doar niște copii, cu toții evadați din lagăre de muncă unde erau exploatați copii. Aceștia se refugiaseră într-un buncăr, pe malul Lacului Tahoe.
Eve se va reîntâlni cu Arden, evadată ca și ea de la Școala de fete, unde nu fuseseră prietene, dar acum fiecare își va găsi un sprijin în tovărășia celeilalte.
În continuare, o vom urmări pe Eve integrându-se în viața de zi cu zi din tabăra băieților, învățându-i să citească pe cei mici, și …îndrăgostindu-se! Tot ce i se spusese de rău despre băieți s-a risipit în momentul în care l-a cunoscut pe Caleb.
”Și-a lipit buzele de ale mele și m-a strâns mai tare în brațe. Am ridicat bărbia, lăsându-mă în voia sărutului său. Nu mă puteam opri. M-am gândit fugitiv la anii de lecții – la nesăbuința Julietei și la Anna Karenina și la Edna Pontellier. Dar pentru prima dată, știam: totul era pentru moment. Totul era prea bun ca să fie ratat.”
”-Ce faci cu toate cărțile astea?
-Fac uneori chestia asta amuzantă, a spus el,oferindu-mi un zâmbet poznaș. Deschid o carte și mă uit la fiecare pagină. Se numește citire.”
Însă perioada petrecută aici era departe de a fi idilică. Și oricum, nu putea rămâne aici la nesfârșit. Însă nu a plecat de bunăvoie, ci silită de împrejurări dramatice!
E captivantă povestea Evei, care încearcă să răzbească într-o lume profund distrusă, curajul de care dă dovadă, dragostea care îi dă putere, și speranța care o motivează să meargă înainte.

eve-golden-gate

Cartea ne oferă multe situații tensionate și dramatice, personajele sunt nevoite să facă alegeri, sacrificii și, mai mult, să se confrunte și să-și asume urmările propriilor alegeri. Despre ce este vorba, veți vedea, iar finalul primului volum e tulburător și imprevizibil.

Mulțumim Târgul cărții pentru cartea Eve de Anna Carey oferită pentru recenzie!

Cartea poate fi achiziționate pe targulcartii.ro

About Author

16 comentarii

    • Dacă nu îți plac distopiile, nu ti-o recomand, deși e atât de intersanta și bine scrisă, încât cred ca ti-ar plăcea!

  1. O recenzie foarte frumoasă și plină de adrenalina! Ai surprins foarte bine universul distopic și viața tensionanta din interiorul acestuia. Felicitări!

  2. Interesanta ideea din spatele cartii, iar cu executia pe masura care reiese din recenzie pare a fi un roman pe care il citesti pe nerasuflate. Nu stiam de seria aceasta. Imi plac autorii nonconformisti.

  3. Pare o carte foarte frumoasa. Nu am seria asta, dar recenzia ta mă convinge ca ar trebui sa o trec pe lista. Felicitări!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: