Excursie in Munții Ceahlău

Excursie în Munţii Ceahlău

            “Omul poate stăpâni natura cât timp ţine seama de legile ei” – Grigore Antipa

Când te hotărăsti să pleci la munte este bine să nu uiţi cuvintele marelui OM Grigore Antipa. Mult adevăr exprimă. Natura în splendoarea ei ne poate dărui multe, ne poate fi prietenă, dar se poate întoarce oricând împotriva noastră atunci când nu o respectăm.

Ori de câte ori evadăm din cotidian și fugim la munte, eu şi soţul, avem grijă să ne adaptăm si să ne echipăm ȋn funcţie de locul/zona ȋn care mergem. De data aceasta am ales Parcul National Ceahlău- Masivul Ceahlău.

Muntele Ceahlău este cel mai cunoscut masiv din partea centrală a Carpaţilor Orientali, dar şi unul dintre cei mai bogaţi munţi în legende, cum ar fi: Baba Dochia, Vulturul lui Traian, Toaca, Clăile lui Miron, etc. Numele străbun pentru Masivul Ceahlău este Pion sau Peon, cuvânt care provine din limba greacă și care se traduce “casa stâlpului”. Astăzi, Muntele Ceahlău este considerat al doilea munte sfânt al creștinătăţii ortodoxe după Muntele Athos.

Masivul Ceahlău impresionează prin văile din jur, vegetaţie, dar şi prin rocile sedimentare care, datorită acţiunii timpului, au forme ciudate ce stârnesc oricând imaginaţia turiştilor. Aproape toate stâncile din Ceahlău au un nume cum ar fi: Turnurile Ocolașului Mare, Detunatele, Clǎile lui Miron, etc.

Iubitorii muntelui se pot bucura de frumuseţile din zonă indiferent de locul de plecare, având la dispoziţie 7 trasee montane, toate marcate corespunzător.

Traseul ales de noi – Cabana Izvorul Muntelui (797m) – Poiana Maicilor (1328m) – Ocolașul Mic  – Clăile lui Miron – Cabana Dochia (1750m) – poate fi parcurs în 4h şi 30 minute conform marcajului de la intrarea în Parcul Naţional Ceahlău. Traseul este de dificultate medie şi poate crea mici neplăceri atunci când nu eşti obişnuit cu un minim de efort fizic. Dar răsplata este  mare atunci când în faţa ochilor ţi se înfăţişează natura în toată splendoarea ei.

Masivul Ceahlău este cunoscut pentru vremea sa foarte capricioasă, indiferent de anotimp. Noi am fost însă norocoşi, iar în cea mai mare parte a timpului, cerul a fost senin așa că ne- am putut bucura din plin de această excursie.

În drum spre cabană am trecut prin Poiana Maicilor, un loc de vis, ce îţi dă o stare de liniște, am făcut un mic popas pentru a ne trage suflul după care am luat-o la pas, prin pădure, spre Clăile lui Miron, două stânci sub forma unor căpiţe de fân. Există și o legendă care spune că un cioban bătrân, venit de pe la Secu sau Izvorul Alb, obişnuia să-şi pască oile prin acele locuri pline de verdeaţă, poposind deseori lângă doua stânci, mai ales în nopţile cu lună. Pe ciobanul Miron, (acesta îi era numele) Dumnezeu îl dăruise cu harul cântecului şi se spune că doinea din fluierul său ca nimeni altul. Doinele lui erau aşa de frumos cântate încât toate vietăţile pădurii, vântul, izvoarele, stâncile, dealurile şi poienile îl ascultau ca vrăjite. Şi atât de dragi îi fură toate acestea ciobanului Miron şi atât de drag le fusese el tuturor, încât se spune că a rămas să moară acolo, lângă stânca cea mai ascuţită. De aici și numele celor douǎ stânci  – Clǎile lui Miron.

De la Poiana Maicilor şi până aproape de platoul Ocolaşului Mic, traseul a fost mai dificil din cauza terenului mai mult abrupt şi a stâncilor ce îţi taie calea şi pe care nu le poţi ocoli. De pe platoul Ocolaşului Mic am putut vedea Vf. Ocolaşul Mare, cel mai înalt vârf din Masivul Ceahlău.

De aici am pornit spre cabana Dochia traversând o pădure densă, cu mulţi arbori căzuţi, de aceea şi efortul depus a fost mai mare. Din pădure se iese cu uşurinţă, fără să te rătăceşti, direct într-o poieniţă plină de verdeaţă, delimitată de jur împrejur de un gard. Acesta este de fapt locul de campare pentru turiştii care preferă să doarmă la cort în mijlocul naturii. Locul de campare este unul rustic, dotat cu un WC improvizat, cu măsuţe şi bănci din lemn. Deşi vara nu şi-a intrat pe deplin în drepturi, până seara erau deja montate zece corturi, campingul prinzând parcă viaţă. Sentimentul nu poate fi descris în cuvinte şi îl poţi înţelege doar dacă iubeşti acest stil de viaţă.

De la camping am ajuns cu uşurinţă la Cabana Dochia, după ce am trecut printr-o porţiune de jnepeni destul de stufoşi, obosiţi fiind, dar bucuroşi de aventură. Cabana este situată între cele doua vârfuri aproape egale ca înălţime, Ocolaşul Mare (1907m) şi Toaca (1904m), şi pe bună dreptate este considerată de toată lumea cel mai bun loc de explorare a masivului. De la cabană (1750m) te poţi bucura din plin de frumuseţea din jur, pentru că natura, în splendoarea sa, ţi se iveşte sub forma sa pură.

După ce ne-am cazat şi am servit o mică gustare am hotărât sã urcăm pe Vf. Toaca de unde poţi surprinde foarte bine întregul masiv. Panorama este uimitoare, te vrăjeşte, te lasă fără grai.

A doua zi ne-am trezit de dimineaţă cu gândul la un răsărit magnific, la înăţime, așa cum îl poţi observa numai la munte.

La puţin timp însă a început să se lase ceaţă iar totul în jur să se întunece. Dar cum natura ştie întotdeauna să ne surprindă, şi de data aceasta spectacolul ce ni s-a oferit în faţa ochilor a fost deosebit.

La coborâre am ales un alt traseu, mai uşor, prin pădure, cu o durata de 3h și 30 de minute, iar efortul depus nu a fost foarte mare. Din punctul meu de vedere, coborârea a fost destul de intensă datorită treptelor  formate din rădăcinile copacilor ce pot cauza mici neplăceri la păşire.

Dacă iubeşti aerul curat, senzaţiile tari, atunci merită, măcar o dată în viaţă, să faci o excursie la munte. Dar nu uita: respectă natura aşa cum ţi se înfăţişează în faţa ochilor.

 A fost o excursie de vis. Am trăit senzaţia, chiar dacă pentru o clipă, că am atins cerul.

PS: în această aventură de vis mi-a ţinut companie şi ”Maestra”.

Vă invităm să citiți și celelalte articole ale noastre din categoria Călătorii