
Fabrica de fantome de Jenny McCartney, Editura RAO – recenzie
Fabrica de fantome
(The Ghost Factory – 2019)
Jenny McCartney
Editura RAO
Traducere din limba engleză de Codrina Vodnițchi prin LINGUA CONNEXION
Nr. de pagini: 304
An apariție: 2022
Conflictele interne au transformat Irlanda de Nord într-un loc periculos. Decăderea fabricilor ce fuseseră cândva sursă de echilibru și prosperitate a creat terenul propice pentru înflorirea afacerii cu moartea. Încercând să facă față dispariției bruște a tatălui și atacului îngrozitor asupra prietenului său Titch, Jacky trebuie să țină piept agresorilor care încă amenință orașul. După ce este atacat la rândul lui, fuge la Londra pentru a-și construi o nouă viață. Însă nici măcar povestea de iubire pe care o trăiește acolo nu poate să oprească strigătele fantomelor trecutului, care îl cheamă înapoi în Belfast pentru a face dreptate.
Scrisă cu nerv și talent și condimentată cu umor, Fabrica de fantome marchează apariția unei scriitoare talentate.
Jenny McCartney este o jurnalistă care a crescut în Irlanda de Nord și care a simțit nevoia unei evocări a Belfastului anilor ’90 în romanul ei de debut –„Fabrica de fantome”.
Protagonistul acestui roman este Jacky, un tânăr abia ieșit din adolescență, orfan de mamă, care a fost crescut de tatăl său, proprietar al unui chioșc de presă. Big Jacky, cum i se spunea, era un om de treabă, care a reușit să îl educe frumos pe tânărul sau urmaș, ținându-l departe , atât cât se putea, de necazurile cunoscute de localnici drept „Încurcăturile” (The Troubles, în limba engleză).
Prin ochii acestuia cititorul ajunge să ia contact cu o lume dură și confuză, care a făcut obiectul multor decade în orice zonă de conflict mai mult sau mai puțin deschis, în teritoriile disputate de oriunde.
Ulsterul nu face excepție, o provincie cu o istorie seculară zbuciumată, care s-a remarcat în anii ’70 și ’80 prin emergența mai multor grupări paramilitare, dintre care cea mai cunoscută este I.R.A., fondată la începutul secolului de către republicanii irlandezi dornici de unire cu republica-mamă, dar și contrapartea lor în materie de terorism, grupările loialiste, monarhiste, care sprijineau apartenența regiunii la Regatul Unit. În aceste condiții, locuitorii orașului au început să fie divizați de apartenența lor la catolicism sau protestantism, chiar și cei care nu doreau altceva decât să-și trăiască viețile liniștiți. Conflictul însă, contrar aparențelor, nu a fost unul religios, ci unul etnic și politic.
Au fost vremuri tulburi, când nimeni nu știa dacă, atunci când va merge la cumpărături, de exemplu, se va întoarce acasă sau va fi împrăștiat de vreo bombă plantată de unii sau de alții. Un atentat era urmat de un altul, drept răspuns, și tot așa.
Anii ’90 au adus un soi de armistițiu, o încetare a focului deschis între cele două tabere. În acest context își face apariția Jacky, smuls brutal din viața lui obișnuită de două evenimente: moartea tatălui său în urma unui atac de cord și bătaia strașnică încasată de cel mai bun prieten al lui, Titch, un băiat simplu, pentru că furase dulciuri din magazinul lui McGee și îi dăduse acestuia un brânci, atunci când fusese atacat. Cei care s-au grăbit să îi aplice corecția lui Titch erau membri ai unei celule paramiliare, conduși de fiul lui McGee, un bărbat înclinat spre violență, la fel ca tatăl lui.
Jacky e marcat de nedreptatea comisă sub ochii lui. Titch refuză să mai iasă din casă după eveniment. Phyllis, una dintre mătușile lui din Carrickfergus, vine să se ocupe de casă și de chioșcul de ziare, iar Jacky își găsește de lucru la barul lui Murdie, un vechi prieten de-al tatălui său. Acolo însă are loc ciocnirea care îl va aduce pe o altă traiectorie – înfuriat de lăudăroșenia lui McGee fiul, care, amețit de băutură, povestea cum l-au atacat pe prietenul lui, îl lovește în față fără să se gândească la consecințe. E clar că trebuie să dispară cât mai rapid din peisaj, întrucât dacă nu o face va avea soarta lui Titch, sau chiar mai rău. Din păcate, nu își ia suficiente precauții și sfârșește în spital, unde împarte salonul cu Gerald, un băiat catolic „aranjat” de IRA.
Iată, deci, cum autoarea aduce în prim-plan o realitate a acestor ani de armistițiu: nemaiputând să se atace reciproc, paramilitarii celor două tabere își reglau conturile cu ai lor, pentru orice motiv, mai mult sau mai puțin întemeiat. Războiul terorii se încheiase oficial, însă neoficial apăreau mai mereu în ziare victimele mai mult moarte decât vii ale reglărilor de conturi.
Jacky trebuie să își ia rămas bun de la Belfast și să plece în exil la Londra, unde găsește de lucru, dar se și îndrăgostește. Soarta însă vrea ca el să revină în Belfast, pentru o înfruntare personală cu McGee, un băiat care crescuse și el fără mamă.
Ce se va petrece, veți descoperi citind romanul, pot spune numai că autoarea a reușit să îmbine paginile cărții cu o doză nebănuită de suspans, făcându-mă să vreau să aflu cât mai repede deznodământul acestei situații încurcate, mai ales că Jacky al nostru nu e vreun Rambo sau vreun revoluționar. E numai un băiat obișnuit, pus în circumstanțe neobișnuite de mediul în care s-a ridicat și care trebuie să găsească o soluție la dilema morală în care se află.
Jacky își dorește dreptate pentru Titch, pentru el însuși și toți cei care au fost victime ale unei violențe lipsite de sens, moștenire grea a unor vremuri tulburi, încărcate de ură. Este în stare de orice pentru asta? Până unde poate să meargă?
Pe final, după un număr de ani de la acea confruntare, Jacky e din nou martorul ridicării spectrului terorist – de data asta cel islamic.
Ce rezultat au avut „Încurcăturile”? Au rezolvat ele în vreun fel problemele din Irlanda de Nord sau le-au adâncit mai tare? Ce au fabricat toate aceste manevre, în afară de fantome și de o bătălie mutată în politică, ridicată pe vaietul fantomelor? Cum poate omul de rând să meargă mai departe, după ce a fost prins în mijlocul unor lupte de acest gen?
Sunt câteva întrebări la care Jenny McCartney a încercat să le dea un răspuns, în felul său, în acest roman, o altă pagină din istoria zbuciumată a Irlandei de Nord.
În urma conflictelor cunoscute sub denumirea originală The Troubles, traduse aici drept „Încurcăturile” (eu le-aș fi tradus mai degrabă drept „Frământările”, nu știu dacă există o traducere oficială în română și care e aceea), au pierit în jur de 3500 de oameni, în marea lor majoritate civili, și alte câteva mii au fost răniți, atât de mâinile celor din IRA, cât și ale paramilitarilor loialiști sau a leforțelor armate britanice. O adevărată fabrică de fantome.
„Idealul purității ne-a înșelat pe toți. Până la urmă, tot ceea ce însemna acea pasiune în Nord a fost o văduvă înlăcrimată sau un soț frânt de durere, o școlăriță fără o jumătate de picior, un soldat adolescent mort, un polițist îngropat, un copil prins între un schimb de focuri, o mamă fără fiul ei. A fost un vis care a ars complet pe căi de durere, în zigzag. Irlanda era receptivă la șoaptele fantomelor, prin urmare, noi am creat și mai multe stafii.”
Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, libris.ro, librex.ro, cartepedia.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro
Recenzii, prezentări cărți și articole Editura RAO


4 Comments
Oli
Un subiect interesant si o recenzie foarte tentanta, multumesc pentru recomandare, am retinut-o!
anasylvi
Merita citita, e o carte buna. O recomand cu placere!
Tyna
Foarte frumoasă recenzia! O carte deosebită, care surprinde o pagină tulbure de istorie! Vreau să o citesc și eu. Mulțumesc mult pentru recomandare!
anasylvi
Multumesc! Da, surprinde chestiuni mai putin cunoscute la nivel general. Am aflat si eu lucruri noi din ea.