Facultatea de vise de Sara Stridsberg, Editura RAO – recenzie
Facultatea de vise
(The Faculty of Dreams – 2006)
Sara Stridsberg
Editura: RAO
Colecție : Biblioteca RAO
Traducere din limba suedeză: Ioana Ghisa
An apariție: 2023
Nr. pagini: 352
De aceeași autoare: ”Forța iubirii”, apărută de asemenea la Editura RAO, în 2020.
Viata lui Valerie Solanas, feminista americancă ce a scris manifestul SCUM si a devenit faimoasă când l-a împușcat pe Andy Warhol în 1968, este reconstruită speculativ în romanul inventiv și stimulant al lui Stridsberg. Autoarea scrie un roman febril ce orbitează în jurul vieții lui Valerie, "un vis și un cosmar", pe fundalul unei Americi onirice cu deserturi, plaje, parcuri de universitate și lumea artei anilor '60. Romanul Sarei Stridsberg aduce în prim plan destinul năucitor al sufletelor pierdute, tema regasită și în Forța iubirii, carte care unește misterul, miticul și obsesia într-un peisaj dezolant.
∗
“O fantezie liberă despre Valerie Solanas, îndrăzneață și expansiva.” – Dagens Nyheter
“Un roman arzător ca o scrisoare de dragoste, dar cu un nucleu de observație rece acolo în adâncul lui.” – Svenska Daghladet
Ființa umană a avut, dintotdeauna, capacitatea de a visa, de a-și imagina și, nu în ultimul rând, de a aspira la mai mult, dincolo chiar de realitatea sa înconjurătoare. Au însă visurile și aspirațiile puterea de a schimba viața omului într-o direcție pozitivă? Cu siguranță, da! Totodată, au și forța de a distruge omul dacă nu sunt puternic înrădăcinate în realitate. Altfel spus, visurile, ideile și aspirațiile pot fi constructive, dar și distructive.
Acest principiu îl recunoaștem cu ușurință în romanul Facultatea de vise, ce poartă semnătura autoarei suedeze Sara Stridsberg „o fantezie literară care pornește de la viața și opera americancei Valerie Solanas” scriitoare și o feministă radicală – autoarea manifestului SCUM (Society for Cutting UP Men – Societatea pentru Tăierea Bărbaților), scris în anul 1967, ce propunea eliminarea genului masculin – cunoscută și pentru tentativa de asasinare a artistului Andy Warhol.
Facultatea de vise mi-a atras atenția datorită titlului, unul sugestiv, o metaforă ce poate avea diverse interpretări: de la o necesitate puternică de a visa și de a explora limitele imaginației și gândului, până la pericolele din spatele unei obsesii bolnave, de la granița firavă dintre libertatea de a visa și capacitatea de a rămâne ancorat în realitate, până la contradicțiile dintre idealurile feministe și realitatea vieții femeii, dar și multe altele.
Romanul este o ficțiune biografică, o încercare curajoasă a Sarei Stridsberg de a da viață unui personaj puternic, tulburător,Valerie Solanas, împletind faptele reale ale vieții acesteia cu elemente de fantezie și vis. Autoarea își imaginează interviuri cu Solanas și își folosește propriile reflecții pentru a analiza viața și motivațiile personajului său, însă fără a emite judecăți, a condamna și, totodată, fără a înfrumuseța faptele. Sara Stridsberg se folosește de puterea condeiului – și are din plin! – pentru a face cunoscut destinul tragic al acestei femei, care a avut o viață marcată de violență, sărăcie și boală mintală, care a condamnat societatea patriarhală și efectele nocive ale acesteia asupra femeilor.
Cine a fost Valerie Solanas dincolo de urâțenia imaginației și fragilitatea emoțională? Copila inocentă uciså cu bestialitate de cei ce ar fi trebuit să îi ofere iubire și protecție? Femeia plină de vise și aspirații distruse de societatea patriarhală? Sau, pur și simplu, o enigmă?
Imaginația omului are efecte pozitive, iar Sara Stridsberg o confirmă folosindu-se de aceasta pentru a explora gândurile și emoțiile Valeriei Solanas, construind astfel o poveste complexă și provocatoare despre alienare, furie și dorință de autodefinire.
Facultatea de vise, publicată la noi sub egida Editurii RAO, m-a scos din zona de confort, lectura fiind complexă și dificilă deopotrivă, atât din cauza personajului, îmbrăcat în nuanțe închise, fără urme de lumină, dar și din cauza modului de prezentare a naratiunii, o incursiune aleatorie între anii 1988 și 1945. Am avut parte, de la prima și până la ultima filă, de o călătorie emoțională tristă, tulburătoare și inconfortabilă și, nu în ultimul rând, de o călătorie literară imaginativă prin viața femeii Valerie Solanas, începând cu anul morții sale și continuând cu perioadele care au lăsat o amprentă tragică asupra sufletului și rațiunii acesteia. Totuși, stilul de scriere liber, cu un limbaj neîngrădit, fără a fi totuși vulgar, mi-a oferit o oarecare lejeritate.
La final, pot spune că a fost o lectură provocatoare. Sincer, nu am auzit până acum de Valerie Solanas și nici de al său manifest SCUM. Însă, vremurile pe care le trăim ne facilitează cu ușurință accesul la informație, trebuie doar să avem deschidere, dar si capacitatea de a trece totul prin filtrul rațiunii și inimii.
Recomand cartea? Da! Pentru că este altceva, are forță literară, are profunzime. Este o carte ce naște întrebări, invită la reflecții, explorează teme dure, dar reale, precum violența, abuzul sexual și emoțional, marginalizarea socială, sărăcia, feminismul radical, consumul de alcool și droguri, și multe altele.
“DR. RUTH COOPER: Ești foarte bolnavă, Valerie. Asta nu înseamnă că nu ești o femeie foarte talentată și încăpățânată.
VALERIE: Nu e boală. Mă repet. Starea mea nu e una patologică. E mai degrabă o stare de claritate maximă, de lumină puternică albă de la sală de operație, ce se revarsă asupra tuturor cuvintelor, lucrurilor, corpurilor, identităților. La numai o aruncătură de băț sau la un țipăt de tine, dr. Cooper, totul arată foarte diferit. Așa-numitul tău diagnostic este o descriere exacta a a locului ocupat de femeie în sistemul psihozei de masă. Schizofrenia, paranoia, depresia și potențialul de acțiune distructivă. Fiecare fată din patriarhat știe că schizophrenia, paranoia și depresia sunt departe de a constitui descrieri ale unei stări patologice individuale.Sunt diagnosticul definitiv al unei construcții sociale și al unei forme statale fondate pe permanente offense la adresa capacității mentale a jumătate din populație, fondate pe viol.”
“Când tușești, îți stropești palma cu sânge, iar de sub haina argintie țipă un monstru marin care vrea să se elibereze, o teroare ca o pasăre, dar fără aripi și piele, care ruumegă și sfâșie tot în jurul ei. Pântecul te doare și plânge, simți răceala umedă a hainei argintii îmbibate în urină, dar o iubești, e haina ta preferată, și dacă tot o să mori acum, atunci vrei să mori învelită în argintiu, cu nasturi argintii. Dacă tot o să mori, vrei să mori cu Cosmo ținându-te de mână. Ultimele cuvinte pe care ți le-a spus au fost “nu mă lăsa aici”, cerul era greu și apăsător, iar blana ta de leopard se umezise de teamă, atunci, ultima data când te-ai intors cu trenul în Maryland.”
4 Comments
Tyna
Foarte bună recenzia! Mulțumesc pentru recomandare!
Mirela Barbalata
Cu drag!
Oli
O recenzie frumoasa si tentanta, multumesc pentru recomandare!
Mirela Barbălată
Cu drag, Oli!