Fântânile tăcerii de Ruta Sepetys, Editura Epica – recenzie

Fântânile tăcerii de Ruta Sepetys este un roman sfâșietor, ce lovește direct în străfundurile sufletului, ce îți trezește simțurile adormite și te obligă să-ți pui întrebări asupra sensului propriei vieți. Este o ficțiune istorică plină de frumusețe, dar și durere, a cărei acțiune este plasată în anul 1957, în Spania aflată sub dictatura generalului Francisco Franco și, ulterior, în anul 1975, după moartea dictatorului. 

În centrul narațiunii se află patru tineri, un american și trei spanioli, care dau glas zbuciumului sufletesc, lacrimilor, viselor și năzuințelor poporului spaniol aflat sub teroarea uneia dintre cele mai despotice dictaturi din istoria sa.

Daniel Matheson este un tânăr american de optsprezece ani, inteligent, cu suflet cald și sensibil, ce își dorește să devină fotoreporter, deși așteptările familiei sale sunt cu totul altele. Venit în Spania datorită afacerilor tatălui său, dar și pentru a cunoaște pământul natal al mamei sale, Daniel profită de fiecare clipă liberă pentru a evada cu aparatul de fotografiat în mijlocul Madridului, pentru a surprinde ritmul vieții unui popor pe care nu îl cunoaște, dar de care se simte puternic legat, sufletește. Ușor naiv din fire, Daniel vede Madridul cu sufletul și nu cu mintea. Dar, la scurt timp, realitatea sumbră îl copleșeste, trezind în el dorința de a cunoaște și de a surprinde cu adevărat esența acestei națiuni. În această călătorie de cunoaștere a identității poporului spaniol, dar și una a propriei maturizări, Daniel pornește singur, dar pe parcurs va fi însoțit de oameni complet diferiți de el, și totuși atât de asemănători. 

Ana, cameristă la hotelul în care este cazată familia Matheson, este o tânără spaniolă frumoasă, inteligentă, ambițioasă, cu o dorință imensă de a cunoaște lumea. Ana are sufletul plin de amărăciune, ducând pe umeri povara unui trecut dureros, de care însă nu se poate desprinde. Trăiește cu teroare în suflet, pentru ea, dar și pentru cei dragi ei, de aceea este mereu reticentă față de straini. Însă Daniel, fire blândă și tenace, reușește să o cucerească, încet, încet, cu fiecare vorbă, privire, zâmbet. Simțind căldura sufletească a acestuia, dar și o atracție puternică față de el,  Ana decide să îl ajute să cunoască Madridul, dar mai ales să surprindă, sub lupa aparatului de fotografiat, imaginea reală a poporului său, aflat sub dictatura generalului Franco, cel care nimicește orice opoziție, ucide dizidenții, pedepsește familiile acestora și le fură copiii pentru a-i vinde familiilor ce împărtășesc idealurile sale politice. Ana este conștientă că prin apropierea de Daniel se expune unui risc imens, că oricând gardienii lui Franco o pot arunca în temnițele morții. Tăcerea este singura care o poate ajuta să supraviețuiască. Pe ea, pe cei dragi, de altfel pe toți spaniolii ce trăiesc încă un război crunt, unul prin înfometare, izolare, frică. Iar cei care plătesc cel mai mult sunt tinerii, precum ea sau fratele ei Rafa sau sora ei Julia, deveniți victime nevinovate ale violenței impuse de o ideologie abominabilă. 

,Ofensa adusă statului de părinții ei a lăsat-o pe Ana să navigheze prin apele întunecate ale secretelor îngropate. Născută în umbra lungă a rușinii, ea nu trebuie să vorbească niciodată în public despre părinții ei. Trebuie să trăiască în tăcere. Dar, uneori, din ungherele tainice ale inimii ei, strigă întrebarea care o bântuie : 

Ce se poate construi prin tăcere? „

Daniel este atras de candoarea Anei, dar și de setea ei de cunoaștere, de viață. Se simte liber în preajma ei, fără a juca un rol de fațadă așa cum face acasă, în America. Treptat, apropierea dintre ei devine tot mai puternică, iar iubirea își face culcuș în inimile lor. Împreună, mână-n mână, Ana și Daniel, învață să se cunoască unul pe celălalt, să simtă, să trăiască, să se bucure de ceea ce le oferă fiecare clipă. Se completează reciproc, deși diferențele dintre ei sunt vizibile. 

Pentru a-și câștiga independența financiară și a se desprinde complet de afacerile tatălui, Daniel trebuie să câștige un mare premiu pentru fotografie, de aceea îi trebuie un portofoliu cu care să cucerească juriul.  Madridul ii oferă cadrul propice realizării unor fotografii deosebite, iar Ana se oferă să îl ajute, chiar cu riscul propriei vieți. Prin acest proiect, numit ,,o poveste despre viața din Spania, dar văzută prin ochii tinerilor „,  Daniel își propune să facă cunoscută lumii adevărata imagine a Spaniei, cea împărțită între amintire și uitare, dar și diferențele și asemănările dintre poporul său și cel al Anei.

Lucrurile se complică și mai mult, iar riscurile devin și mai mari din momentul în care în proiect sunt implicate și alte persoane. Astfel, Daniel îl cunoaște pe Rafa, fratele Anei, un tânăr chinuit de coșmaruri, dar mai ales de amintirea morții tatălui său, ucis în fața sa și a surorilor sale de către gărzile lui Franco. Sătul să simtă doar frică, Rafa decide să lupte cu propriile slăbiciuni. Este nevoie de curaj, dar știe că poate reuși. Zi de zi este inspirat de bunul său prieten, Fuga, alături de care a cunoscut durerea, singurătatea, umilința, chinurile fizice și psihice, în timpul detenției într-un ,,cămin” de ajutor social, ,, un abator de suflete”. Întâlnirea cu Daniel îi oferă lui Rafa o fărâmă de fericire și speranță. 

,,Torturile îndurate încă mai mișună prin creierul lui Rafa, asemenea unor gândaci: când ținea cu nasul o monedă lipită de perete; când stătea în genunchi pe boabe de năut ; când era imobilizat la podea și ars cu țigara. Își aduce aminte de frica pură din cauza căreia făcea pe el în pat, și apoi cum frații îi înfășurau cearșaful murdărit în jurul gâtului, obligându-l să își poarte lașitatea ca pe o capă, ca să-l vadă toată lumea.”

Puri, verișoara Anei și a lui Rafa, este o tânără inocentă, cu suflet blajin, îngrijitoare la un orfelinat. Sentimentul abandonului o copleșește, trăind zi de zi înconjurată de tristețe, de plânsul amar al unor suflete nevinovate abandonate de propriile familii, ce îi caută privirea, zâmbetul, îmbrățișarea. Iar ea este dornică să le ofere totul. Mai ales lui Trifoi, o fetiță de câteva luni, cu ochi dulci și privire gingașă, față de care simte o afecțiune deosebită.  Șansa acesteia – și a tuturor copiilor din orfelinat – la o viață mai bună este adopția, o nouă familie, una care sa îi ofere iubire, dar și siguranță, în această lume plină de haos. Dar lucrurile nu sunt atât de simple precum par. Puri află cu stupoare că mulți dintre acești copii nu sunt orfani, ei fiind răpiți cu scopul de a fi vânduți familiilor ce îmbrățișează doctrina franchistă. Odată cu conștientizarea acestui adevăr crud, viața lui Puri se schimbă complet, inocența sufletească fiindu-i răpită cu brutalitate. Unde se duc sumele imense din aceste adopții frauduloase? Oare și Trifoi are o familie care o caută cu disperare? Are puterea și curajul de a schimba ceva? Nu avea de unde ști că drumurile celor două se vor intersecta dramatic după douăzeci de ani, iar Daniel, prietenul verișoarei Ana, va reprezenta liantul dintre cele două, dar mai ales dintre trecut și prezent. 

Viețile celor patru tineri se desfășoară în paralel și se intersectează într-un mod dramatic. Fiecare luptă în felul său cu trecutul, cu frica, fiecare încearcă să răspundă la întrebări despre viață, moarte, adevăr și curaj în cadrul unui regim despotic. Naratiunea la persoana a III a, stilul de scriere sensibil si brutal deopotrivă, galeria impresionantă de personaje, principale și secundare, ce nu pot fi delimitate unele de altele, conturate într-un mod complex și dureros de real și, nu în ultimul rând, cercetarea bine documentată creează un tablou literar profund, captivant si dureros. Povestea se remarcă prin dramatism, dar și iubire. Este povestea unor tineri nevinovați care au visuri și speranțe, care plătesc pentru faptele părinților lor, care trăiesc în mijlocul unui conflict ce pare fără sfârșit. Ce soartă îi așteaptă pe Daniel, Ana, Rafa și Puri? Au ei curajul de a da frâu propriilor emoții și sentimente? Sau acceptă să devină ,,fântâni ale tăcerii„? 

,,Dacă i s-ar fi spus că poate să o aibă pe Ana, dar că va fi complicat, nu i-ar fi păsat. Nenumărate zile și nopți a fost plecat în misiuni, gândindu-se la ea, și acum Ana e lângă el. Capul ei se reazămă de umărul lui. Mâna ei îi mângâie spatele. Cui ii pasă că e complicat? Viața e complicată.”

,,Este timpul tău, Dan. Fugi. Fă lucrurile pe care le vezi prin filme. Sunt lucruri pe care nimeni nu ajunge să le facă. Dar tu poți, Matheson.”

Fântânile tăcerii de Ruta Sepetys este o reconstituire a unei națiuni plină de cicatrici, a unei istorii ascunse, a unui conflict dintre uitare și amintire. O poveste dureroasă, plină de tensiune, dar și romantism, ce aduce la suprafață povești de viață trecute, dar veridice, toate narate în jurul unui personaj central – Spania lui ,,El Caudillo”, odiosul dictator ajuns la putere după sângerosul Război Civil din perioada 1936-1939 -, ce a instaurat un regim dictatorial de extremă dreapta, unul ce a dat naștere la monștri cu chip de om, dar și la sentimente frumoase, precum iubire, determinare, compasiune, speranță. 

 ,Fântânile tăcerii”  de Ruta Sepetys este un roman plin de viață, ce mi-a captat atenția și s-a jucat cu emoțiile mele. Am trăit alături de eroi, am suferit, m-am bucurat și am sperat ca, la final, fiecare să își găsească fericirea și eliberarea sufletească. Dacă este așa sau nu, vă las pe voi să descoperiți, citind acest roman tulburător. A fost un singur aspect care mi-a plăcut mai puțin: finalul poveștii, pe care mi l-aș fi dorit mai bine dezvoltat. Dar este doar o percepție personală!