Fata care râde de Crina Calota, EdituraSmart Publishing – recenzie
Fata care râde
Crina Calotă
Editura: Smart Publishing
Anul apariției: 2016
Număr de pagini: 373
„Timpul transformă suflete, vindecă răni. Își amintește să se răzbune. Să plătească sentimente. Să readucă zâmbete. Să transforme visele în realitate…”
”Să trăiești înseamnă să iubești. Să iubești înseamnă să dai și să primești. Să oferi iubire este cel mai frumos cadou pe care cineva îl poate primi!…”
”Cel mai important lucru în viață este să îndrăznești să visezi. Să crezi în visul tău te aduce cu un pas mai aproape de îndeplinirea lui!…”
”Atunci când nu te aștepți, atunci când îți vezi de ale tale și uiți să mai speri, destinul te aduce într-un loc, fără măcar să te întrebe, în compania unei persoane care-ți schimbă cursul vieții…”
( fragmente din roman)
Cu aceste citate și cu o copertă ce transmite bucurie, vitalitate, această carte îmi creează impresia că voi avea parte de o lectură mai mult decât plăcută.
„Cuvintele joacă un rol important în viața noastră! Așadar, să ne folosim de cuvinte pentru a ne face viața mult mai frumoasă!”
Sunt cuvintele pe care ni le adresează autoarea în finalul notei autorului.
Și cât sunt de adevărate! Să savurăm tot ceea ce merită apreciat. Să nu uităm să spunem ceea ce simțim cu adevărat.
„După cum bine ați intuit, această carte este despre viața unei fete care râde, care se bucură de fiecare fărâmă de viață, despre magie, despre tot ceea ce vede, aude, inspiră, atinge, crede, visează și simte.”
” Vreau să îmi fii alături până la final și să tragi concluziile cele mai înțelepte.”
Este un îndemn pe care sunt hotărâtă să îl urmez.
Romanul „Fata care râde” este împărțit în patru părți, fiecare dintre acestea constituind o etapă în dezvoltarea emoțională a personajului principal, un drum spre maturizare și cunoaștere de sine, pași spre viața de adult.
Partea întâi începe chiar în 1989, o dată cu Revoluția…o perioadă de tranziție spre democrație, un pas hotărâtor în istoria noastră în ceea ce privește căderea comunismului.
Ultimele versuri din poezia „Fluturi fără aripi” m-au impresionat:
„Noapte de mai, cât ești de dragă
De abia acum realizez
Ai venit și ai aprins
Un foc imens ce m-a prins…
Mi-e sete, mi-e foame
Tremur și te chem
Mă auzi?
Dă-mi un semn…”
După cum am spus, povestea începe cu revoluția română din 1989…
„Trecutul este singura certitudine.
Atât prezentul cât și viitorul pot fi schimbate.
Pentru că timpul nu poate fi oprit în loc.
Și pentru că niciodată nu este momentul potrivit.
Trebuie să acționezi acum, ca să nu fie prea târziu!”
Acțiunea debutează pe malul râului Bega, în Timișoara, oraș ce a rămas cunoscut în istorie ca primul oraș din România în care a circulat tramvaiul electric.
Începutul are loc în cadrul Universității de Vest din Timișoara, unde un el și o ea din Târgu Jiu își luau prânzul:
„Dacă aruncăm o privire asupra cadrului în care se desfășura povestea de dragoste a celor doi tineri, descoperim că România acelor vremuri se afla sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, sub cortina regimului comunist, la fel ca celelalte țări din estul Europei.”
Ne este descris acel Decembrie ’89 în care mulți tineri s-au sacrificat în numele democrației. Zilele terorii le-aș numi eu, deși la vremea aceea eram copil și habar n-aveam de întreaga semnificație a căderii regimului comunist.
„Atmosfera era apăsătoare, oamenii erau extrem de afectați de pierderile suferite, de întâmplările pe care încă nu le digeraseră, dar care le schimbaseră traiectoria vieții, destinul construit până atunci cărămidă peste cărămidă.”
Vedem istoria acestui cuplu, ajuns la maturitate în acele vremuri de după revoluție, în același timp, avem parte de o lecție mixtă de istorie și geografie, pe care autoarea consideră că este necesar să ne-o predea.
Iar când tânăra femeie naște o fetiță, pe numele ei Sandra, autoarea ne face o întreagă fișă astrală, zodiacală a acestei fetițe.
Pe moment nu știam dacă toate acestea folosesc sau nu la ceva, pe alocuri mi s-au părut interesante, dar ceea ce mi-a plăcut cu adevărat la această carte a fost stilul în care autoarea ne-a relatat povestea: ca pe un documentar- scurt, clar și la obiect, dar în același timp, personal… Cumva, m-am trezit că nu mai puteam lăsa cartea din mână.
Sandra ne este descrisă ca fiind:
„Pe scurt, fata care râde, fata pe care să o iubești o viață.”
O puștoaică cu foarte multe daruri și calități! Invidioșii ar putea spune că sunt cam prea multe… Cert este că, aceste rânduri ale poveștii sunt pline de sentiment, transpare o anume bucurie, veselie din ele, încât sufletul cititorului este atins.
„Sandra a spus pentru prima dată: ~mama~. Un cuvânt atât de simplu, care în mod paradoxal înseamnă totul, primul cuvânt pe care-l rostim, cel mai important cuvânt din lume, fără de care nu am exista.”
Copilăria fetiței, o parte petrecută la țară alături de bunici, o parte la oraș cu părinții, face din tânăra Sandra, o persoană veșnic cu zâmbetul pe buze, veselă și plină de energie, fericită, exact așa cum i s-a prescris de către ursitori…
„Cei mai frumoși ani sunt cei în care iubești. Pentru că atunci trăiești de zece ori mai intens decât în orice altă zi…”
O traiectorie lină a vieții micuței Sandra ne este prezentată, care la zece ani era vicecampioană națională la gimnastică aerobică. Se pare că au avut ceva adevăr și acele prognoze astrale și zodiacale!
După gimnastică, vine rândul folclorului. Cu Ansamblul folcloric MONTANA, tânăra noastră înregistrează succes după succes, ajungând până în Asia Mică…
„Tărâm de poveste, cultură inedită, un loc diferit, cu un aer boem, de vacanță, un peisaj exotic, cu un aer sărat, de mare și pescăruși care fâlfâie aripile în zbor deasupra Mării Negre, pe care plutesc vapoare uriașe, ce flutură steagul Turcesc.”
Mai mult un jurnal decât o povestire, aflăm despre viața Sandrei etapă cu etapă, realizare după realizare, un drum destul de lin spre viața agitată și plină de griji a adultului. Dar în tot acest timp, pentru nici măcar un minut, fata nu și-a pierdut veselia, puterea de a râde, bucuria cu care trăiește tot ce-i scoate viața în cale, înregistrând victorie după victorie. Plină de încredere în ea însăși.
Clar, a fost un om norocos! Nu tuturor li se așează toate de așa manieră încât, aproape fără să se gândească, i se deschide o nouă oportunitate atunci când renunță la alta…
Anii trec, ajungem să o cunoaștem pe Sandra adolescentă, la un liceu foarte bun….
„Și atunci, ce este oameni buni adolescența? Ei bine, aceasta poate fi definită ca perioada cea mai contradictorie din viața noastră, a marilor iubiri și a marilor iluzii.”
Foarte adevărat! Aș spune că este totodată și perioada în care simțurile își fac de cap, iar sentimentele se schimbă de la o clipă la alta cu o viteză incredibilă.
O carte despre un suflet care se bucură de viața, o trăiește cu intensitate și cu zâmbetul pe buze. Un jurnal al unei vieți care poate fii a oricăruia dintre noi. Mi-a adus un zâmbet pe față la final.
Această carte este povestea unei vieți trăite la maxim, istoria unui suflet, care trăiește cu intensitate maximă ceea ce are viața mai bun de oferit! Un destin blând, un chip vesel și plin de candoare, un suflet veșnic tânăr și încrezător. Despre asta este această carte.
Sandra putem fii oricare dintre noi, îi simțim veselia și bucuria ca fiind ale noastre proprii. E o carte optimistă, care transmite aceste stări.
Evoluează, cunoaște bucuria de a te îndrăgosti pentru prima dată, dar și durerea și suferința din dragoste, căderea de la cer la pământ… Unele lucruri, vitale la un moment dat, fără de care nu credea că poate trăi, le lasă în urmă. Întâlnește altele care o motivează să meargă mai departe.
Cunoaște și dragostea adevărată, sinceră și durabilă, bucuria de a ști că are alături partenerul care o va susține atunci când îi va fi greu. Dar, destinul Sandrei va fi la fel de blând cum i-a fost și până acum?
Nu vă rămâne decât să citiți cartea pentru a putea afla!
O carte cu o puternică notă de pozitivitate și de încredere în forțele proprii, ce mi-a adus un zâmbet pe chip la final.
„Prietenii sunt refrenul vieții, pe portativ. Note înalte, de vârf, care bat în ritmul inimii. La unison.”
„Atunci când zâmbești
Ești ca o sirenă
Care atrage, prinde
Și lasă multe dileme.”
„Imposibilul devine posibil atunci când lângă tine este persoana potrivită și ai vrea să se prelungească ce simți atunci la infinit.”
14 Comments
Balan Daniela
interesanta cartea,felicitari pentru frumoasa recenzie
Geo
Mulțumesc Daniela! Chiar este o carte frumoasa căreia merita sa i se acorde atenție!
anasylvi
Imi place faptul ca din carte razbate un mesaj pozitiv si constructiv.
Geo
Pe mine m-a surprins!
Oli
Frumoasa recenzie Geo, imi place ce ai scris despre aceasta carte! Imi place mesajul ei!
Geo
Mulțumesc! Eu sunt convinsă ca aceasta carte este si pe gustul tău!
Oli
Și eu cred la fel! Îmi place și mesajul optimist al cărții, și titlul, și coperta (am mai intalnit-o la altă carte, dar oricum e frumoasă ), și îmi place și stilul autoarei, care reiese din citatele alese.
Geo
Sa știi ca așa este toată cartea.
Mirela Nenciu
Foarte frumoasa recenzia! Felicitari!
Geo
Mulțumesc Mirela!
Daniela Cusa
Faina recenzia. Felicitari!
Geo
Mersi, Daniela!
Barbalata Mirela
Frumoasa recenzia, Geo! Sincer insa nu cred ca este pe gustul meu . Multumesc de recomandare!
Geo
Mulțumesc.