Fata care și-a găsit vocea de Abi Dare, Editura Bookzone – recenzie

”Fata care și-a găsit vocea”,  romanul de debut al lui Abi Dare, este o experiență literară de neuitat, o poveste inspirațională și motivațională puternică și ”importantă”.

Indiferent de epocă, vârstă sau circumstanțe, femeile au sfidat normele, au zdrobit prejudecățile și au clădit fundația unui viitor mai bun, au apărat valorile în care au crezut, au luptat pentru viața pe care și-au dorit-o, și-au croit drum prin vremurile aspre și nefavorabile.

Protagonista naratoare a cărții, Adunni, este o fată de paisprezece ani din Ikati – un sat sărac din Nigeria -, care visează la o educație care să-i permită să-și facă auzită vocea și să ajungă să aibă libertatea de alegere în privința propriei vieți. Nouă ni se pare ceva firesc, un drept de la sine înțeles, dreptul la educație, și poate nu conștientizăm pe deplin importanța, valoarea și binefacerile accesului la educație, atât de bine evidențiate în această carte!

”Fata care și-a găsit vocea” este unul dintre acele romane care combină o povestire dureroasă cu o voce narativă unică și puternică. Dialectul englezesc stâlcit al lui Adunni – așa-numitul pidgin, un amestec de engleză și dialecte locale africane, trăsături ale englezei nigeriene – adaugă autenticitate poveștii, fiind în același timp ușor de înțeles și de urmărit. Un mare plus pentru traducere!

Rămasă fără mamă, fiind singura fiică a unui tată sărac, Adunni este o marfă valoroasă. Mai precis, valorează patru capre, doi saci cu orez, câteva găini de rasă și cinci mii de naira.

În ciuda împotrivirii și rugăminților ei, și chiar a promisiunii făcute soției sale pe patul de moarte, tatăl lui Adunni o retrage de la școală și o căsătorește/vinde lui Morufu, un bărbat suficient de în vârstă pentru a-i fi tată și care are deja alte două soții. Și ea era doar un copil!! Dar, din păcate, astfel de practici sunt frecvente în acele țări sărace și lipsite de educație din Africa. Noua ei viață devine urâtă și marcată de abuzuri.

Când o tragedie lovește pe neașteptate în noua ei casă, ea este nevoită să fugă pentru a-și salva viața și să ceară ajutor. Dar ajutorul primit se dovedește a fi un măr otrăvit, iar ea este vândută în secret ca servitoare domestică unei familii din enclavele bogate din Lagos, niște snobi plini de ifose, cărora însă banii nu le aduceau fericirea. Predecesoarea lui Adunni, servitoarea de dinaintea ei, o tânără pe nume Rebecca, dispăruse în mod ciudat, și nimeni din casă nu vorbea despre ea. Nimeni în afară de Adunni, care va încearca să afle ce i se întâmplase acesteia.

Ca o fiică supusă, o soție neînsemnată și o slugă neputincioasă, lui Adunni – în vârstă de doar paisprezece ani! -, i se spune în mod repetat că ea nu reprezintă nimic. Dar Adunni nu se lasă redusă la tăcere. Conștientă că tot cea are sunt cuvintele ei, este hotărâtă să-și găsească vocea – în șoaptă, în cântec, într-o engleză stâlcită, pe care se căznea să și-o îmbunătățească – până când va putea vorbi tare și clar pentru ea însăși, pentru fetele precum Rebecca, cea de dinaintea ei, despre care nu se vorbea, și pentru toate fetele care vor urma. În ciuda tuturor întâmplărilor potrivnice, Adunni este hotărâtă să-și împlinească visul de a merge la școală și de a deveni profesoară într-o zi.

”Fata care și-a găsit vocea” e plină de momente profund emoționante. Deși au existat multe personaje ticăloase în această carte, au fost și oameni care au fost amabili și generoși și care au făcut tot ce au putut pentru a o ajuta pe Adunni. Cartea are o galerie de personaje pestrițe, foarte bine creionate.

Parcurgând povestea, descoperim – prin ochii lui Adunni – viața grea a oamenilor săraci din Nigeria, în special a femeilor și fetelor, care se confruntă cu multe greutăți, inclusiv abuz fizic, psihic și sexual, făcând cartea greu de citit pe alocuri. E genul de poveste care îți frânge inima și o repară la loc. Nu ai cum să nu o îndrăgești și să nu empatizezi cu Adunni, o eroină sensibilă, isteață și neînfricată, o fată plină de speranță și optimism, în ciuda vieții nedrept de grele pe care o trăia. Determinarea și voința ei sunt impresionante. Cartea este, de asemenea, presărată cu date și informații despre Nigeria – fiecare legându-se într-un fel de povestea spusă – despre care nu știam și care mi s-au părut extrem de interesante.

”Fata care și-a găsit vocea” – o lectură care mi-a adus și lacrimi în ochi, dar și zâmbetul pe buze, o carte pe care o recomand călduros tuturor cititorilor!