Fata cu portocale de Jostein Gaarder, Editura Univers – recenzie

Fata cu portocale

Jostein Gaarder

Editura Univers

An aparitie: 2013

Nr. pagini: 150

Titlu original: Appelsinpiken/ The Orange Girl

Traducerea: Raluca Iani

Creatorul Sofiei, celebra ucenică a școlii alternative de filosofie, Jostein Gaarder este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori norvegieni, care, după ce a cucerit publicul român cu Lumea Sofiei, a înregistrat succese repetate pe piața de carte. Fata cu portocale și Castelul din Pirinei completează seria romanelor marca Gaarder și pun îi pun în lumină pasiunile.

După succesul avut cu Lumea Sofiei, Jostein Gaarder continuă poveștile pline de întrebări și enigme. La 15 ani, Georg află că, printr-o scrisoare, tatăl său îi lăsase moștenire o serie de întrebări la care să caute răspunsul și un mister cu totul neobișnuit pe care băiatul va trebui să-l rezolve. Ceea ce întâi apare ca o datorie pentru părintele de care abia își amintește, devine pentru Georg o adevărată obsesie, concentrându-și toate eforturile pentru a o descoperi pe enigmatica fată cu portocale. Citind scrisoarea lăsată de tatăl sau, băiatul află o extraordinară poveste de dragoste, capabilă să învingă fricile vieții și inevitabilitatea morții. După ce Jan Olav o zărește pe frumoasa fată cu portocale, întreaga existență îi este dată peste cap și nu va avea liniște până nu o va face pentru totdeauna a lui. Cât va ține acest „totdeauna“ va afla Georg din scrisoarea primită și tot de aici va descoperi cine este misterioasa femeie. Iar finalul romanului, ecranizat în 2009, îi va dezvălui cititorului care este condiția necesară și suficientă pentru că viața să fie cel mai frumos lucru din lume.

Aflându-mă la a treia lectură semnată Jostein Gaarder, după Misterul cărţilor de joc şi Castelul din Pirinei, pot deja să afirm că autorul încearcă, prin orice roman pe care îl scrie, să transmită un mesaj puternic cititorilor săi. Veți spune poate că orice autor are această intenție, că de fapt acesta este unul dintre scopurile cărților, să ne transmită mesaje, emoții, idei și o să vă dau dreptate. Ceea ce îl face special pe Jostein Gaarder este faptul că el își propune acest lucru și îl reușește, fără să aibă nevoie de sute de pagini în demersul său. Se folosește de anumite pârghii pe care le are la dispoziție și atinge, iar și iar, acele zone pe care le vrea aduse în atenția cititorului.

„Fata cu portocale” este un alt roman emblematic pentru autorul norvegian. De această dată, un adolescent de 15 ani pe nume Georg primește, după 11 ani de la moartea tatălui, o scrisoare de la acesta. Este un fel de punte peste timp, un moment deosebit de emoționant, această confesiune a unui Jan Olav care știe că va dispărea de pe această lume și decide să își lase gândurile și amintirile, cu o minunată onestitate, deschise pentru fiul de peste ani.

Georg trăiește împreună cu mama sa, tatăl său vitreg Jørgen și surioara Miriam. Amintirile despre tatăl lui sunt oarecum neclare, întrucât avea abia în jur de 4 ani când el a părăsit această lume. Tatăl însă îi lasă, într-un vechi cărucior pe care insistase să nu fie aruncat, o scrisoare voluminoasă. Bunicii paterni o găsesc și i-o aduc lui Georg. Acesta se scufundă în lecturarea scrisorii și în lumea tatălui său, Jan Olav, tânăr student la medicină care îi relatează o poveste de dragoste pătimașă, misterioasă, fermecătoare și fascinația pe care o are asupra sa întâlnirea din tramvai cu o tânără frumoasă, care ducea o sacoșă imensă plină ochi cu portocale. Neîndemânaticul tânăr o face să scape portocalele și nu și-o poate scoate din minte. Străbate toate locurile din Oslo unde crede că o poate întâlni, iar de câteva ori soarta îi surâde, inclusiv la cea mai mare piață de fructe din oraș sau la cafeneaua pe care o frecventează.

„Am avut impresia că nu mă observase, însă și-a ridicat dintr-o dată privirea din cartea pe care o citea și m-a privit drept în ochi. Și astfel m-a surprins asupra faptului, pentru că și-a dat seama că stătusem acolo o vreme tot uitându-mă la ea. Mi-a zâmbit cald și acel zâmbet, Georg, putea să topească întreaga lume, căci dacă lumea l-ar fi văzut, ar fi avut puterea să oprească toate războaiele și toate dușmăniile de pe întreaga planetă; în orice caz s-ar fi încheiat îndelungate armistiții”.

Misterul care o înconjoară pe fată îl face să își închipuie scenarii din ce în ce mai fanteziste privind identitatea fetei și motivul pentru care ea cumpără atâtea portocale. În imaginația lui, fata este fie o exploratoare care va străbate pe schiuri Groenlanda, fie o fată de preot bolnavă și cu mulți frați; altădată o consideră o tânără care lucrează la o grădiniță, o fată care trebuie să se ocupe de șarlota pentru petrecerea studențească, o tânără mamă sau poate chiar un agent care verifică portocalele în vederea stabilirii calității lor. Momentul de Crăciun, un moment magic îl va determina să participe la slujbă, nefiind un credincios practicant ci mai degrabă un agnostic fascinat de univers. Acolo o va găsi pe misterioasa fată cu portocale, care îi va încredința o misiune: să o aștepte timp de șase luni, după care timp vor putea fi împreună alte șase luni, zilnic.

O scrisoare primită din Sevilla îi poartă pașii într-acolo, pentru a o regăsi în sfârșit pe aleasa inimii și a-i risipi misterul. Chiar dacă acum află identitatea fetei, iubirea sa este la fel de mare și cu adevărat împărtășită. Restul poveștii este legat de relația lui cu micul Georg, durerea aflării tragicului diagnostic care îl face să perceapă angoasa apropierii sfârșitului vieții pe această lume.

Își pune efectiv sufletul pe hârtie în fața fiului pe care știe că nu îl va vedea crescând.

Unele dintre temele preferate ale lui Gaarder, tainele universului, ale creației, astronomia, legile fizicii le întâlnim și aici, împreună cu această relaționare familială tată-fiu, aceste linii gravate către succesori pe care le-am întâlnit și în „Misterul cărților de joc”. Autorul ne prezintă cu grație elemente legate de telescopul Hubble și câteva date de natură astronomică. Întrebările existențiale sunt aduse din nou în prim-plan, legate de scopul vieții, de alegeri, de faptul că doar cărțile ieșite câștigătoare din loteria hazardului sunt cele care ies în față, inclusiv viața privită ca o astfel de carte câștigătoare, apărută printr-un concurs de împrejurări, condiționată de anumite alegeri pe care le-au făcut predecesorii noștri, fără de care noi nu am fi astăzi aici. Permanenta stare de uimire adresată acesui univers, a tot ceea ce ne înconjoară definește operele lui Gaarder. Prin gândurile așternute de Jan Olav suntem martorii frământărilor lui, alături de Georg, căruia tatăl îi pune în final o întrebare la care trebuie să răspundă și care îi dă de gândit. În același timp în care Jan Olav îi dă acest subiect de gândire lui Georg, Jostein Gaarder ne pune această întrebare fiecăruia dintre noi. Bineînțeles că răspunsurile noastre, ale fiecăruia în parte, vor fi minunat de diferite, în funcție de ceea ce intuim, credem și simțim fiecare legat de acest subiect, cel al existenței noastre pe acest pământ.

Oricare ar fi aceste răspunsuri, relatarea sensibilă, răscolitoare a lui Jan Olav nu poate lăsa pe nimeni rece. Povestea superbă de dragoste din paginile cărții va încălzi chiar și sufletele mai puțin romantice, iar condiția omului pe pământ, ca ființă efemeră este o temă universală, care nu va înceta vreodată să preocupe mințile omenești, până la atingerea adevărurilor supreme.

„Cred că am folosit cuvântul „mister” de multe ori în această scrisoare. Încercarea de a înțelege Universul s-ar putea compara cu rezolvarea unui uriaș joc puzzle. Totuși poate fi vorba în aceeași măsură despre un mister mental sau spiritual și se poate întâmpla să avem chiar în noi răspunsul la această enigmă. Pentru că, la urma urmei, suntem aici. Noi suntem acest univers, noi.

Poate că nu suntem încă desăvârșiți. Dezvoltarea fizică a omului trebuie să preceadă dezvoltarea lui psihică. Și poate că această natură fizică a Universului este doar ceva exterior, un material absolut necesar pentru înțelegerea întregului Univers.”

Cartea Fata cu portocale de Jostein Gaarder poate fi comandată pe edituraunivers.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

Recenzii Editura Univers