Delicatese Literare
Prezentari carti

Fata cu toate darurile de M.R. Carey, Editura Nemira

the-girl-with-all-the-giftsFata cu toate darurile

M.R. Carey

Editura Nemira
Colecţia Nautilus
Nr. pagini: 416
Genul: Thriller distopic
Titlu original: The Girl with All the Gifts
Plin de emoţie şi captivant de la prima pagină până la final, „Fata cu toate darurile” este un puternic thriller distopic.
Melanie este o fată foarte specială. Dr. Caldwell o numeşte „micul nostru geniu“.
În fiecare dimineaţă, Melanie aşteaptă cuminte în propria celulă să fie luată şi dusă la clasa ei. Atunci când Sergentul Parks vine după ea, armă lui este întotdeauna încărcată şi îndreptată spre ea cât timp doi dintre oamenii lui o imobilizează într-un scaun special. Ea nu crede că oamenii o plac prea mult. Glumeşte cu ei că nu îi muscă, dar ei nu râd deloc.
Melanie iubeşte şcoala. Adoră să înveţe despre adunări şi silabe şi despre lumea care există în afara clasei şi a celulelor în care trăiesc copiii. Câteodată ea îi povesteşte învăţătoarei favorite toate visurile pe care le are pentru când va creşte mare şi va explora lumea. Melanie nu ştie de ce asta o întristează atât de mult pe domnişoara Justineau.
Cel mai bun roman pe care l-am citit tot anul. Un thriller distopic cu o inima reală, sângerândă. Recomand. Recomand. Recomand.“ Maggie Stiefvater
Dacă citiţi un singur roman anul acesta, să fie Fata cu toate darurile, e fantastic!“ Martina Cole

colaj-fata-cu-toate-darurile

Fragment din roman:
„Primul lucru pe care îl face Melanie când rămâne singură cu doamna doctor Caldwell este să se ducă în celălalt capăt al camerei şi să se lipească cu spatele de perete. De acolo, speriată şi precaută, urmăreşte fiecare mişcare a femeii şi e pregătită să ţâşneasca pe uşa deschisă după domnişoară Justineau la primul gest suspect.
Dar doamna doctor Caldwell se prăbuşeşte pe un scaun, prea istovită sau prea îngândurată că să-i mai pese de Melanie. Nici măcar nu se uită la ea.
În oricare altă împrejurare, Melanie şi-ar dori să exploreze locul acesta. A văzut tot felul de lucruri noi şi uluitoare întreagă zi, dar Sergentul le-a impus un ritm rapid şi nu a avut timp să se oprească şi să se uite mai bine la minunile de pe marginea drumului: copaci şi lacuri, garduri din şipci, indicatoare rutiere despre locuri ale căror denumiri le cunoaşte din lecţii, panouri cu afişe rupte şi transformate în mozaicuri abstracte. Şi animele — păsări ln văzduh, şoricei, şobolani şi arici prin ierburile de lângă drum. O lume prea mare pentru a putea fi absorbită dintr-odată, prea nouă pentru a avea nume.
Şi acum a ajuns aici, în casă această atât de diferită de cazarmă. Unde trebuie să fie multe alte lucruri de descoperit. Chiar şi camera asta pare plină cu enigme mari şi mici. De ce sunt scaunele aşezate doar lângă perete, din moment ce încăperea este atât de spaţioasă? De ce pe peretele de lângă uşa este un suport mic din sârmă, cu o sticlă din plastic şi un anunţ pe care scrie CONTAMINAREA ÎNCRUCIŞATĂ COSTĂ VIEŢI? De ce pe una dintre mese se află o poză decolorată (cu cai care galopează pe un câmp), poză care a fost tăiată în sute şi sute de bucăţele care apoi au fost lipite la loc?
Însă în momentul acesta Melanie nu-şi doreşte decât să se poată duce într-un loc liniştit, unde să fie singură că să se gândească la lucrul îngrozitor care s-a întâmplat. La secretul oribil pe care tocmai l-a aflat. „

14 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *