Fata din Brooklyn de Guillaume Musso, Editura ALL – recenzie

Fata din Brooklyn (La fille de Brooklyn – 2016) 

Guillaume Musso

Editura ALL

Traducere: Lilian Urian

424 pagini

Bestseller internațional

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil construit în jurul unui secret cumplit. Te aștepți la orice. Crezi că ți-ai imaginat totul. Dar nu te-ai gândit niciodată la ce va urma. 

„Seara începuse bine: o plimbare pe meterezele vechiului oraș, un pahar de merlot la o terasă și un platou de spaghete cu scoici, savurate sub bolțile din piatră cioplită ale restaurantului Michelangelo.” Continuarea este terifiantă.

Scriitor faimos și tată singur, Raphaël este bântuit de îndoieli. Curând, el și Anna, o femeie superbă și ambițioasă, de care este îndrăgostit nebunește, urmează să se căsătorească. Însă de ce refuză ea să vorbească despre trecutul său? Într-un weekend pe Coasta de Azur, Raphaël o forțează să rupă tăcerea. Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat, Raphaël pleacă, însă când se întoarce, chinuit de regrete, Anna nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. Înnebunit, Raphaël îl roagă pe prietenul său Marc, fost polițist, să îl ajute să o găsească. Pornind într-o cursă contra cronometru, cei doi descoperă în casa Annei 400 000 de euro și două cărți de identitate false. Cine este, de fapt, Anna Becker? O anchetă complicată și periculoasă va trezi fantomele terifiante ale trecutului, scoțând la lumină o poveste cutremurătoare cu implicații la nivel înalt, care începe cu mulți ani în urmă pe străzile rău famate și fascinante ale New Yorkului.

„Insuportabil suspans! Aveți grijă, odată ce deschideți cartea, n-o veți mai lăsa din mână până nu veți afla cine este cu adevărat această fată din Brooklyn. Se anunță multe nopți albe.“ – Metronews

„Un roman cu un ritm amețitor. Musso tulbură și fascinează din nou.“ – Le Parisien

Fata din Brooklyn este o carte deosebit de captivantă, care reușește să te absoarbă cu totul în paginile ei, stârnindu-ți interesul încă de la primele pagini, neputând să o lași din mână odată ce ai început-o, dând pagină după pagină fascinat de noile indicii ce ți se dezvăluie gradat. Un adevărat vrăjitor al cuvintelor, Musso te poartă printr-un montaigne-russe amețitor de emoții și întâmplări pline de adrenalină, suspansul fiind la cote maxime. Iar în final, când crezi că te-ai liniștit și ai dezlegat ițele încurcate ale poveștii, Musso, printr-o genială lovitură de maestru, dezvăluie conexiuni neașteptate, care adaugă noi valențe, cu totul tulburătoare, întregii povești.

Deși acțiunea din prezent a cărții se petrece doar pe parcursul a câteva zile, pentru dezlegarea misterului suntem conduși cu zece ani în urmă, întâmplările din prezent fiind provocate de fapte petrecute atunci.

Dincolo de acțiunea trepidantă și atmosfera plină de mister a cărții, este demn de remarcat talentul autorului de a ne face să înțelegem motivațiile personajelor, mobilul care i-a îndemnat pe fiecare să acționeze într-un fel sau altul la un moment dat.

Cartea începe într-o atmosferă idilică. Raphaël și Anna, doi tineri îndrăgostiți, își petreceau o vacanță romantică cu trei săptămâni înainte de nunta lor, într-un cadru feeric situat pe Coasta de Azur.

”Era plăcut afară. Aerul era călduț și reconfortant. Îmi amintesc perfect acel moment: sclipirile din ochii tăi, fața radioasă, șuvițele care-ți fluturau în vânt, degetele tale delicate care băteau ritmul pe tabloul de bord.

Vila pe care o închiriasem era situată pe Domeniul pescuitorilor de perle, o zonă elegantă cu vreo zece case cocoțate pe țărmul abrupt al Mediteranei. În timp ce urcam pe aleea de pietriș, de-a lungul pădurii înmiresmate de pini, făceai ochii mari descoperind panorama spectaculoasă care ne înconjura.”

Prin imaginile sugerate, ne simțim și noi, alături de eroii cărții, calmi și relaxați, astfel că resimțim șocul din plin în momentul în care totul se schimbă cu viteza luminii, fiind introduși într-un coșmar încâlcit și plin de tenebre, în care te simți debusolat și fără un reper sigur de care să te agăți.

Realizând că, deși o iubea enorm pe logodnica lui, de care se simțea legat sufletește, nu știa mare lucru despre trecutul ei, Raphaël o provoacă pe Anna să-i dezvăluie secretele sale, în ciuda avertismentelor acesteia că unele lucruri e bine să le lași adânc îngropate. Deși Raphaël era convins că putea să înfrunte orice ar fi aflat, în momentul în care Anne îi arată o poză terifiantă cu trei cadavre carbonizate, spunându-i că ea făcuse asta, el clachează, complet șocat și fuge. Își revine însă repede, realizând că n-a lăsat-o practic să-i explice nimic și se întoarce, după nici douăzeci de minute. Din păcate însă, Anna dispăruse, lăsându-l bulversat și plin de regrete.

”La ce bun să pretinzi că iubești pe cineva dacă nu ești în stare să-l protejezi?”

Un început foarte incitant, care te face să arzi de nerăbdare să-i cunoști pe eroii cărții și să descoperi misterul. Curiozitatea nu ne e satisfăcută prea repede, indiciile ne sunt furnizate ”cu lingurița”, de câteva ori suntem trimiși pe piste false, astfel că este imposibil să anticipezi deznodământul până la final.

Despre Raphaël ne facem cel mai ușor o părere, mai ales că cele mai multe capitole ale cărții sunt scrise la persoana întâi din perspectiva lui, alternând cu capitole scrise la persoana a treia și capitole scrise la persoana întâi din perspectiva unor personaje secundare.

Descoperim astfel că Raphaël fusese cândva un ”bărbat de hârtie”, un scriitor pasionat de thrillere ce obținuse un mare succes cu fiecare carte publicată, care trăia și respira prin intermediul cărților.

”Când dădeam interviuri, obișnuiam să spun că lucrez în fiecare zi, cu excepția Crăciunului și a zilei mele de naștere – furasem acest răspuns de la Stephen King. Dar, ca și în cazul lui, era o minciună: lucram și pe 25 decembrie și nu vedeam niciun motiv întemeiat în a șoma de ziua mea.”

Viața lui se schimbase radical în urmă cu trei ani, când o întâlnise pe Natalie, cercetător științific recunoscut în domeniu, cu competențe atât în biologie, cât și în afaceri.

”Trăiam în două lumi diferite. Eu eram un bărbat de hârtie, ea o femeie digitală. Eu îmi câștigam existența inventând povești, ea și-o câștiga punând la punct microprocesoare la fel de fine ca firele de păr ale unui bebeluș.”

Cei doi s-au trezit că s-au aruncat unul în brațele celuilalt, în ciuda faptului că păreau complet diferiți la prima vedere, Raphaël fiind genul care studiase greaca în liceu, iubea poezia lui Aragon și scria povești de dragoste cu stiloul, în timp ce Natalie jongla cu realizarea de softuri, supervizarea de teste clinice, conceperea de business plan-uri și se simțea ca acasă în lumea rece și fără frontiere a nodurilor de transport aerian.

”Ne place să fim ceea ce nu suntem”, scria Albert Cohen. Poate din această cauză ne îndrăgostim uneori de persoane cu care nu avem nimic în comun. Poate că această dorință de complementaritate ne face să sperăm într-o transformare, într-o metamorfoză. Ca și cum contactul cu celălalt o să facă din nou ființe mai aproape de plenitudine, mai bogate, mai deschise.

Deși ideea pare frumoasă pe hârtie, în realitate rareori se întâmplă așa, lucru de care cei doi s-au lămurit în scurt timp. Probabil s-ar fi despărțit fără regrete și fără să țină legătura, dar un mic miracol s-a produs, luându-i prin surprindere pe amândoi: Natalie a rămas însărcinată, născând un băiețel adorabil, Theo. Dar, în timp ce Natalie nu s-a atașat deloc de mica mogâldeață, cariera rămânând în continuare marea ei pasiune, Raphaël a fost cucerit irezistibil de micuț, având o adevărată revelație în momentul în care l-a văzut prima dată, realizând cât de mincinoase erau declarațiile lui în care spunea că romanele sunt ca niște copii ai săi.

”Cărțile nu sunt copii.

Cărțile au o singularitate care se aseamănă cu magia: ele sunt un pașaport pentru altundeva, o mare evadare. Te pot ajuta să înfrunți încercările vieții. După cum spune Paul Auster, ele sunt ”singurul loc din lume unde doi străini se pot întâlni în intimitate”.

Dar nu sunt copii. Nimic nu poate fi comparat cu un copil.”

Astfel, întreaga viață a lui Raphaël a făcut un salt la 180 grade, Theo devenind centrul universului lui. Mulți dintre părinți se vor recunoaște cu ușurință în rândurile cărții, aducându-și aminte cu nostalgie de acea perioadă magică în care venirea pe lume a unui copil îți luminează întreaga viață, te face să-ți reconsideri prioritățile, să vezi lucrurile într-o altă perspectivă, să faci tot ce este posibil pentru a ”fura” cât mai multe clipe în preajma lui…

”Douăzeci de luni care trecuseră ca o adiere. Altădată ritmate de scris, zilele mele erau acum cadențate de biberoane, borcănele cu piureuri de fructe și de legume, schimbat de scutece, plimbări în parc, băițe la 37C și spălatul repetat al rufelor. Ele erau, totodate, minate de nesomn, de îngrijorarea la cel mai mic puseu de febră și de teama că n-o să mă descurc cum se cuvine.

Dar n-aș fi dat această experiență pentru nimic în lume. Așa cum o arată cele cinci mii de fotografii din telefon, primele luni din viața fiului meu mă purtaseră într-o aventură fascinantă, în care eram mai mult actor decât regizor.”

Din fericire pentru el, Natalie nu ridicase nicio pretenție în privința copilului, lăsându-l cu totul în grija lui Raphaël.

În urmă cu șase luni, ducându-l pe Theo la spital pentru a-l trata de o afecțiune minoră, Raphaël a cunoscut-o pe Anna, o doctoriță metisă fascinantă, inimoasă și sensibilă, pe care a invitat-o la o întâlnire, împins de un impuls irezistibil. În scurt timp, Raphaël s-a convins că ea era sufletul lui pereche, cei doi petrecând șase luni idilice, simțindu-se perfect împreună și amândoi iubindu-l nespus pe Theo.

”Nu mai scriam, dar trăiam. Faptul că aveam grijă de un copil mic și că eram îndrăgostit mă ancorase în viața reală și mă făcuse să-mi dau seama că ficțiunea îmi acaparase prea mult viața. Datorită scrisului, intrasem în pielea multor personaje. Ca un agent infiltrat, putusem să am sute de experiențe. Dar aceste vieți de împrumut mă făcuseră să uit să trăiesc singura și unica viață care exista cu adevărat: a mea.”

Disperat că stricase totul cu insistența lui de a afla adevărul, Anna fiind de negăsit, nerăspunzând nici la telefon și nici la mesaje, Raphaël îi cere ajutorul vechiului lui prieten Marc Caradec, un fost polițist ce ieșise la pensie, unul dintre puținele persoane în care avea încredere pentru a i-l lăsa în grijă pe Theo. Instinctele de polițist ale acestuia se activaseră imediat și împreună cu Raphaël plecaseră la vânătoare de indicii pentru a o găsi pe Anna înainte de a fi prea târziu, întrucât cei doi descoperă în curând dovezi ce indicau că aceasta se afla într-un pericol major.

Deși pe parcursul acțiunii Raphaël și-a reproșat în sinea lui că insistența lui de a-i afla secretele Annei a pus-o pe aceasta în primejdie, consider că atitudinea lui a fost perfect justificată, întrucât nu poți să-ți clădezi fericirea într-un castel de nisip, iar ascunzând adevărul nu rezolvi de fapt nimic, decât că amâni o perioadă deznădământul. De altfel, finalul a demonstrat că, mai devreme sau mai târziu, adevărul ar fi ieșit oricum la iveală.

Informațiile descoperite de cei doi sunt bulversante și îngrijorătoare, faptele din prezent având legătură cu evenimente șocante ce se petrecuseră în urmă cu zece ani.

Încercând să deslușească ițele, Raphaël pleacă la New York, orașul din care se părea că provenea Anna. Dar, pe măsură ce câte un secret este dezvăluit, noi încrengături apar, întocmai ca o caracatiță cu multiple tentacule ce se întindeau pe ambele maluri ale Atlanticului. Implicațiile sunt uriașe, iar pentru rezolvarea complicatului puzzle, Raphaël va trebui să pătrundă în lumea politică de la cel mai înalt nivel, o lume coruptă și necruțătoare care, în goana după faimă și putere, calcă în picioare pe oricine le stă în cale.

Fapta unui psihopat din urmă cu zece ani declanșase un întreg carusel de evenimente, întocmai ca la un joc de domino, în care o piesă o antrenează pe alta și așa mai departe, mai multe destine fiind frânte fără milă, victime colaterale doar pentru că s-au aflat în locul nepotrivit în momentul nepotrivit, sau doar pentru că n-au putut sta deoparte în momentul în care au descoperit o nedreptate…

Personajele și faptele sunt descrise extrem de veridic, motivațiile fiecăruia sunt minuțios explicate, evenimentele din carte sunt împletite spectaculos cu unele real petrecute, astfel că la un moment dat ai impresia că citești o cronică despre întâmplări ce s-au petrecut cu adevărat.

Vă recomand acest thriller psihologic excepțional, care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină, cu o răsturnare spectaculoasă de situație în ultima clipă, dar care reușește totuși să se termine într-o notă pozitivă!

Așa cum ne-a obișnuit și în celelalte cărți ale sale, Musso a intercalat în text mai multe ”perle de înțelepciune”, care te pun pe gânduri și te provoacă să reflectezi la condiția umană.

”De îndată ce nu mai țin în mână o carte sau nu visez să scriu una, îmi vine să urlu de plictiseală. Viața nu mi se pare suportabilă decât dacă este mistificată.”- Gustave Flaubert.

”Pentru a fi convingătoare, o minciună trebuie să conțină un minimum de adevăr. În general, o picătură de adevăr ajunge, dar ea este indispensabilă, ca măslina într-un Martini.” – Sacha Arango

”Adevărul este perfect pentru matematică și pentru chimie, dar nu și pentru viață” – Sábato

”Ceea ce omul numește adevăr este întotdeauna adevărul său, adică modul în care vede el lucrurile.” – Protagoras

Nu există nevinovați. Există însă diferite grade de responsabilitate.” – Stieg Larsson

”Fiecare om are trei vieți. Una publică, alta privată și a treia secretă.” -Gabriel García Márquez

Cartea Fata din Brooklyn de Giullaume Musso poate fi comandată de pe site-ul Editurii All, precum și de pe libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, librarie.net

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantice cu eroi/eroine scriitori

Am menționat cartea în Top 10 cărți cu mult mister