Delicatese Literare
Prezentari carti

Fata din tren de Paula Hawkins, Editura Trei

Fata din tren

Paula Hawkins

Editura TREI

An aparitie: 2015

Genul: thriller

Nr. pagini: 408

Titlu original: The Girl on the Train

Traducere de: Ionela Chirilă

Paula Hawkins a lucrat timp de 15 ani ca jurnalistă, înainte să-și încerce talentul ca scriitoare. Născută și crescută în Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra în 1989, unde locuiește și în prezent.

Primul ei thriller, Fata din tren, a devenit un fenomen global, cu vânzări de 23 de milioane de exemplare în întreaga lume. Cartea, tradusă în peste 40 de limbi, a fost ecranizată cu succes în 2016, cu Emily Blunt în rolul principal.

Și cel de-al doilea thriller al său, În ape adânci, a fost bestseller internațional, petrecând douăzeci de săptămâni în topul Sunday Times al celor mai bune 10 cărți de ficțiune, dintre care șase săptămâni pe locul 1.
Ambele romane au apărut la Editura Trei.

#1 New York Times Bestseller
Bestseller absolut în Marea Britanie

Tu nu o cunoşti. Dar ea te cunoaşte.
Peste 1,8 milioane de exemplare vândute în doar patru luni, în Statele Unite.

Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Născută şi crescută în Zimbabwe, Paula s-a mutat la Londra în 1989, unde locuieşte şi acum. "Fata din tren" este primul sau thriller. A cunoscut un mare succes internaţional, iar DreamWorks a cumpărat drepturile de ecranizare.

Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată. I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţă lor i se pare perfectă. Până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansă de a lua parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.

Misterios şi pasionant – Fata din tren este un thriller de prima mâna, care te face dependent de viciul cititului. – S.J. Watson, autorul bestsellerului Înainte să adorm.

Fata din tren este un roman de suspans remarcabil. M-a ţinut treaz o noapte întreagă. – Stephen King

Cu siguranţă va atrage nenumăraţi fani înrăiţi! – The New York Times

Precum trenul care o poartă pe Rachel în fiecare zi, povestea şerpuieşte printre vieţile anoste din suburbiile Londrei, iar cititorii o vor urmări cu sufletul la gură. – The Boston Globe

Dacă ţi-a plăcut Fata dispărută, vei devora acest thriller psihologic: îţi va schimbă pentru totdeauna felul în care priveşti vieţile celorlalţi. – People

„Dacă nu e niciun tren care să meargă în sensul opus şi dacă mergem suficient de încet, câteodată pot să-i zăresc, pentru o clipă, pe terasă casei lor. Dacă nu, aşa cum se întâmplă azi, mi-i închipui. Jess şade cu picioarele ridicate pe masă de pe terasă, cu un pahar de vin în mâna, Jason e în spatele sau, cu mâinile pe umerii ei. Îmi imaginez atingerea mâinilor lui, greutatea lor, senzaţia de siguranţă şi confort. Uneori mă surprind încercând să-mi amintesc când am avut parte ultima dată de atingerea reală a unei persoane, de o îmbrăţişare din tot sufletul sau de o strângere de mâna, şi simt cum mi se frânge inima.“

„Dacă stau bine să mă gândesc, e ridicol. Cum am ajuns în situaţia asta? Măr întreb de unde a pornit declinul meu; mă întreb care a fost momentul în care i-aş fi putut pune stavilă. Unde am făcut prima manevră proastă? Nu când l-am cunoscut pe Tom, care m-a salvat de la durerea provocată de moartea tatălui meu. Nu când m-am căsătorit, acum şapte ani, într-o zi ciudat de friguroasă pentru luna mai, şi când eram lipsită de orice griji, în al nouălea cer. Eram fericită, aveam bani destui, aveam o carieră de succes. Nu când ne-am mutat la numărul douăzeci şi trei, într-o casă spaţioasă, mai frumoasă decât mi-aş fi închipuit vreodată că o să am la douăzeci şi şase de ani. Îmi amintesc acele prime zile atât de clar, cum mergeam peste tot, desculţă, simţind căldură duşumelelor de lemn sub tălpi, bucurându-mă de spaţiul mare, de toate acele camere care aşteptau să fie mobilate. Făcând planuri cu Tom: ce-o să plantăm în grădina, ce-o să agăţăm pe pereţi, ce culoare va avea camera de rezervă — deja, în capul meu, chiar de-atunci, aceea avea să fie camera copilului.
Poate că acela a fost momentul. Poate că atunci lucrurile au început să o ia razna, să-mi imaginez că nu mai suntem un cuplu, ci o familie; şi după aceea, odată ce mi s-a gravat imaginea aceea în minte, ideea de a fi numai noi doi n-a mai fost de-ajuns niciodată. Acela să fi fost momentul în care Tom a început să mă privească altfel, dezamăgirea lui oglindind-o pe-a mea? După ce renunţase la atâtea pentru mine, pentru că noi să putem fi împreună, l-am lăsat să creadă că n-a fost suficient.
Îmi las lacrimile să curgă şuvoi, până la Northcote, apoi îmi revin, mă adun, îmi şterg ochii şi încep să scriu, pe spatele înştiinţării de evacuare de la Cathy, o lista de Iucruri pe care trebuie să le fac azi:
Biblioteca Holborn
E-mail mama
E-mail Martin, recomandare???
Să aflu despre întâlnirile AA — centrul Londrei/ Ashbury
Să-i spui lui Cathy despre slujba?

Când trenul se opreşte la semnal, ridic privirea din foaie şi-l văd pe Jason stand pe terasă, privind în jos, spre calea ferată. Am sentimentul că se uită direct la mine şi am cea mai ciudată senzaţie — e că şi cum m-ar mai fi privit în felul acesta cândva; am sentimentul că m-a văzut cu adevărat. Îmi imaginez cum îmi zâmbeşte şi, deşi nu înţeleg de ce, începe să-mi fie frică.
Se întoarce cu spatele, iar trenul se mişcă din loc. „

5 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *