Fata salbatica de Linda Newbery, Editura RAO – recenzie

10

Fata sălbatică

Linda Newbery

Editura RAO

An apariție: 2009
Traducerea: Dan Olaru
Număr pagini: 288
Titlu original: Set in Stone, 2006
Linda Iris Newbery este o autoare britanică născută în 1952 și cunoscută pentru romanele sale genul young-adult. A scris primul roman în 1988, în timp ce era profesoară de engleză. Din 2000, este scriitoare ”cu normă întreagă”.
Un roman despre dragoste, artă, sinucidere și incest. Cartea spune o poveste plasată în Anglia secolului al XIX-lea: un tânăr artist, nevoit să renunțe la școală de Arte Plastice din Londra, se va angaja că pictor și profesor în casă unui văduv, pentru a se ocupă de educația celor două fete ale acestuia. Superbă casă uimește prin rafinament, dar și prin locatarii ei misterioși care ascund multe secrete, secrete pe care tânărul le va descoperi curând, deoarece tragediile trecutului ies la iveală una câte una.
O carte frumoasa, care mi-a plăcut și m-a dus cu gândul la romanele englezești clasice, atât ca atmosferă, cât și ca stil de scriere – descriptiv și elegant.
După ce am citit cartea, consider că titlul original este mai sugestiv, dar la fel de inspirat este și titlul sub care a apărut la noi: Fata sălbatică este titlul unuia din tablourile unei expoziții private a pictorului Samuel Godwin, organizată la Londra, în 1920. Artistul, personaj în carte, este întrebat cine este ea, fata sălbatică. Iar răspunsul său devine punct de plecare al acțiunii cărții, marcând începutul poveștii pe care o descoperim între coperțile cărții.
Este ea însăși, îi răspund și, îndepărtându-mă, adaug: Este o persoană pe care am cunoscut-o acum mulți ani.”
Și gândurile îl duc înapoi, în vara anului 1898, pe când era un tânăr artist, student la Școala de Arte Plastice din Londra. Moartea neașteptată a tatălui său îl obligă să-și întrerupă studiile și să accepte oferta  – pe care o consideră un adevărat noroc, sosit la momentul oportun – unui gentleman înstărit, Ernest Farrow, care-i propune să vină la conacul său, Fourwinds/ Cele patru vânturi, pentru a preda lecții de desen celor două fiice ale sale, Marianne si Juliana.
Sosit la conac mai devreme decât era așteptat, Samuel întâlnește o adolescentă frumoasă, foarte speriată și ușor debusolată, care îi cere ajutorul pentru a prinde… Vântul de vest, care umblă liber și trebuie pus la locul lui! În urma conversației avute cu ciudata tânătă, își dă seama că aceasta era una din cele două eleve ale sale, Marianne. După cum vom afla ulterior, rătăcirile fetei erau ocazionale, dar se completau cu episoade de somnambulism. La conac o cunoaște de asemenea pe Charlotte Agnew, însoțitoarea celor două fete, o tânără foarte devotată acestora, dar care ascundea propriile ei secrete, ca de altfel toți locuitorii izolatului conac, după cum se va dovedi.
Cartea este gen jurnal, scrisă la persoana întâi, alternativ, din perspectiva lui Samuel, respectiv a lui Charlotte. Ne punem pe parcurs întrebări în legătură cu unele personaje (predecesorul lui Samuel și fosta guvernantă a fetelor), iar schimbul de epistole între acestea ne lămuresc cu privire la unele din întrebările pe care ni le punem în legătură cu acestea. Toată povestea este învăluită într-o aură de mister, într-o atmosferă ușor gotică.
Cea de a doua soră, Juliana,  era foarte diferită de Marianne, fiind liniștită și docilă, spre deosebire de exaltata Marianne.

Juliana era atât de diferită, încât ea și Marianne cu greu ar fi putut trece drept surori. Era de talie mai mică decât Marianne, dând impresia de delicatețe, chiar de fragilitate și nu am fost surprins când – după ce ne urase noapte bună – domnișoara Agnew mi-a spus că Juliana tocmai ieșise din convalescență, de unde și dorința tatălui său de a-i ridica moralul prin lecțiile de desen pe care urma să i le dau.”
Samuel este intrigat de la început de trei statui de piatră splendid realizate, ce străjuiau trei din fațadele casei., ce întruchipau Vântul de Nord, Vântul de Est și Vântul de Sud.
Am rămas locului privind în sus la silueta de piatră de deasupra intrării…Această siluetă de bărbat matur, de proporțiile unei persoane reale, cu barbă grizonată și sprâncene pronunțate deasupra ochilor pătrunzători, pare să zboare printr-un viscol, sub nori apăsători”.
” (…) priveam la tânărul de deasupra noastră, de pe zid, care stătea gol și zgribulit: Vântul de Est, ce vine, se pare, de pe îndepărtate vârfuri de munte, ce străpung cerul răvășit de furtuni.
”(…) am privit sculptura așezată deasupra nivelului ferestrelor: o siluetă feminină, plină și voluptoasă, înveșmântată în pânzeturi ușoare. Cu ochii pe jumătate închiși, plutește pe curenți de aer cald, însoțită de stoluri de rândunici.”
Fațada dinspre vest era liberă, Vântul de Vest lipsea…spre disperarea lui Marianne:
”    –     El cutreieră liber…mereu liber! A zis cu dificultate, ca și cum cuvintele îi erau smulse cu forța. Umerii lui Marianne au început să tresalte, iar pe obrazul său s-a prelins o lacrimă mare.
– Unde este? A zis suspinând. Unde este Vântul de Vest? Chiar n-o să-l găsim niciodată?”
Cele trei statui erau opera predecesorului său, Gideon Waring, care, după cum află Samuel din frânturi de informații, plecase de la Fourwinds în urma unui scandal, în împrejurări ciudate și neclare, ca și predecesoarea lui Charlotte. Ca și când nu era destul de straniu totul, se pare că mama lui Marianne și Juliana s-ar fi sinucis! Treptat, ies la iveală secrete întunecate, iar Samuel nu știe ce să mai creadă. Nu o sa vă dezvălui prea multe, lăsându-vă să descifrați singuri enigmele cărții, dar nu mă pot împiedica să vă spun că domnul Farrow era un ticălos dezaxat!
Revenind la firul acțiunii, Samuel se atașază de toate cele trei tinere, iar de Marianne se îndrăgostește, deși își ține bine ascunse sentimentele. Viața la conac urmează o confortabilă rutina zilnică:
Zilele mele se scurgeau într-un mod plăcut. După micul dejun împreună cu Charlotte și uneori cu una sau cu ambele fete, lucram singur cea mai mare parte a dimineții… Partea de început a fiecărei după-amieze era dedicată lecțiilor mele de desen cu Juliana și Marianne. Charlotte ne însoțea, jucând, bănuiesc, rolul de supraveghetor; cosea sau pregătea lecțiile de franceză ale lui Marianne. Programul meu nu era unul dificil; când elevele mele oboseau, aveam timp liber pentru plimbări pe dealuri”.
Într-o bună zi, pe când domnului Farrow era plecat, a venit în vizită Eliza Dearly, fosta guvernantă a fetelor, împreună cu băiețelul ei, Tommy. Cei doi sunt foarte călduros primiți de Juliana si Marianne, care nu știau cum să-l mai răsfețe pe cel mic. Cine era tatăl lui Tommy? Răspunsul la această întrebare dezleagă în final tot misterul cărții… Curioși?
Misterul se adâncește când, într-o dimineață, pe când făcea baie în lac, Samuel a observat un bărbat necunoscut care spiona de pe malul celălalt, după care a dispărut în direcția Cabanei Cetinii, unde lucrase predecesorul său. Oare era Gideon Waring? Samuel dorea foarte mult să îl cunoască, deoarece îi admira ca artist și, în plus, spera să afle răspunsul la câteva întrebări care nu-i dădeau pace. Îl va întâlni în cele din urmă, deși nu era bărbatul misterios pe care îl văzuse la lac, a cărui apariție nu însă întâmplătoare – iar ceea ce-i va spune Gideon va pune într-o lumină nouă tot ceea ce credea că știa despre locuitorii conacului Fourwinds.
”Am acceptat provocarea foarte bucuros. De atunci au apărut motive să regret cât se poate de amarnic ziua în care m-am vândut lui; dar în acel moment nu vedeam decât partea bună. Totul părea să mi se potrivească perfect.”
Mi-au plăcut personajele cărții, felul cum interacționează și cum evoluează relația dintre acestea, mi-a plăcut și felul în care suspansul cărții crește gradat, pe măsură ce întâmplările din trecut sunt văzute dintr-o altă perspectivă.
Mi-a plăcut și cum se dezleagă firele acțiunii, iar faptele care ies la iveală sunt răvășitoare, la fel și consecințele acestora.
Finalul, sub forma unui epilog în care revenim la expoziția din 1920 încheind ca un cerc acțiunea cărții, este mulțumitor din punctul meu de vedere, deși mi-ar fi plăcut să fie mai detaliat și să aflăm mai multe despre felul în care Samuel și-a întemeiat familia.
Cartea se încheie cu un articol dintr-un ziar, The times, 22 octombrie 1941, în care se face referire la activitatea, cariera și viața pictorului Samuel James Godwin, din care aflăm tot ce rămăsese nespus despre acesta.

Cartea poate fi comandată de pe libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro.

About Author

10 comentarii

Spune-ți părerea!