Delicatese Literare
Recenzii

Făuritoarea de îngeri, de Camilla Läckberg, seria Fjallbacka, Editura Trei – recenzie

Făuritoarea de îngeri

(Änglamakerskan – 2011)

Camilla Läckberg

Editura Trei

Colecție: Fiction Connection

An apariție: 2014

Nr. pagini: 512

Traducere din suedeză și note de Gabriella Eftimie

Al optulea roman roman din seria FjallbackaFjällbacka Series:

  1. Prințesa ghețurilor – Isprinsessan/ The Ice Princess – 2004 – recenzie

  2. Predicatorul – The Preacher – 2004 – recenzie

  3. Cioplitorul în piatră – Stenhuggaren – 2005 – recenzie

  4. Piază rea – Olycksfågeln – 2006 – recenzie

  5. Copilul german – The Hidden Child – 2007 – recenzie

  6. Sirena – Sjöjungfrun/ The Drowning – 2008 – recenzie

  7. Paznicul farului – Fyrvaktaren – 2009 – recenzie

  8. Făuritoarea de îngeri – Änglamakerskan – 2011

  9. Îmblânzitorul de lei – Lejontämjaren – 2014 – prezentare

  10. Vrăjitoarea – Häxan – 2017

  11. Gökungen – 2022

Scriitoare suedeză de romane polițiste, Camilla Läckberg s-a născut la data de 30 august 1974, în Fjallbacka, localitate des întâlnită în romanele sale. Interesată de motivațiile care stau la baza crimelor, autoarea prezintă cititorului psihologia care stă în spatele fiecărui personaj. Camilla Läckberg este cea mai de succes autoare suedeză, supranumită și „Agatha Christie a Suediei”. Revista britanică de carte The Bookseller a stabilit, pe baza informaţiilor oferite de cele mai importante lanţuri de librării din Franţa, Anglia, Germania, Spania, Italia şi ţările nordice, lista celor mai vânduţi autori în Europa în 2009. Camilla Läckberg ocupă locul 6, după: Stieg Larsson, Stephenie Meyer, Dan Brown, Paolo Giordano şi Carlos Ruiz Zafón.

„Considerată Agatha Christie a Suediei, Camilla Läckberg a depăşit toate recordurile de vânzări, surclasându-l pe compatriotul său, Stieg Larsson.” – The Washington Post

Făuritoarea de îngeri este al optulea volum din seria Fjallbacka, serie ce s-a bucurat de un succes enorm de piață si de o presă foarte bună.

Patrick Hedström şi colegii săi investighează de această dată misterioasa dispariţie, produsă cu zeci de ani în urmă, de Paşti, a unei întregi familii care ţinea o şcoală cu internat pe o insulă.
Trecutul erupe cu forţă în prezent atunci când Ebba, singura rămasă din familia dispărută, este atacată în vechea casă a părinţilor, în care s-a întors după o îndelungată absenţă.
Camilla Läckberg ne oferă o poveste despre disperare, alienare, pasiune şi crimă, în care secrete tenebroase ies la suprafaţă şi răni vechi se deschid, ameninţând vieţile tuturor.

„Dacă un om poate fi capabil de atâta ură, imaginează-ți de câtă dragoste putem fi capabili împreună.“

O autoare pe care am trecut-o în rândul autoarelor mele preferate de cărți polițiste, Camilla Läckberg, o serie care m-a prins definitiv în mrejele ei, Seria Fjallbacka, și o nouă poveste care m-a ținut cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină – Făuritoarea de îngeri! Îmi place pur și simplu felul în care scrie Camilla Lackberg, atât de surprinzătoare și plină de inspirație, cu o intrigă atât de complicată și cu răsturnări de situație neașteptate! Îmi place această tehnică flashback pe care o folosește atât de magistral, sunt două povești într-o singură carte, acțiunea are un ritm rapid și se schimbă constant înainte și înapoi pe măsură ce misterul se dezvăluie.

Acțiunea cărții de față, ca a tuturor romanelor seriei, după cum ne arată și numele acesteia, se petrece în Fjalbacka, un orășel pitoresc aflat pe malul oceanului, pe coasta de vest a Suediei, locul de naştere al autoarei. Volumele seriei prezintă fiecare câte un caz de sine stătător, având propria finalitate, însă în fundal urmărim poveștile de viață ale unor personaje cunoscute din volumele anterioare, povești cu continuitate de la volum la volum.

Avem de-a face cu un nou caz ce pune la grea încercare forțele polițienești din Fjalbacka. Ne reîntâlnim cu plăcere cu cuplul Patrik – Erica, dar și cu celelalte personaje permanente ce constituie cadrul poveștilor întregii serii Fjalbacka și ale căror vieți le urmărim cu interes și, pe alocuri, cu amuzament, ceea ce e un mare plus, detensionând atmosfera prea sumbră, uneori, a cărții. Ca de obicei, Erica investighează și ea pe cont propriu, aparte de ancheta coordonată de soșul ei, punându-se pe ea și pe cei pe care îi iubește în pericol, deși nu putem nega că are un ”feeling” aparte în privința unor indicii, iar șeful poliției, Mellberg, nu face nimic și primește tot meritul. Polițista Paula este însărcinată, prin inseminare artificilă, desigur, fiind ”rândul” ei după ce primul copil din familia ei fusese născut de soția ei. O parte tristă a cărții e cea cu evenimentele din familia tânărului polițist Martin Molin. Sper să aflăm vești bune despre acesta și soția lui în volumul următor. Nici vârstnicul polițist Gösta nu e ignorat, el trebuie să facă față unor amintiri dureroase din trecut…

Multe intrigi, crime, mulți morți și un mister dens ce învăluie totul. Relații descrise în diferite stadii de degradare, evenimente din trecut ce își întind efectele până în prezent, ca niște tentacule. Autoarea abordează și de această dată unele teme importante, cu impact emoțional: abuzul asupra copiilor, neglijarea, sărăcia, nebunia la limita sănătății mintale, politica de extremă dreaptă, neonazismul și simpatiile naziste din război.

Autoarea își țese magia și farmecul în poveștile strâns împletite ale cărții, atât de multe se întâmplă, este o carte atât de stratificată, povești în povești, o galerie complexă de personaje, mame, surori, iubiți, foști iubiți… Atenția cititorului este captată de la primele pagini, care ne poartă în povestea din trecut. Cazul din prim plan, din prezent, este legat de un tânăr cuplu care încearcă să renoveze o casă veche moștenită în timp ce se confruntă cu pierderea copilului lor.

Câteva teme au mai fost folosite înainte, inclusiv ideea că o persoană reală din istorie nu numai că apare, ci și are un rol în poveste (ca strămoș printr-o linie nelegitimă). În acest caz, este vorba de Goering, ale cărui legături suedeze sunt inventate, cred, pentru poveste, culminând cu o explicație pentru cele două seturi posibile de rămășițe umane identificate drept Carin Goering, dintre care unul este legat de povestea de față.

Partea centrală a acestei povești se referă la o dispariție incredibilă: o întreagă familie a dispărut în timpul mesei lor de Paște, de pe o insulă unde administrau o școală-internat pentru băieți, și nu a fost găsită nicio urmă din ei în acel moment, a rămas masa pusă, cu farfuriile pe ea și cu mîncarea începută… Un grup de băieți din cei de la școală, ce nu plecaseră acasă de Paște, au fost luați la întrebări de către poliție, care a sosit pe insulă în urma unui telefon anonim, dar băieții erau plecați cu o barcă la pescuit când s-a produs inexplicabila dispariție și nu au putut oferi prea multe informații. Singura rămasă în casa pustie era o fată foarte mică, Ebba, care s-a întors acum sperând să renoveze casa împreună cu soțul ei, dar noi evenimente aduc din nou în atenția poliției cazul din trecut. O altă componentă din trecut este povestea unui adolescent ucigaș care a fost prins și executat în primii ani ai secolului trecut.

Ca întotdeauna, după cum am mai spus, urmărim cu interes complicațiile vieților personale ale membrilor echipei de poliție, a familiei Hedstrom și a surorii lui Erica, Anna, care, sincer, m-a enervat de această dată, deși până acum am empatizat cu ea.

Cazul expus în carte este destul de complicat și, deși am ajuns destul de aproape să rezolv ce s-a întâmplat, nu am rezolvat totul. Mi se pare cam mult ca cineva care ar trebui să fie un personaj bun să aibă nu unul, ci doi criminali în masă ca strămoși. Și, ca și când nu-i de ajuns, mai are un criminal pe urme chiar în apropiere! V-am făcut curioși?

Dacă sunteți tentat de o nouă călătorie la Fjalbacka, nu mai stați pe gânduri, ”Făuritoarea de îngeri” vă va convinge! Cartea aceasta e una din preferatele mele din serie, o carte pe care pur și simplu nu am putut să o las din mână, odată ce am început-o.

Fragment:

”Aveau de gând să iasă din perioada asta dureroasă prin renovarea casei. Niciunul dintre ei nu era convins că‑i un plan bun, dar era singurul care le trecuse prin minte. Asta, sau să se întindă pe jos și să piară încet.
Ebba trecu rașcheta peste pereții casei. Vopseaua se curăța ușor. Începea să se decojească în unele locuri, așa că nu trebuia decât să‑i dea o mână de ajutor. Era iulie și soarele încălzea atât de tare, încât bretonul i se lipise de fruntea care îi strălucea de sudoare, iar brațele îi zvâcneau de durere. Era a treia zi de râcâit și executat aceleași mișcări monotone, sus, jos, sus, jos. Dar Ebba nu se ferea
de durerea fizică, dimpotrivă. Când aceasta se întețea, cea din sufletul ei amorțea pentru un timp.
Se întoarse și îl privi pe Mårten, care stătea pe gazonul din fața casei și tăia nişte scânduri cu fierăstrăul. Probabil că‑și dăduse seama că e privit, pentru că înălță capul și o salută ridicând mâna, de parcă ar fi fost un cunoscut de pe stradă. Ebba ridică mâna și ea, schițând același gest stângaci.

Deși trecuse mai bine de o jumătate de an de când viața lor fusese distrusă, nici acum nu prea știau cum să se comporte unul cu celălalt. În fiecare seară, la culcare, își întorceau unul altuia spatele în patul dublu, îngroziți că o atingere involuntară ar putea declanșa ceva incontrolabil. Era ca și când durerea i‑ar fi copleșit într‑atât, încât nu mai aveau loc pentru altceva în suflet. Nici pentru dragoste, nici pentru căldură, nici pentru compătimire.

Sentimentul de vinovăție atârna greu și nerostit deasupra lor. Ar fi fost mai ușor dacă l‑ar fi putut defini și decide unde să‑l plaseze. Dar acesta se mișca în voie printre ei, metamorfozându‑se și intensificându‑se, atacându‑i tot timpul din direcții neașteptate. (…)

Poate că sufletul ei avea să se întremeze aici, pe insula Valö. De locul acesta n‑o lega nicio amintire și, cu toate astea, era ca și când ea și insula s‑ar fi recunoscut imediat. Valö se afla la o azvârlitură de băț de Fjällbacka. Dacă se ducea până la capătul pontonului, vedea orășelul mic de pe coastă întinzându-se în fața ei, pe celălalt mal. Căsuțele albe și mici și adăposturile roșii pentru bărci se înlănțuiau sub poalele stâncilor abrupte, ca un șirag de mărgele. Ebbei i se păreau atât de frumoase încât i se strângea inima când le vedea.”

”Acum stătea ghemuită în față pietrei de mormânt și se holba la numele lui Carin și la svastica săpată în piatră. Frunzele galbene i se roteau în jur în vântul rece de octombrie, dar Dagmar aproape că nu-l simțea. Crezuse că n-avea s-o urască atât de tare după moarte, dar stând acolo, în haina ei ruptă, fu năpădită de gânduri negre, de amintirile tuturor anilor de suferință și simți că ura i se trezește din nou în suflet.”

Cartea Făuritoarea de îngeri de Camilla Läckberg poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

4 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *