Ilustrația copertei: Qian Xuan, Yang Guifei urcând în șa (detaliu)
YASUSHI INOUE (1907–1991) s-a născut la Asahikawa, în Hokkaidō. A absolvit în 1936 Universitatea Imperială din Kyōto. Până la sfârşitul războiului a publicat mai mult poezie, impunându-se ca prozator abia la vârsta de patruzeci şi doi de ani, cu nuvelele Lupta de tauri (Tōgyū) şi Puşca de vânătoare (Ryōjū), pentru cea dintâi primind, în anul 1949, Premiul Akutagawa. A scris o operă vastă. Pasionat de istoria Japoniei şi a Asiei (în special a Chinei), a călătorit mult în tot acest spaţiu, iar viziunea sa asupra evenimentelor trecute se reflectă în majoritatea operelor lui, un excelent exemplu pentru modul în care cultura japoneză percepe timpul. Douăzeci şi opt dintre prozele sale au fost ecranizate, iar cinci au stat la baza unor seriale de televiziune. În 1964 a fost ales membru al Academiei Japoneze de Arte, iar în 1976 a primit Ordinul Meritul Cultural, cea mai înaltă distincţie culturală japoneză. A mai primit Marele Premiu pentru Literatură al Japoniei (în 1982), Premiul Asahi (în 1985, pentru întreaga activitate literară), iar în 1986 a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii Beijing.
Din opera sa au fost traduse şi publicate până acum în limba română nuvelele Puşca de vânătoare (Ryōjū; Humanitas Fiction, 2103) şi Dragostea, şi moartea, şi valurile (Shi to koi to nami to; Humanitas, 2008), romanele Lupul albastru (Aoki ookami; Humanitas, 1999), Maestrul de ceai (Honkakubō ibun; Humanitas, 2007, Humanitas Fiction, 2014), Nobila doamnă din Yodo (Yodo-dono nikki; Humanitas Fiction, 2016), Favorita (Yōkihi den; Humanitas Fiction, 2017) precum şi volumul de povestiri Cupa de cleştar (Humanitas Fiction, 2010).
Roman istoric, Favorita suprinde cei 16 ani petrecuți de împăratul Xuanzong din dinastia Tang alături de Yang Guifei, una dintre cele patru frumuseți clasice ale Chinei.
Povestea de dragoste dintre împăratul Xuanzong și Yang Guifei este tot atât de cunoscută în Asia pe cât este cea dintre Tristan și Isolda în Occident. De-a lungul vremii, iubirea împăratului pentru Soția Prețioasă, favorita sa între cele trei mii de femei din gineceul imperial, a inspirat, în China și în Japonia, nenumărate poeme, romane, piese de teatru, filme și montări de operă.
Iubirea lor, agitată și plină de senzualitate, este proiectată pe fundalul vieții trepidante de la Curte, mereu tulburată de intrigi și uneltiri, de miniștri însetați de sânge, generali ambițioși, eunuci vicleni și splendide concubine. Yasushi Inoue transformă, cu infinită grijă pentru veridicitate și detaliu, personaje istorice în ființe vii, dominate de pasiuni și spaime: tânăra temătoare nou-sosită la Curte devine și ea una dintre femeile dominatoare și tiranice care apar deseori în istoria chineză și pune stăpânire atât pe inima, cât și pe voința împăratului, sperând să se sustragă destinului tragic al tuturor soțiilor împăratului.
„Patosul omenesc și suferința, singurătatea și izolarea, fatalismul oriental și conceptele budiste despre predestinare alcătuiesc firul predominant în țesătura scrierilor lui Yasushi Inoue.“ (Leon Picon)
Fragment:
Într-un colţ al sălii s-a produs apoi o oarecare agitaţie. Grupul de dansatoare care-şi aşteptau rândul s-a separat în două, pentru a face un culoar de trecere, iar câteva doamne s-au îndreptat în acea direcţie. De acolo şi-a făcut apariţia un grup restrâns de doamne de Curte. Văzând-o pe tânăra femeie care înainta în fruntea lor, Yang Yuhuan şi-a dat seama că trebuia să fie concubina Floare de Prun, cea care, conform zvonurilor, se bucura de toate favorurile împăratului, urmându-le concubinelor Wang şi Wu Hui, care muriseră. Bijuteriile pe care le purta şi atitudinea ei arogantă arătau limpede acest lucru.
Frumuseţea ei era foarte diferită de cea a lui Yang Yuhuan. Era înaltă şi subţirică, iar chipul îi era delicat şi fin, în armonie cu trupul. Bărbia sa micuţă, cu o formă drăgălaşă, părea puţin ascuţită, poate din cauza luminii puternice.
O doamnă de Curte i-a anunţat intrarea.
— Alteţa Sa, doamna Floare de Prun.
Yang Yuhuan a văzut cum, după ce a făcut o plecăciune în faţa tronului, doamna Floare de Prun s-a rotit uşor, cu privirea îndreptată către împărat, ca şi cum îl invita s-o admire din toate părţile. Prin această mişcare şi-a dezvăluit profilul, spatele, mersul, machiajul şi chiar veşmintele, de parcă ar fi vrut să spună „Ce ziceţi, nu-i aşa că sunt frumoasă?“
După ce s-a oferit astfel privirii împăratului, doamna Floare de Prun s-a uitat ţintă către Yang Yuhuan. Aceasta o vedea pentru prima dată de aproape. Era cu-adevărat o frumuseţe, una în care se împleteau delicateţea şi nobleţea. Gura, în special, era foarte atrăgătoare; mică, buzele erau discret conturate, aşa cum se purta în vechime, ceea ce contrasta cu rujul puternic al lui Yang Yuhuan. Şi, în acel moment, buzele acelea gingaşe s-au mişcat pentru a lăsa să răzbată o voce limpede şi suavă, cum Yang Yuhuan nu mai auzise.
— Aşadar, femeia care plânge lacrimi de rubin, cu trupul parfumat ca ambra şi care s-a născut cu un cerc de jad la mâna stângă există cu-adevărat! Iar în această seară este chiar aici, în faţa noastră!
După ce a rostit aceste vorbe, a izbucnit în râs. Iar râsul acela era aşa de cristalin, că putea fi asemuit cu perlele care, rupându-se dintr-un şirag, cad în cascadă.
Yang Yuhuan nu mai fusese atât de surprinsă niciodată. Şi asta nu pentru că simţise veninul pe care-l ascundeau cuvintele rivalei sale, ci din cauza amănuntului legat de cercul de jad cu care se născuse pe braţ. Povestea acestui semn din naştere nu o cunoşteau decât rudele sale cele mai apropiate, ea însăşi o aflase în copilărie de la mama sa, care murise. Nu mai vorbise despre acest lucru cu nimeni, de foarte multă vreme. Nici nu ştia dacă era adevărat. Şi totuşi, cum se putea ca această poveste ştiută demult de rudele din ţinuturile sale să ajungă la urechile concubinei Floare de Prun? Ce se spunea despre lacrimile sale ca de rubin şi parfumul trupului său se baza pe ceva.
Favorita
2 Comments
ancasicartile
Foarte mult îmi plac!
Oli
Sunt lecturi absolut deosebite!