Febra neagra de Karen Marie Moning, Editura Leda – recenzie

20

FEBRA NEAGRĂ

KAREN MARIE MONING

Editura Leda

Nr. pagini: 381
An apariție: 2013
Titlul original: Darkfever
Traducerea: Adina și Gabriel Rațiu
Karen Marie Moning este în topul vânzărilor NYT cu Fever Series şi Highlander. În 2004, a început să scrie la cea mai bine vândută serie #1 New York Times – seria FEVER. Cărțile au fost alese de două ori pentru dezvoltarea potențială a francizei de către Twentieth Century Fox și DreamWorks Studios, dar drepturile sunt în prezent deținute de Moning, care și-a exprimat dorința de a o vedea într-o zi ca serie de televiziune. Romanele ei au fost publicate în peste treizeci de ţări.
Febra neagră este primul volum dintr-o serie fascinantă:

Fever Series

  1. Darkfever (Fever, #1)-2006 – Febra neagră, Editura Leda
  2. The Alpha Alternative: JZB Sex Scene (Fever, #1.5)-2011
  3. Bloodfever (Fever, #2)-2007
  4. Faefever (Fever, #3)-2008
  5. Dreamfever (Fever, #4)-2009
  6. Shadowfever (Fever, #5)-2011
  7. Fever Moon: The Fear Dorcha (Fever #5.5)-2012
  8. Iced (Fever, #6)-2012
  9. Burned (Fever, #7)-2015
  10. Feverborn (Fever, #8)-2016
  11. Feversong (Fever, #9)-2017
  12. High Voltage (Fever, #10)-2018
Când MacKayla află că sora ei Alina a fost ucisă în Irlanda – după ce i-a lăsat un mesaj criptic pe telefon -, decide să plece la Dublin în căutarea unor răspunsuri.
Dar încercarea de a-l descoperi pe asasinul Alinei o atrage într-o lume de umbre în care nimic nu e ceea ce pare, unde binele şi răul poartă aceeaşi masca seducătoare. Curând, MacKayla trebuie să facă faţă unei provocări majore: să rămână în viaţă şi să înveţe să mânuiască o putere pe care nu ştia că o deţine – o putere care îi îngăduie să vadă dincolo de lumea oamenilor, în periculosul tărâm locuit de Fae…
Pe măsură ce pătrunde în enigmă morţii surorii ei, iar graniţa între lumi începe să se năruie, adevărată misiune a lui Mac devine tot mai clară: trebuie să găsească misterioasă Sinsar Dubh – Cartea Neagră, un manuscris vechi de milioane de ani care conţine între paginile sale încifrate cea mai primejdioasă dintre vrăji -, căci cel care pune primul mâna pe ea va deţine controlul total asupra celor două lumi.
Febra neagră m-a atras în universul ei ca un magnet şi cu greu am putut ieşi din atmosfera cărţii atunci când am terminat-o. Dacă vă place genul fantasy, dacă vă plac legendele, misterul şi suspansul, dacă vă fascinează Irlanda cu miturile, basmele, tradiţiile şi superstiţiile ei, atunci această carte vă va cuceri. Pe mine m-a încântat! Ceea ce mi-a atras atenţia în primul rând a fost glosarul de termeni de la sfârşitul cărţii, prin care autoarea ne familiarizează și ne ajută să ne orientăm în lumea în care vom pătrunde şi ne face cunoștință cu personajelor care apar în ea.
Astfel, aflăm că Tuatha De sau Fae sunt o rasă extrem de avansată care a venit pe pământ dintr-o altă dimensiune, prin portaluri destinate călătoriilor între lumi – deseori ascunse sub formă unor obiecte umane banale, că aceştia sunt împărţiţi între Seelie – din Curtea luminii, şi Unseelie – din Curtea Întunecată, aflăm cine sunt Vânătorii regali, Umbrele, Omul Cenuşiu, Monstrul-cu-multe-guri şi Băieţii-Rinocer. Aflăm că Sinsar Dubh este un manuscris care conţine cea mai primejdioasă dintre vrăji, fiind scris cu mai bine de un million de ani în urmă de către Regele Întunecat al Unseelie.
Presupusa existenţă a Sinsar Dubh în Irlanda şi căutarea lui, sunt pilonul central al cărţii.
Tuatha De sau Fae sunt capabili de a crea o iluzie, un “glamour”, astfel încât oamenii să nu-i poată recunoaşte drept ceea ce sunt. Există însă câțiva pământeni imuni la magia lor, putând vedea dincolo de iluziile create de ei. Unii pot vedea chiar portalurile secrete dintre lumi. Aceştia sunt Sidhe-seer. Cei mai puternici dintre ei sunt Null, având puterea de a-i paraliza pe Fae printr-o atingere a mâinii. Doar că dintre aceștia, nu toți sunt conștienți de harul sau puterea lor.
Aflăm de asemenea că există Pri-ya, ființe umane subjugate de Fae prin sex, avend în vedere că există Fae de o sexualitate fatală, de un erotism letal.
Revenind la acțiunea cărții – pe care o s-o prezint dând detalii –  pentru început facem cunoştinţă cu eroina noastră, MacKayla Lane, care habar nu avea de existenţa celor mai sus-menționate, ca de altfel toţi pământenii. Povestea este spusă la persoana I din perspectiva lui MacKayla Lane (Mac), o tânăra de 22 de ani din Georgia, studentă, barmaniţă în timpul liber, răsfăţată de părinţi, a cărei unică preocupare era să se simtă bine, iar cea mai mare tragedie era să nu aibă unghiile date cu ojă, bineînţeles o anumită nuanţă de roz.

O găsim pe Mac în timp ce se relaxa pe marginea piscinei, având la îndemână un pahar de ceai rece şi telefonul fix (mobilul îl scăpase în piscină cu două zile în urmă, iar acest lucru va avea urmări dramatice) pentru a auzi dacă o sună părinţii săi, care erau plecaţi într-o croazieră, sau sora ei Alina, plecată la studii în Irlanda.
Telefonul a sunat, şi momentul în care a răspuns a fost cel care i-a împărţit viaţa în două: de dinainte de acel telefon şi de după: i s-a spus că sora ei, pe care o iubea cel mai mult pe lume, fusese ucisă în Irlanda, fiind găsită moartă pe o străduţă lăturalnică din Dublin.
După două săptămâni de suferinţă, durere şi ură, neputând să accepte moartea Alinei şi neîncrezătoare în eficiența investigaţiilor poliţiei (pe drept cuvânt), Mac se hotărăşte să plece în Irlanda în căutarea unor răspunsuri, cu toată împotrivirea părinţilor. Înainte de a pleca, Mac îşi cumpără un telefon mobil nou, în locul celui căzut în piscină şi îşi verifică mesageria vocală. Vă daţi seama de şocul avut când a auzit vocea Alinei, încărcată de nelinişte şi spaimă:
“Mac, totul a luat-o razna! Credeam că ştiu în ce mă bag . Credeam că el vrea să mă ajute, dar…Doamne nu-mi vine să cred ce proastă am fost! Credeam că-l iubesc, iar el.. e unul de-al lor. E unul dintre ei, Mac!”
“Mac , vine! A rostit ea agitată, în şoaptă. Ascultă-mă. Trebuie să găsim sinsar-dubh…totul depinde de asta”
Bulversată, Mac ajunge la Dublin, unde, treptat, descoperă o lume întunecată şi misterioasă, în care nimic nu e ceea ce pare, nici măcar ea însăşi…
Prima întâmplare ciudată a avut loc într-un pub, unde a văzut un bărbat de o frumuseţe aproape nepământeană. În timp ce îl privea, a avut senzaţia că visează cu ochii deschişi, ca într-o realitate paralelă, doar că deodată bărbatul nu mai era deloc atrăgător, era un monstru ascuns sub o mască amăgitoare. Instinctiv a simţit pericolul, dar nu-şi putea desprinde ochii de la el. Salvarea i-a venit din partea unei bătrâne care i-a spus cel mai ciudat lucru şi anume că îi pune pe toţi în pericol cu nesăbuinţa şi indiscreţia ei şi că nu ştie să-şi cinstească seminția din care face parte…
Fără să ştie, avusese prima întâlnire cu Omul Cenuşiu.
În acea seară s-a rătăcit.
“Cartierul nu era doar pustiu. Părea…abandonat…de oameni şi de Dumnezeu, scos parcă din Infernul lui Dante. Undeva, ar fi trebuit să existe un semn pe care să stea scris: lăsaţi orice speranţa, voi ce intraţi aici”
Autoarea descrie atât de bine acest fragment, încât ai impresia că rătăceşti împreună cu eroina prin ploaie, printre vălătuci de ceaţă, la ora când se îngână ziua cu noaptea, auzind foşnete şi şoapte înşelătoare.
Intrase în Zona Întunecată, spaţiu ocupat de Umbre. Bineînţeles, fără să aibă habar…
Cine sunt Umbrele?
“Umbrele: castă inferioară de Unseelie, creaturi cu o raţiune limitată, conduse de instincte. Nu suportă lumina şi vânează cu precădere noaptea. Răpesc viaţă la fel cum Omul Cenuşiu răpeşte frumuseţea, consumându-şi victimele cu o dexteritate vampirică şi lăsând în urmă resturile deshidratate ale acestora şi un maldăr de haine.”
Mac a răsuflat uşurată când în faţă i-a apărut o clădire luminată, a cărei firma anunţă că este Barrons Books and Baubles. Acesta va fi unul din reperele cărții.
Mi-a plăcut foarte mult fragmentul cu descrierea Barrons Books and Baubles, văzută ca ultimul bastion între lumea reală şi lumea cucerită de umbre, dar şi personajul fascinant pe care îl cunoaşte aici: Jericho Barrons.
“Avea în jur de 30 de ani, 1,90 înălţime, păr brun, piele aurie şi ochi negri. Trăsăturile chipului erau bine definite, dar delicate. Originile sale, ca şi accentul, erau un mister pentru mine. Se trăgea probabil din zona Mediteranei. Ori îi curgea prin vene sânge de ţigan…  Afişa o masculinitate izbitoare. Emana sexualitate. Exercita o atracţie irezistibilă. Era imaginea senzualităţii pure, începând cu ochii şi buzele pline şi terminând cu ţinuta corpului.”

În momentul în care Mac a întrebat despre sinsar-dubh, manuscrisul misterios, a avut parte de întreaga atenţie a lui Jericho şi și-a dat seama că ştie clar despre ce este vorba, ba mai mult, este foarte interesat de subiect. Mac i-a povestit de ce întreabă despre asta, spunându-i despre sora ei şi despre ultimul mesaj al acesteia. Jericho i-a spus că este vorba despre un manuscris străvechi, pe care şi el, în calitate de colecţionar, îl caută, dar a avertizat-o că sunt multe persoane periculoase şi facţiuni care îl caută şi că sfatul lui este să lase căutările și să plece din Irlanda, altfel aici îşi va găsi sfârşitul, ca şi sora ei.
Mac nu îi ascultă avertismentul şi îşi continuă cercetările, luând legătură cu poliţia, de unde nu primeşte nici un ajutor sau răspuns, apoi merge la facultate să caute răspunsuri la profesorii şi colegii Alinei, dar cele aflate o nedumeresc şi mai mult: Alina se transformase dintr-o fată veselă, plină de viaţă, într-o persoană de nerecunoscut, fără că cineva să aibă vreo explicaţie.
S-a dus apoi la apartamentul Alinei să îi strângă lucrurile, sperând că va găsi vreun indiciu.
Când a plecat, ploua cu găleata. Neavând umbrelă şi fiind lihnită de foame a intrat într-un pub. Nu avea de unde să știe atunci, dar acelea au fost ultimele ore de normalitate din viaţa ei. L-a văzut din nou pe Omul Cenuşiu, de dată această în acţiune, fiind martora unei scene desprinsă parcă dintr-un film de groază, pe care nimeni altcineva nu o vedea…
V-aţi dat seama, MacKayla era o Sidhe-seer, ba mai mult, cea mai puternică dintre ei, era o Null, deşi ea nu avea de unde să ştie asta…
Îngrozită, a părăsit barul şi s-a îndreptat direct spre Barrons Books and Baubles şi i-a povestit lui Jericho Barrons ce a văzut, iar acesta şi-a dat imediat seama ce era ea. Răspunsurile pe care Jericho i le-a dat lui Mac i-au schimbat cu totul percepţia pe care o avusese până atunci despre ceea ce credea ea că este realitatea.
O altă întrebare se ivise însă: cine sau ce era Jericho?!

În momentul în care Jericho o pune în apropierea unor artefacte, lui Mac i se face foarte rău, vomitând pe covorul din faţă lui. Spre stupoarea ei, Jericho părea în culmea extazului.
“ A râs, s-a ridicat şi m-a privit de sus.
– Ai puterea de a simţi Sinsar-Dubh, domnişoară Lane. Tocmai mi-ai devenit foarte, foarte utilă.”
Aşa a început parteneriatul lor, Jericho oferindu-I protecţie şi răspunsuri în schimbul abilităţii ei de a simţi acel manuscris, de fapt simţea orice obiect avea legătură cu Fae.
Cea mai stranie experienţă a avut-o atunci când l-a întâlnit pe V’lane, prinţ al Tuatha De Danaan, un Fae de o sexualitate fatală.
Vă las să descoperiţi ce avea puterea să îi facă, şi încă într-un loc public…
Mac va afla totodată că există o faţă subterană, întunecată a Dublin-ului când va face cunoştinţă cu personaje periculoase, dubioase şi foarte neobişnuite, inclusiv cu Malluce, un…vampir!! Şi cu toţii aveau legătură cu ceea ce caută ea…
Experienţele prin care trece alături de Jericho, cunoscând acestă întunecată și misterioasă lume sunt copleşitoare, mi-a plăcut mult această parte foarte inedită a cărţii.
Într-una din zile, s-a dus să vadă locul unde fusese găsit trupul surorii ei, unde întâmplarea, sau destinul, a făcut să vadă scrijelite pe caldarâm câteva cuvinte: LaRuhe 1247, pici. Era ultimul mesaj lăsat de Alina. “Pici” era ea, aşa o alinta sora ei!
Impulsivă, se duce singură la adresa din mesaj și descoperă o vila luxoasă, dar părăsită, unde găsește albumul de fotografii al Alinei, în care apare alături de iubitul său, un bărbat înalt, frumos, ai cărui ochi de un arămiu straniu trădau aroganţă şi trufie (oh, de-ar fi știut la timp ce era acesta!).
În timp ce privea fotografiile, a simţit o forţă stranie, puternică, ce o atrăgea spre un depozit aflat în spatele casei. S-a furişat înăuntru, ignorând senzaţia de greaţă din ce în ce mai puternică pe care o avea.
Acolo era creată o poartă megalitică. În faţă ei era o silueta înveşmântată într-o robă roşie. Prin poartă şuiera un vânt înghețat ce-i amorțea trupul şi sufletul.
“Totuşi, nu vântul nimicitor m-a îngrozit. Nici ceata de Unseelie şi nici silueta în robă căreia i se adresau cu Monseniore. Ceea ce m-a îngrozit era faptul că portalul din piatră era deschis. Iar prin el trecea o hoardă întreagă de Unseelie.”
Vă las să descoperiţi singuri ce urmează în continuare.
Mie mi-a plăcut foarte mult această carte, pe lângă poveste mi-a plăcut felul în care este redată atmosfera mistică a Irlandei, mi-a plăcut de asemenea cum ne este prezentată lumea fantastică în care pătrundem, aflată la graniţa dintre real şi imaginar, mi-au plăcut personajele prezentate, foarte bine conturate – cel mai mult Jericho Barrons, trebuie să recunosc. Nu pot să nu vă spun că spre final este o scenă absolut încântătoare, în care Jericho îi dă cu ojă pe unghiile de la picioare…e adorabil!
În ceea ce o priveşte pe MacKayla, în Irlanda ajunge ca o tânăra răsfăţată, superficială, dornică de a află ce a păţit sora ei şi suntem martorii maturizării ei, al transformării ei într-o persoană hotărâtă, curajoasă, sigură pe ea. Filozofia ei de viaţă, la un an după ce ajunge în Irlanda, se putea rezuma în câteva cuvinte:
“O zi bună este una în care nu încearcă nimeni să mă ucidă”.
Vă recomand această carte, sperând că editura va continua traducerea seriei. Dacă nu, “Febra nopţii” va rămâne doar un aperitiv – delicios, ce-i drept – în loc de ceea ce ar fi putut să fie un adevărat ospăț.

About Author

20 de comentarii

  1. O recenzie superba! ❤️❤️❤️ Îmi place foarte mult. Bravo, Oli!
    Aceasta carte este o alta mare restanta de-a mea….
    Iar pentru editura spun: rusinica….pana acum ar fi trebuit sa mai traducă câteva volume din aceasta serie…

    • Mulțumesc Geo! E o carte grozavă, unul din cele mai promițătoare începuturi de serie pe care le-am citit, și eu sunt dezamăgită că nu s-a tradus în continuare, de atâta timp…

      • Din păcate neseriozitatea este mare, Editura ar fi trebuit sa ne traducă si restul volumelor… Poate o alta editura ne va oferi vreodată aceasta bucurie.

  2. Carolina Bianca on

    Woww! Superba recenzia! Din 12 carti doar prima este tradusa??? Eu nu inteleg editurile! Felicitari pentru recenzie!

  3. Felicitări pentru recenzie! Cartea pare foarte tentată. Nu e chiar genul meu din cauza elementelor fantastice, dar îmi place descrierea si faptul ca are umor.

  4. O carte care mi-a plăcut foarte mult. De ani aștept traducerea celorlalte. Păcat. Felicitări pentru recenzie, dacă nu aș fi citit-o deja cu siguranță m-ar fi tentat!

    • Ma bucur ca ti-a placut recenzia! Ai dreptate, e mult prea lunga pauza intre volume, o bila neagra pentru editura… Pacat, la ce serii minunate a inceput sa publice, ca nu le si continua (Febra neagra, Fratia pumnalului negru, Vanatoarea nocturna, Cascada soaptelor, Spulbera-ma, si lista poate continua…)

    • Multumesc! Ar fi cazul…
      Mirela, si cartea e superba! Totusi, pentru inceput eu zic sa incepi cu Nopti de patima, imposibil sa nu-ti placa!

  5. O recenzie super tentantă!
    Ca toate de altfel.
    Am adăugat-o la lista de cumpărături, deoarece sunt la vânătoare. Mda. O să fac prăpăd în buget.
    Mulțumesc pentru asta!

  6. O recenzie extraordinară! <3 Cartea am trecut-o pe listă, are atât de multe elemente care îmi plac… Zilele acestea urmează să plasez o comandă…

Lasă un răspuns