Femei, bărbați și faptele lor, Editura Litera, Colecția Biblioteca de Proză Contemporană – recenzie

Femei, bărbați și faptele lor

Antologie de proză scurtă (Robert Șerban, Ioana Miron, Ștefania Mihalache, Dorian Dron, Ligia Pârvulescu, Petre Nechita, Doina Ruști, Allex Trușcă, Cristina Bogdan, Irina Georgescu Groza, Roxana Brănișteanu, Emanuela Ilie, Alina Pavelescu, Emilia Toma, Ruxandra Cesereanu, Adrian Teleșpan, Laura Sorin)

Editura Litera

Colecția Biblioteca de Proză Contemporană

Nr. de pagini: 228

An apariție: 2023

Prezentul volum propune o colecție de povestiri scrise la cererea Ligiei Pârvulescu, autoarea romanului Translucid, câștigătorul concursului de manuscrise „Primul roman”, 2021, organizat de Editura Litera. Numitorul lor comun este personajul principal, întotdeauna feminin. Epoci diferite, fapte atemporale, secvențe realiste – totul legat de o femeie, în jurul căreia gravitează bărbați și fapte.

„Povestirile propun ipostaze în care femeile și bărbații se pot regăsi în anumite momente din viață, situații inedite, uneori neconformiste, alteori traumatice sau melancolice. Toate povestirile din volum sunt poteci spre lumi fantastice, al căror vortex luminos își așteaptă călătorii.” LIGIA PÂRVULESCU

S-a întâmplat în trecut ca, deslușind în paginile unor antologii chestiuni și stiluri cât mai diverse, să le asemuiesc cu un bufet sau o degustare de bunătăți, de delicatese. Fiecare bună, cu o aromă proprie, un element interesant, un nu-știu-ce.

De data aceasta, citind antologia „Femei, bărbați și faptele lor”, apărută la editura Litera, în cadrul colecției Biblioteca de Proză Contemporană, cea care găzduiește autori români contemporani, impresia mea a fost alta. Gândul m-a dus la acele depozite pe care americanii le licitează cu entuziasm, urmând ca apoi să vadă dacă și-au scos investiția. Răscolesc printre lucrurile depozitate, uneori dându-le deoparte dezamăgiți, cu năduf, alteori cu o exclamație de bucurie – descoperirea unei mici comori. Cam așa am simțit eu această experiență literară și, de aceea, mă voi axa pe povestirile care m-au impresionat, despre celelalte doresc numai să fac câteva mențiuni – au fost câteva care au atins teme importante – alcoolismul, violul, abuzul emoțional. Au avut calitate, profunzime, dramă. Enumăr aici „Sofia” (Ștefania Mihalache), „Nud” (Irina Georgescu Groza), „Akujia” (Emilia Toma). Ce le-a lipsit, strict din punctul meu de vedere? Un strop în plus de artă, de inefabil. Despre celelalte am avut impresia că au fost scrise cu scopul de a se mula pe niște teme și tendințe actuale, după rețete mai mult sau mai puțin reușite. A se înțelege din capul locului că aceasta este o recenzie de cititor – toate impresiile de lectură sunt scrise din acest unghi, al unui cititor obișnuit.

Așadar:

„Anonima”, de Doina Ruști. După patru romane de-ale ei citite, nu pot decât să fiu la fel de încântată de adierea subtilă, încărcată de arome, de efluvii venind din vremuri fanariote, dintr-un București la fel de plin de mister cum mi-l evocau roșcovii, Cartea bucatelor rele sau năzdrăvăniile lui Zogru – ingenioasa istorisire despre un așa-zis cărturar, pretențiosul Arvinte, a cărui ambiție era să scrie biografia unui domn fanariot, însă ce să vezi, aceștia veneau și plecau mai repede decât îi venea lui inspirația. Între timp, în cartier, o fermecătoare tânără ingenuă se căsătorise cu un bijutier, care își luase viața, pare-se, nimeni neștiind exact cum și pentru ce. Filoftica, posesoarea unor pantofi ieșiți din comun, îi atrage atenția lui Arvinte, care o ia de soție. Fericită, nefericită idee? Iscusita soție se oferă să îl ajute să scrie biografiile domnești. Mai mult nu vă spun, decât că Doina Ruști scrie cu un șarm nebun, dar poate deja știați asta.

„Nimic din ceea ce nu poate face un om” – Allex Trușcă. O poveste care m-a emoționat până aproape de lacrimi, ceea ce e ceva, în cazul meu. După ce am citit un roman și mai multe lucrări de proză scurtă semnate de el, pot spune că domnul Trușcă și-a conturat cu adevărat un stil propriu, iar povestirea în cauză are toate elementele necesare pentru a impresiona: originalitate, documentare, mesaj. Și emoție, multă, multă emoție. Totul împachetat într-un aer de un firesc remarcabil. Nimic forțat, artificial în povestea lui, și totuși, ce poveste! Cinci stele.

„Verbena officialis”, de Cristina Bogdan. Nu-mi amintesc să mai fi citit ceva semnat de ea înainte, deși e posibil să mă înșel. O povestire cu o putere de evocare fantastică, o delicatețe care parcă ți se imprimă în minte pe parcursul lecturii, rapide de altminteri. O transformare mistică de-a dreptul, petrecută însă într-un anonimat al comuniunii cu natura, cu acel ceva transcedental, dincolo de noi înșine, dincolo de noțiunile de bărbat, femeie, poate chiar de om. Ceva mai spre finalul cărții am mai descoperit o frumusețe care reia această temă, a transformării.

Aceste trei povestiri au venit una după alta, deci s-au constituit într-o oază de inspirație și bucurie. Până la final am mai avut prilejul să găsesc două povestiri deosebite.

„Pescarul din automobilul părăsit”, de Ruxandra Cesereanu. O minunată parabolă, care are în centru tot transformarea, tot dansul principiilor masculin și feminin, sub ochiul imuabil al eternului, aflat dincolo de dualitate. Alegorie, stil impecabil, într-un cuvânt, ceea ce caut eu într-o proză scurtă. Și mesajul. Imboldul. Clar de astă dată, negru pe alb.

„Emma: femeia care s-a îndrăgostit de un ac” (Laura Sorin) – încheie această antologie o bucățică de artă vie. O bucățică de proză care a primit atingerea penei unui înger, care i-a permis să îi scrie, pe scurt, dar atât de concentrat, de intens și de suav totdată, povestea. De aici am ales să dau și un scurt citat, pe care îl puteți citi la finele articolului. Cu mențiunea că orice citat, smuls din contextul lui, e doar o mică reflexie a ceea ce este textul, în ansamblul său.

Acestea cinci sunt, după părerea mea, poveștile de artă. Cele care te încântă, te fac să mergi dincolo de valurile înșelătoare ale lumii care azi e și mâine nu e, ale lumii care se schimbă cu fiece secundă care trece, cu fiece deceniu, secol, unduind într-un fata morgana milenar, în care ne jucăm rolurile de bărbați și de femei, în care ne alegem faptele.

„Nu-i bine să-i dai omului mai multă frumusețe decât e în stare să îndure. Cuvintele nu pot descrie cum era acest singur înger, pentru că îngerii nu-s de pe lumea asta, în timp ce cuvintele sunt. Ar trebui niște cuvinte care să aibă miros, și relief, și muzică, și adâncimi, și culori, niște cuvinte care să fie ele însele mișcări într-un dans, iar dansul să fie dansatorul însuși, dansându-și viața sau trăindu-și dansul sau ambele.”

Cărțile apărute la Editura Litera pot fi comandate pe litera.ro,  elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, dol.ro

Recenzii cărți Editura Litera

Recenzii și prezentări cărți autori români