Femeia care mi-a furat viața de Marian Keyes, Editura Polirom – recenzie
Femeia care mi-a furat viața
(The Woman Who Stole My Life, 2014)
Marian Keyes
Editura Polirom
Colecția Chic
An apariție: 2015
Nr. pagini: 512
Traducator: Ines Hristea
Stella Sweeney se consideră o femeie obișnuită, care duce o viață normală alături de soț și de cei doi copii, câștigându‑și traiul împreună cu sora ei, dintr‑un salon de înfrumusețare. Într‑o zi, Stella se îmbolnăvește grav și ajunge la spital, unde va rămâne câteva luni, cu totul paralizată și capabilă să comunice doar din priviri. Când își revine, Stella află că neurologul care o tratează, doctorul Mannix Taylor, a scris, folosindu‑i numele, o carte inspirată de viața și de boala ei, carte care acum e citită de însăși soția vicepreședintelui Statelor Unite. Pe măsură ce legăturâ Stellei cu doctorul Taylor se complică și căsnicia i se destramă, lumea femeii este dată peste cap. Stella se luptă să‑și păstreze echilibrul emoțional și se trezește în fața unor decizii imposibile, care o vor purta dincolo de ocean, la New York, și o vor transforma peste noapte în vedetă.
„Prin romanul sau, Marian Keyes te convinge că poți face orice-ți trece prin cap, dacă soarta nu îți e potrivnică.” (The Express)
„O plăcere s-o citești. O explorare inteligență și onestă a unei teme favorite a lui Keyes: optimismul.” (Cleveland Plain Dealer)
„Inteligența feminină a romanelor ei, scrisul plin de spirit și stilul vioi au făcut din Marian Keyes o scriitoare prețuită în toată lumea.” (Chicago Tribune)
Fiind în concediu de odihnă pentru câteva zile și departe de casă, mi-am propus să citesc mai puțin – da, da, știu, sună ciudat 😏, însă prefer să-mi încânt sufletul și cu alte plăceri în această perioadă 🤩 -, dar, în același timp, să mă delectez și cu povești relaxante și amuzante. Pentru a nu da greș în acest sens, am luat cu mine o carte din colecția Chic.
„Femeia care mi-a furat viața” de Marian Keyes este o carte ce surprinde prin tăvălugul de emoții declanșate. Autoarea știe să surprindă atmosfera poveștii, să se „joace” cu personajele, să scoată la suprafață realitatea ascunsă sub preș a unei căsnicii „normale”, să aprofundeze stări și situații tragico – comice.
De la amuzament la tristețe, de la acalmie la agitație, indiferent de starea prin care treci, nu poți să nu te întrebi: ce se întâmplă? Însuși titlul cărții induce în eroare. La ce te poți aștepta atunci când te gândești la „femeia care mi-a furat viața”??!! Între titlu și poveste există o strânsă corelație, dar – ironic sau nu 😏 – , sub o altă formă față de ceea ce ar fi atât de relevant.
Stella Sweeney este o femeie obișnuită, soție și mamă, ce își duce traiul de zi cu zi fără a face ceva extraordinar. Este capul familiei deși preferă să stea în umbra soțului, este o fire sociabilă dar nesigură pe ea, are un suflet cald de aceea evită confruntările de orice fel, este fiică devotată și soră înțelegătoare. Are o viață banală, fără provocări. Până într-o zi!
Viața Stellei, dar și a celor dragi ei, se schimbă brusc atunci când ajunge la spital, în stare gravă. Fără a avea simptome ce ar fi putut anunța o boală mai mult sau mai puțin gravă, Stella paralizează complet, neputând comunica cu cei din jur decât prin priviri. Din acest moment totul în jurul ei se năruie. Mai bine zis viața soțului și a celor doi copii, care sunt nevoiți să se descurce fără ajutorul celei care a fost „motorul” familiei. Asistăm neputincioși la lupta Stellei cu propria durere și incertitudine privind boala sa, una extrem de rară și păcătoasă, la frustrările care o încearcă văzând slăbiciunea și imaturitatea soțului care acționează haotic, chiar nesăbuit, în momentele grele, dar și, surprinzător, la noile emoții și simțăminte care o încearcă atunci când este vizitată de atrăgătorul neurolog Mannix Taylor, cel care o va supraveghea și ajuta pe tot parcursul procesului de vindecare și recuperare fizică.
Romanul are toate elementele unei povești triste, dar autoarea știe să aducă elemente surpriză în desfășurarea acțiunii pentru a duce cititorul spre panta amuzantă. Deși stilul de scriere nu este unul facil, iar alternarea secvențelor prezent – trecut este destul de abruptă, cu puțină concentrare, cititorul poate descifra toate ițele încurcate ale acestei povești de dragoste atipice.
Stella și Mannix, deși amândoi căsătoriți, pornesc într-o călătorie anevoioasă pentru ca la capătul ei să se regăsească pe sine, să devină mai înțelepți, mai înțelegători cu ei înșiși, dar și cu cei din jur, să se accepte și să se iubească așa cum sunt.
Pentru a-ți găsi fericirea, uneori este bine să înfrunți provocările vieții de unul singur pentru a te cunoaște pe tine însuți. Aceasta este o lecție pe care Stella o va învăța, inevitabil, și care ii va aduce nu doar fericirea, ci, mai ales, mulțumirea sufletească. Va învăța să lupte pentru ea însăși, va accepta provocări mărețe – chiar să scrie și o carte 😉🤩 -, va cunoaște succesul, dar și eșecul, însă nicicând nu va mai fi femeia din trecut.
Narată la persoana întâi din perspectiva Stellei, „Femeia care mi-a furat viața” reprezintă o călătorie dulce – amăruie prin vâltoarea vieții unei femei obișnuite, din Irlanda până în America și înapoi, explorează câteva componente feminine reale și absolut normale, ne vorbește despre căsnicie și divorț, iubire și dezamăgire, prietenie și trădare.
O poveste complexă, cu iz de romantism, ilară și profundă, în același timp.
„Mă trezesc. L-am visat pe Mannix. Cu toate că fața mi-e scăldată de lacrimi, sunt într-o dispoziție ciudată, reflexivă – aproape că accept tot ce s-a întâmplat. Pentru prima dată, înțeleg ce nu a mers între noi: fundația relației noastre n-a fost solidă. Eu n-am avut destulă încredere – faptul că nu am vrut să-i spun că-l iubesc l-a făcut pe Mannix să creadă că m-am așteptat întotdeauna ca lucrurile să se termine prost între noi. „
” – Draga mea, Gilda te-a amețit de cap. A vrut să crezi că între ea și Mannix era ceva. Dar nu era nimic. Așa-i Mannix?
El își drege glasul și răspunde:
– Așa e.
– Și n-a fost niciodată?
– Niciodată. Suspicioasă, ridic capul și mă uit la el. Între noi izbucneşte un val de energie.
– Niciodată, repetă el, țintuindu-mă cu ochii lui argintii.”
10 Comments
Daniela Balan
Îmi plac mult cărțile din această colecție ! Foarte frumoasă și tentantă recenzia, felicitări ❤️
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Daniela!
Da, sunt frumoase cărțile din colecția Chic.
Oli
Minunată si ispititoare recenzie, felicitări Mirela! Imi plac foarte mult cartile acestei colectii!
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Oli!
familiasimionescuyahooro
Foarte frumoasa recenzia, excelenta recomandarea, felicitari Mirela!❤Imi place cum scrie autoarea, povestile ei sunt profunde. De altfel chiar am citit una dintre cartile ei, „Un tip mortal”, care mi-a placut foarte mult. ❤
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Carmen!
La mine a fost prima întâlnire cu autoarea .
O să caut să citesc și "Un tip mortal" .
anasylvi
Marian Keyes scrie fain. In general, abordeaza teme deloc facile, dar cu mult umor care ajuta cu adevarat. Ma bucur ca am cartea in biblioteca si iti multumesc pentru recomandarea fermecatoare!
Mirela Barbălată
Într-adevăr, abordează teme mai puțin facile, dar profunde.
Lectură frumoasă!
Geo
Mulțumesc pentru tentație. Am prins cartea la o super oferă de Black Friday. Sper sa o citesc și eu cât de curând.
Mirela Barbălată
Lectură minunată!