Femeia de la etaj de Claire Messud, Editura RAO – recenzie

13

Femeia de la etaj

(The Woman Upstairs – 2013)

Claire Messud

Editura RAO

Nr. de pagini: 304

An apariție: 2019

Claire Messud s-a născut în 1966 în Franța, dar a crescut în Statele Unite, Australia și Canada. A urmat cursurile universităților Cambridge și Yale. Este căsătorită cu englezul James Wood, critic literar la New Yorker Magazine. În prezent trăiește în Washington D.C. și Somerville, Massachusetts, împreună cu cei doi copii ai lor. Cel mai recent roman al său, “The Emperor’s Children” (2006), a fost scris în timp ce Messud urma cursurile Institutului Radcliffe pentru Studii Avansate. Romanul a primit premiul Man Booker și a fost ales între cele mai bune 50 cărți ale anului 2006. Pentru talentul său, Claire Messud a fost recompensată de Academia Americană de Arte și Litere cu premiile Addison Metcalf și Strauss Living.
Explorând toate sertarele psihicului uman și toate viorile sufletului, Claire Messud aleargă pe hârtie cu o viteză amețitoare, amintindu-ți că, pentru fiecare dintre noi, se poate ivi în orice moment un alter ego nemanifestat, gata să explodeze cu o forță lăuntrică efervescentă și plină de haz.
Personajul principal, Nora Eldridge — a cărei viață se desfășoară liniștit la Boston ca profesoară a unei școli din oraș traversează o serie de evenimente neprevăzute, alături de noul ei amic Reza și de părinții acestuia. Prietenia cu ei scoate la iveală deopotrivă: dorința-i înăbușită pentru a realiza arta și tendințele homosexuale nerecunoscute, stofa artistului dezinhibat și profund nemulțumit pe care memoria ei l-a ascuns, toate credințele nemanifestate și atasamentul gol de semnificație pentru familie, colegi și prieteni, iluziile pierdute și gesturile de trădare pe care le-a cunoscut sau le-a dăruit.
Dincolo de toate acestea, în rândurile parcurse de cititor, dorințele sunt prescurtate și evenimentele par să-și afle cursul lor firesc.
Claire Messud ajunge la apogeul talentului sau, explorând cu măiestrie tranziția volatilă de la copilărie la adolescență. – Sam Sacks, Wall Street Journal
Spusă direct, cu simplitate, sinceritate și emoție strălucitoare, această poveste despre obsesie și împlinire artistică explorează fiorul și costul devastator al cedării în față pasiunilor altcuiva. – Michiko Kakitani, The New York Times
Acest roman — aflat în topul vânzărilor New York Times — expune mărturisirea nemaipomenită a unei femei trezite, transformate și abandonate unei dorințe (…) – The Wall Street journal

Femeia de la etaj” de Claire Messud este un roman psihologic care o are drept protagonistă pe Nora Eldridge, o profesoară americană de ciclu primar a cărei pasiune este arta.
Nora povestește întâmplările care i-au marcat existența într-un moment critic, înainte și după împlinirea vârstei de 40 de ani. Viața Norei se înscria pe coordonate destul de clare, dar sterile. Deși nu are decât 37 de ani la începutul relatării, se consideră pe sine însăși doar o femeie singură de vârstă mijlocie – Femeia de la Etaj – aceea care și-a lăsat visurile să zboare departe, care privește tumultul vieții de undeva de la distanță, dar nu cu seninătatea detașării, ci cu furia celui lăsat deoparte.
Provenind dintr-o familie obișnuită, tânăra Nora s-a raportat excesiv la mama sa, de asemenea o femeie care nu s-a conformat niciodată cu rolul pe care i l-a oferit societatea patriarhală a anilor ’60, însă și-a jucat acest rol de soție și de mamă a celor doi copii, Matt și Nora, așa cum a știut mai bine. Deși narată la persoana I, am simțit cumva intervenția autoarei în conturarea perspectivei Norei asupra mamei sale, una diferită de cea a tatălui sau a fratelui mai mare. Bella Eldridge a pierit în urma unei îndelungate suferințe degenerative, lăsând-o pe Nora pe un drum deja setat – acela de a renunța la artă ca vocație iar în schimb de a avea o meserie stabilă, de a fi independentă și de a păstra arta doar ca pe un hobby de weekend.
Astfel o și regăsim, o profesoară dedicată, singură, care își vizitează din când în când bătrânul tată, complet înstrăinată de fratele mai mare și soția acestuia, Tweety, care locuiau la distanță, cu câteva prietene mai bune și atât. Recunoaște furia din ea, dar această furie nu o animă, nu e suficientă pentru a o scoate la iveală pe acea Nora reprimată. În aceste momente, la școala sa sosește la clasă un nou elev, Reza Shahid, pe care îl îndrăgește de la prima vedere. Reza este un băiat deosebit, iar prin intermediul lui, Nora face cunoștință cu mama acestuia, Sirena, o italiancă plină de efervescență, la rândul ei artistă. Familia Shahid provenea din Franța, iar Skandar, capul familiei, venise să predea la Harvard.
Apariția celor trei bulversează rutina cotidiană a Norei. Inspirată de strălucirea Sirenei, Nora se împrietenește cu aceasta și închiriază împreună un atelier, unde Nora își creează dioramele în miniatură, ale căror eroine sunt artiste de mare anvergură: Emily Dickinson, Alice Neel, Virginia Woolf și altele. În tot acest timp, Sirena lucrează la un concept inedit, o Țară a Minunilor unde fiecare va putea să găsească un colț de lume și din sine însuși, din natura spectaculoasă și umanitatea, chiar feminitatea dezlănțuită.
Personalitatea Sirenei o fascinează pe Nora, care simte cum se îndrăgostește de aceasta, iar mai apoi, după ce îl cunoaște și pe soțul Skandar, realizează cumva că s-a îndrăgostit de întreaga familie Shahid. Petrece mult timp cu Sirena în atelier, cu Reza acasă la ei, acceptând să fie bona lui seara, când cei doi soți trebuie să meargă la diverse dineuri din mediul universitar, sau cu Skandar, atunci când acesta o conduce acasă apoi, povestindu-i o mulțime de lucruri interesante. Rămâne însă, în tot acest timp, Femeia de la Etaj. Atât instinctul matern, cât și latura senzuală și artistică se amplifică în prezența celor trei, făcând-o să viseze la alte dimensiuni ale existenței.
Atracția bisexuală care o animă vizavi de cuplul Shahid nu se concretizează niciodată cu Sirena, în afară de o fantezie desfășurată în atelier, în mijlocul Țării Minunilor, la un moment dat, iar cu Skandar are o singură scăpare, un moment prețios care nu se va mai repeta.
Familia Shahid se întoarce la Paris, unde Sirena își va pune în scenă creația și va expune în galerii de artă, în timp ce Nora își continuă existența searbădă de Femeie de la Etaj. Toate acestea până în momentul în care Nora va călători la Paris și va avea o revelație, menită să o zdruncine, în sfârșit, din temelii.
Nora este acel tip de persoană care nu a îndrăznit să riște, să își creeze o identitate proprie, care se victimizează din cauza vârstei și trăiește admirând artiste intense, precum cele pe care le reprezintă în diorame, sau chiar ca Sirena. Sub tot acel ansamblu îngrijit de profesoară la școala primară mocnesc nemulțumirea și dorința de refulare. Sirena (nume predestinat tentației) o animă o vreme prin prezența sa, însă nu suficient pentru a o determina să fie ea însăși, să iasă din această încorsetare rigidă, să coboare odată de la etaj și să își ia un rol asumat pe scena vieții ei. Doar șocul pe care îl experimentează la Paris o poate face să sfărâme în sfârșit aceste bariere pe care singură le-a ridicat.
Traducerea nu a fost una foarte inspirată, ceea ce a știrbit puțin din farmecul cărții, de altminteri un roman bine scris. „Florile de aspirină”, o parte din decorul Țării Minunilor m-au intrigat peste măsură, mai ales că apar foarte des în descriere. Altminteri, o redactare corectă și o copertă stilată, cu o cromatică bine aleasă, cu mărul mușcat, simbol al tentației supreme.
Dacă vă plac romanele psihologice, mai ales cele axate pe latura feminină, „Femeia de la etaj” va constitui o lectură foarte interesantă.
”În acele următoare câteva luni, s-a întâmplat totul și nimic. Din afară ai putea spune că doamna Eldridge, o profesoară de clasa a treia de aproape patruzeci de ani, și-a încălcat una dintre regulile ei cardinale și a făcut pe dădaca, nu o dată, ci de multe ori, pentru unul dintre elevii ei. Și ce dacă? Ai putea spune că ea a progresat neașteptat de mult cu arta ei, lansând nu una, ci două camere-cutii în același timp, într-un spirit general de expansiune și ai putea adăuga, precis, că a devenit activ implicată și în crearea instalației prietenei sale Sirena – în tot felul de modalități mici, practice, de la asistență la cusut, la sudură, la instalarea micilor lumini și plasarea de camere video. Și ai putea menționa că, în această perioadă de desfășurare maniacală – dezinhibiție desfrânată – , această aceeași doamnă Eldridge a experimentat, într-o conversație cu Skandar, soțul prietenei sale – sau poate, mai precis, de-a lungul timpului, cu propriul ei prieten Skandar – , un fel de trezire, un fel de entuziasm despre lumea largă despre care credea că nu mai este posibil la mijlocul vieții.”

Cartea ”Femeia de la etaj” de Claire Messud poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

 

About Author

13 comentarii

  1. Foarte frumoasă recenzia! ❤ Pare o carte interesantă, ieșită din tipare, care cred că mi-ar plăcea și mie. Mulțumesc pentru recomandare! ❤

  2. familiasimionescuyahooro on

    O recenzie extrem de frumoasa si tentanta!❤Felicitari, Ana si multumesc pentru recomandarea deosebita!❤

  3. Foarte frumoasa si incitanta recenzia. Pare o carte pe gustul meu. Îți mulțumesc pentru recomandare. Felicitări!

  4. Mirela Barbalata on

    O recenzie care a reusit sa imi starneasca interesul! Felicitari!
    Coperta este faina ! Atrage privirea!
    Legat de titlu, chiar ma intrebam ce semnificatie are !!!

    • E o alegorie psihologica – Femeia de la Etaj. Nu e chiar cea ascunsa de ochii lumii in pod, ca sotia lui Rochester, dar cea care se ascunde de sine insasi la etaj.

  5. Nu este genul de carte pe care as citi-o, dar recenzia ta am savurat-o de la inceput pana la sfarsit.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: