Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford, Editura NEMIRA, Colectia Damen Tango – recenzie

Femeia din Orient Express

Lindsay Jayne Ashford

Editura NEMIRA

Colectia Damen Tango

Nr. pagini: 328

An apariţie: 2018

Traducător: Mihaela Sofonea

Titlu Original: The Woman in the Orient Express

Lindsay Jayne Ashford și-a petrecut copilăria în Wolverhampton, Marea Britanie. Este prima femeie care a absolvit Queens’ College, Cambridge, în istoria de 550 de ani a instituției. S-a specializat în criminalistică și a fost reporter BBC înainte de a deveni jurnalist freelancer și de a scrie articole în diverse reviste și ziare. Primele ei cărți au fost romane polițiste, după care s-a îndreptat spre romanul istoric, publicând The Mysterious Death of Miss Jane Austen. Cele mai recente volume ale sale, The Color of Secrets și The Woman on the Orient Express, îmbină ficțiunea cu istoria din prima parte a secolului XX.

Agatha Christie într-o călătorie plină de secrete și mistere

Dezorientată din cauza unei căsnicii nefericite, Agatha Christie se deghizează și urcă în Orient Express. Dar, spre deosebire de Hercule Poirot, faimosul ei detectiv, ea nu poate dezlega misterele călătoriei.

Trenul își urmează drumul, pasagerii prind contur, trecutul îi însoțește neîncetat. Și mai ales pasagerele au ceva de ascuns. Prizoniere în nefericirea lor, toate femeile cunoscute în Orient Express își păzesc strașnic secretele. Însa, pe măsură ce trenul care se îndreaptă spre Orientul Mijlociu merge tot mai încet, viețile lor paralele ajung să se intersecteze tot mai mult.

Roman în care literatura de atmosfera se întâlnește cu suspansul și mizează pe complexitate emoțională, Femeia din Orient Express pune sub lupa legăturile dintre femei, forță suferinței și puterea secretelor.

O carte fermecătoare, pe care am apreciat-o începând de la coperta superbă, stilul de scriere elegant, descrierile spectaculoase, minuțioasa documentare, personajele complexe, și până la captivanta poveste în sine. Și nu în ultimul rând, de fapt în primul rând din punctul meu de vedere, ”Femeia din Orient Express” este o splendidă carte de călătorie, care poartă cititorul în destinații exotice, evocând întocmai atmosfera locurilor și timpurilor în care se petrece acțiunea și oferindu-ne un extraordinar spectacol al naturii umane.

Recomand cartea tuturor celor îndrăgostiți de călătorii, fie ele și virtuale, de asemenea fanilor Agathei Christie, având în vedere că celebra și îndrăgita scriitoare este personajul principal al cărții, precum și celor cărora le plac biografiile romanțate. Nu este propriu zis o carte biografică, dar subiectul ei este inspirat din călătoria reală făcută de Agatha la Bagdad pentru a-și reveni în urma depresiei pricinuite de divorțul său și de apropiata căsătorie a fostului ei soț.

În săptămânile care au urmat divorțului Agathei de Archie Christie, o parte din el părea să o urmeze ca o fantomă peste tot. Când stătea singură în casă, îi auzea pașii pe scări. Când se trezea noaptea, îi simțea greutatea corpului în pat. Când deschidea șifonierul, simțea parfumul familiar de săpun de bărbierit și țigări, deși hainele lui nu mai erau acolo de multă vreme. Ca și când simțurile ei ar fi conspirat să o facă să-și piardă mințile.

Călătoria cu Orient Express a fost o încercare de a alunga fantoma lui Archie. Le-a spus tuturor, inclusiv sieși, că era doar o vacanță. Dar, pentru prima dată în viața ei, călătorea în străinătate singură. Tot ce urma să facă în următoarele două luni avea să fi e în întregime alegerea ei. Urma să afle dacă era capabilă. Dacă suporta să fi e singură. Agatha știa cât de norocoasă era, dat fiind că avea bani – și timp – pentru această evadare. 

În postfața cărții este menționat ce și cât e inspirat din fapte reale, și cât e doar ficțiune. O singură observație am de făcut, dar nu cărții, ci ”obiceiului”, să zic așa, al multora din cei înstăriți de a-și  înscrie copiii la câte un internat încă de când începeau să meargă la școală, ținând legătura prin vizite, nu foarte dese, și prin scrisori, copiii venind acasă doar în vacanțe. Agatha nu face excepție. Îi era dor de fetița ei, Rosalind, de doar nouă anișori, dar nu o vedea cu săptămânile…

Călătoria în care suntem purtați prin intermediul cărții are loc în anul 1928, pe când Agatha avea 38 de ani, însă există un prolog și un epilog care închid rotund povestea, datate 1963, scrise la persoana întâi din perspectiva unei Agathe aflate în toamna vârstei, din care aflăm ce s-a întâmplat peste ani cu personajele cunoscute în călătorie, ale căror destine s-au intersectat și influențat printr-un joc al sorții.

Cartea e scrisă la persoana a treia, împletind descrieri și impresii de călătorie cu trăiri și emoții ale personajelor. Povestea aduce în atenția cititorilor o perioadă critică din viața Agathei, amestecând într-un mix savuros și foarte inspirat întâmplări și personaje reale cu ficțiunea. Este o poveste plină de mister și suspans despre forța secretelor și despre puterea prieteniei și a legăturilor dintre femei într-o lume a bărbaților, măcinată de prejudecăți.

V-ați făcut bagajele? Să pornim așadar la drum!

Plecăm din Londra spre Dover, trecem Canalul Mânecii, apoi ne îmbarcăm la Calais în luxosul Orient Express. Reperele călătoriei sunt foarte bine punctate, trecând în revistă destinațiile turistice importante de pe traseu.

Călătoria, ce va dura cinci zile, va urma un traseu spectaculos: Calais – Paris – Milano – Veneția – Trieste – Zagreb Sofia – Simeonovgrad – Liubimeț – Istanbul, unde Orient Expressul își va încheia drumul. Ajunși aici, călătorii vor trece cu feribotul pe partea asiatică, apoi se vor îmbarca în Taurus Express, un tren comod, dar nu luxos. Acesta va traversa Turcia prin S-E pe la Adana, va intra în Siria pe la Aleppo și de acolo o va lua spre Beirut. Punctul terminus al călătoriei cu trenul este Damasc.

La Veneția, trenul va avea o oprire de câteva ore, timp în care pasagerii au timp să viziteze orașul apelor. Aruncăm o privire și asupra unei alte fețe a Veneției, lipsită de strălucirea locurilor turistice, având în vedere că Agatha va avea o experiență neplăcută legată de acest oraș, care va fi însă îndulcită de interacțiunea cu unul din pasagerii cunoscuți în tren, care o va invita la o înghețată, după ce au ascultat împreună un recital de Wagner la catedrala San Marco, care a emoționat-o profund.

„Dacă există Dumnezeu, muzica trebuie să fie limba Lui.„

Tânărul, mult mai tânăr decât ea, s-a prezentat ca fiind unul din arheologii de la Ur. Am insistat asupra acestui episod, întrucât aceasta este prima întâlnire dintre Agatha și viitorul ei soț, prezentat în carte pe numele său real, Max Malowan. 

Descrierea impactului cu cultura, tradițiile, peisajele, atmosfera și aromele Orientului e foarte frumos realizată, frazele au o muzicalitate aparte, iar informațiile transmise sunt extrem de interesante.

Trecând prin Munții Taurus, străpunși de un defileu îngust, numit în antichitate Porțile Ciliciei, avem parte de o descriere impresionantă a acestora și o mică lecție de istorie:

Ajunse la Damasc, Agatha, împreună cu Kathleen și Nancy, două tinere femei pe care le cunoaște în tren și cu care se împrietenește pe parcurs, vor traversa orașul pe cămile, vor vizita pitorescul souk-ul, vor face baie la hamam și vor savura o gustare tradițională.

După ce vizetează Damascul, pasagerii din Taurus Express vor merge cu o flotă de autobuze, traversând deșertul în convoi până la Bagdad. Cum o fi să te trezești dimineața în autobuz, în mijlocul deșertului, și să servești un mic dejun preparat la fața locului de beduini?

Aș putea împărți cartea în doua părți – prima parte fiind călătoria până la Bagdad și interacțiunea Agathei cu Kathleen și Nancy Nelson, aflând de asemenea povestea lor de viață, marcată, la fel ca și a ei, de întâmplări dramatice care ni se dezvăluie treptat, iar a doua parte fiind experiența Agathei și a tovarășelor sale de călătorie la situl arheologic de la Ur.

Romanul urmărește așadar atât povestea Agathei, cât și pe a tovarășelor ei de călătorie, Katherine și Nancy. Să facem așadar cunoștință cu acestea.

Katherine este o tânără de o frumusețe izbitoare, care avea propriile secrete dureroase. Soțul ei, pe care îl iubise din toată inima, se sinucisese la doar câteva săptămâni de la nuntă. Acum, după cinci ani de la tragedie, Katherine era pe punctul de a se căsători cu Leonard Woolley, arheologul șef de la Ur, dar urma să fie o căsătorie de conveniență pentru a putea sta respectabil între atâția bărbați în timp ce lucra acolo ca și fotograf profesionist. După cum aflăm din postfață, Katherine Woolley a fost o persoană reală, care a inspirat personajul Louise Leidner din romanul Agathei, ”Crimă în Mesopotamia”.

Nancy Nelson, o tânără ce avusese o copilărie și adolescență idilică în Ceylon, ajunge în Anglia când tatăl său moștenește un titlu nobiliar împreună cu domeniul aferent. Ceea ce a părut un noroc a fost de fapt un mare ghinion, din cauza imensei taxe pe moștenire devenind faliți. Cererea în căsătorie a unui tânăr și atrăgător viconte a părut de asemenea un noroc, dar nu a fost așa… Însărcinată și speriată, Nancy își părăsește soțul plecând în necunoscut la Bagdad, la singura rudă la care poate apela, verișoara sa Delia, care lucra acolo la Consulat. Din nefericire, în tren Nancy primește o nouă lovitură a sorții sub forma unui mesaj cu vestea că Delia a murit, fapt ce o aruncă în brațele disperării.

Dacă prima parte ne oferă o călătorie de neuitat, cea de a doua parte, cea cu perioada petrecută la Ur, ne introduce în lumea închisă și exclusivistă a unui sit arheologic, detalii despre acesta, despre săpături și despre munca titanică depusă acolo, interacțiunea cu băștinașii, despre care vom afla mai multe cu ocazia vizitei în satul beduinilor, întâmplările ce vor avea loc și ai căror martori vom fi.

Cele trei tinere, Agatha, Katherine și Nancy, fiecare cu propria nefericire și propriul bagaj emoțional devin prietene și sprijin una alteia, ajungând să-și împletească destinele, iar faptele petrecute în această călătorie care le-a adus împreună le vor influența viitorul. Cum anume? Vă invit să citiți și să descoperiți deznodământul acestor povești din poveste, ale căror planuri se suprapun de-a lungul acestei călătorii extraordinare de care am avut parte alături de personajele cărții.

Mulțumim Editurii Nemira pentru cartea oferită pentru recenzie.

Cărţile autoarei pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, librarie.net, site-ul Editurii Nemira