Fericirea imi scapa printre degete de Agnes Martin – Lugand, Editura Trei – recenzie

17

Fericirea îmi scapă printre degete

Agnes Martin – Lugand

Editura Trei

Colecţia Fiction Connection
Dată apariţiei: Octombrie 2017
Titlu original: Entre mes mains le bonheur se faufile
La Editura Trei, de aceeasi autoare au aparut “Imi pare rau, sunt asteptata, “Viata e usoara, nu-ti face griji” si “Oamenii fericiti citesc si beau cafea.
După ce a profesat ca psiholog timp de şase ani, Agnes Martin – Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-şi primul roman, “Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea” în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenţi la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradiţională. Astfel, romanul sau a cunoscut un success uriaş, fiind tradus în mai multe limbi. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de producătorul american Harvey Weinstein.
Cărţile lui Agnes Martin – Lugand s-au vândut în Franţa în peste 2 milioane de exemplare.
Încă din copilărie, Iris a fost pasionată să creeze haine, să le dea viaţă prin magia cusutului – nimic nu o poate face mai fericită. Dar părinţii ei nu i-au împărtăşit ambiţia de a deveni creatoare de modă, pe care o considerau doar un capriciu. Iar Iris cu durere în suflet, s-a resemnat.
Astăzi, tânăra se sufocă într-un orăşel de provincie, soţul o neglijează, iar viaţa pare să i se fi oprit în loc. Dar dezvăluirea unui cumplit secret de familie o îndeamnă pe Iris să-şi ia viaţă în mâini. Nu renunţă la pasiunea ei şi se înscrie la o şcoală de haute couture din Paris, unde o întâlneşte pe Marthe, muza şi mentor, tulburătoare şi autoritară…
Portretul convingător al unei femei în căutarea propriei identităţi, “Fericirea îmi scapă printre degete” ne atrage într-o aventură ameţitoare de care, asemenea lui Iris, cititorului îi va fi greu să se elibereze„. Le Parisien
Fericirea îmi scapă printre degete” este un amestesc de simplitate şi profunzime. Dincolo de povestea acestei tinere femei, autoarea care e şi psiholog, îşi îndeamnă cititorii să-şi pună întrebări legate de propriile vieţi. Cum fiecare dintre noi poate, într-o zi, să mediteze asupra destinului sau şi asupra alegerilor pe care le face, Iris ne demonstrează că există mereu posibilitatea unui nou început. Paris Match
Două cărți am citit de această autoare: “Oamenii fericiți citesc și beau cafea” și “Viața e ușoară, nu-ți face griji”. Ambele m-au impresionat, mi-au mișcat sufletul, mi-au stârnit emoții variate.
 “Fericirea îmi scapă printre degete” este cartea de la care am foarte multe așteptări, care sper să-mi demonstreze că am avut dreptate să spun că autoarea are talentul de a-și cuceri cititorii prin ceea ce scrie. Dacă am sau nu dreptate, este timpul să descoperim.
Fericirea este un vis de copil, împlinit la vârsta maturității.” —  Sigmund Freud
Cea mai frumoasă haină care poate să îmbrace o femeie sunt brațele bărbatului pe care îl iubește.” — Yves Saint Laurent
Cartea începe cu dezvăluirea unui adevăr ascuns cu multă vreme în urmă și care-a afectat eroina noastră, pe Iris….
“Realitatea era cu totul alta și o aflam abia astăzi: au hotărât să scape de faimoasa scrisoare și au ars-o. Mă trădaseră. Parcă mă călcase un buldozer. Proprii mei părinți îmi furaseră viața. M-am clătinat pe picioare și mi-am stăpânit greața care mă invada. Senzația de rău s-a risipit repede, iar furia i-a luat locul.”
Nu este ușor să afli că visul tău de-o viață a fost la un pas de a se împlini. Că proprii tăi părinți au fost capabili să ți-l distrugă, și asta pentru simplul motiv că ei nu întrevedeau o slujbă serioasă în acest domeniu pentru copilul lor…
Este dureros că din cauza propriilor săi părinți, Iris nu a avut șansa de a încerca ceva ce-și dorea cu adevărat.. Acum, este prinsă într-o viață monotonă, care nu-i aduce nici o satisfacție, prinsă în rutina de zi cu zi a vieții de familie, o căsnicie care nu îi mai aducea zâmbetul pe buze și o slujbă care devenise cușca ei, prizonieratul pe care i l-au oferit părinții săi.
Soțul ei Pierre o susține în deciziile sale. Este ceva și acest lucru. Iar faptul că îi spune că ar fi lăsat-o să facă școala aceea de creatori de modă, înseamnă ceva! Nu prea mai schimbă nimic acum, dar…
“— Trebuie să recunoaștem că mama ta are dreptate într-o privință: este de domeniul trecutului. Nu poți să rescrii povestea, nu poți să schimbi cursul lucrurilor.”
Cert este că, la acest moment din viața ei, Iris trebuie să reflecteze la multe, ce-i pot afecta atât viitorul cât și prezentul.
Când în sfârșit sosește clipa discuțiilor, între cei doi soți apar noi disensiuni din cauza deciziilor pe care fiecare le ia fără a discuta, în prealabil, unul cu celălalt.
“Aplecată deasupra chiuvetei, oftam de mama focului. Cum fusese cu putință ca o seară care începuse atât de bine să o ia razna cu o asemenea repeziciune? Ce se întâmpla cu noi? Deveniserăm niște străini, care nu vorbeau aceeași limbă, incapabili să-l asculte pe celălalt și să-i înțeleagă așteptările.”
Se pare că cei doi soți au ajuns într-un impas… Multe căsnicii ajung în asemenea momente, important este ca cei doi parteneri să se susțină unul pe celălalt, să depună eforturi pentru a salva căsnicia. Ce se va întâmpla oare cu Iris și Pierre? Rămâne să aflăm!
Renunță la serviciu, se înscrie la un curs de croitorie ținut de personalități importante de la casele de modă, mutându-se la Paris pe perioada cursului. Pierre îi pune o singură condiție:
“După curs, facem un copil. Și nici nu se pune problema să-ți deschizi un atelier, casa este destul de mare. Vei putea să amenajezi podul, deja coși acolo, ai putea continua să te ocupi și de copii în același timp.” 
La această înțelegere cu care Iris este de acord, eu găsesc că ceva nu-mi sună tocmai Ok… Adică, decizia de a face un copil trebuie să vină de la ambii parteneri. Personal, mi se pare că Pierre îi forțează mâna și încearcă să-i taie aripile, să o prindă cumva într-o colivie, fie ea și de aur, dar tot colivie!
Vremea trece, pe Iris o încearcă sentimentul de panică, iar Pierre este alături de ea spunându-i că este mândru de ceea ce face și că o iubește. Cu toate acestea…
“Oare nu îmi pusesem prea multe speranțe în această schimbare, păcătuind prin exces de încredere în mine?”
O întrebare ciudată, dar tracul își face simțită prezența tocmai datorită faptului că, pentru prima dată în viața ei, Iris face ceea ce își dorește cu adevărat. În sfârșit, ajunsă la “Atelier”, Iris o întâlnește pentru prima dată pe Marthe:
“Femeia aceea, cu vârsta puțin peste șaizeci de ani, era înzestrată cu o frumusețe și o eleganță rare, din alte vremuri. Părul brunet și buclat era dat discret cu fixativ. Ochii de culoarea alunei și gura roșie și cărnoasă dădeau strălucire tenului ca de porțelan. Urmând-o pe culoar, i-am observat mersul, demn de cel al unui manechin; cu capul sus, spatele drept, cocoțată pe niște veritabile tocuri cui, își ascundea silueta zveltă sub o rochie vaporoasă și întunecată.”
O apariție uimitoare, fluidă precum o boare de vânt, impunătoare și plină de stil, Marthe este o adevărată muză și mentor pentru Iris.
Cursurile se desfășoară cu ușurință, Iris fiind entuziasmată de tot ceea ce presupune crearea de vestimentații. Săptămânile zboară, într-o feerie de materiale, creații și texturi aparte. Iris este intrigată de toate acestea, dar cea care îi stârnește curiozitatea este Marthe, patroana Atelierului, o persoană care se va dovedi foarte controversată.
Odată cu comanda unei rochii pentru Marthe și obligația de a lua parte la un dineu, Iris pătrunde într-o altă sferă a vieții ei, evoluează chiar dacă nu realizează acest lucru imediat!
Frustrările la adresa soțului, în schimb, se adună. Toate nemulțumirile pe care le cumulează de-a lungul timpului, îmi este teamă că nu mai au mult până vor exploda. Și sunt tare curioasă ce se va întâmpla atunci.
O carte frumoasă și bine scrisă, un stil lejer, sincer. Este o carte despre aprecierea de sine, despre încrederea pe care fiecare femeie ar trebui să o aibă în ea însăși. Acțiunea cărții se desfășoară pe două planuri distincte: carieră și viața de cuplu. Se întretaie cele două, una este afectată de cealaltă și totuși, fiecare înseamnă o evoluție pe plan psihologic. Iris începe să aibă mai multă încredere în sine și în ceea ce este capabilă să realizeze prin forțele proprii.
În sfârșit, sosește și seara mult așteptatului dineu:
“Odată cocoțată pe pantofii cu toc cumpărați în grabă – Pierre prefera balerinii – m-am privit în sfârșit în oglindă. Am avut nevoie de timp ca să mă recunosc, dar rezultatul nu era rău deloc. În schimb, soțul meu nu m-ar fi lăsat niciodată să ies așa.”
Acest lucru să fie oare de bine sau de rău? Urmează să descoperim!
La acest dineu, Iris îl cunoaște pe Gabriel – urmașul într-ale meseriei al soțului lui Marthe…
“— Îl iubesc ca pe fiul meu, însă este un seducător fără respect pentru femei, iar tu ești măritată. Îți spun asta spre binele tău.”

Un sfat bine intenționat și binevenit. Deoarece atracția dintre cei doi a fost instantanee. Cu toate acestea, Pierre nu-i acordă prea mult interes acestuia atunci când Iris pomenește de el:
“— Nu ți-am spus de Gabriel? El conduce fondul de investiții de la primul etaj. Un seducător fără pereche. 
— Un babalâc cu farmec? 
— Nu, te înșeli, are doar câțiva ani mai mult ca noi. Este foarte simpatic (fermecător), pare să aibă mult umor (mai ales când vine vorba de tine)…”
Și dacă până acum tot îi mai căutam scuze lui Pierre, de data aceasta m-a convins că sub nici o formă nu-și dorește ca soția sa să aibă succes în designul vestimentar. Ba, mai mult, încearcă s-o descurajeze din start, să-i taie aripile, s-o facă să renunțe la visul ei de-o viață.
Sper ca Iris să fie suficient de hotărâtă să-și urmeze visul, să își lase talentul să strălucească.
O carte copleșitoare! Care te învăluie asemeni mătăsii, pentru ca la final să te trezești captiv în povestea acestei femei deosebite, care încearcă să-și mențină în echilibru visele pe cale să devină realitate și relația monotonă cu un soț care nu o susține deloc și cu atâtea și atâtea tentații și ispite în noua ei viață.
O carte despre viața unei femei, despre destinul schimbător și despre șansele care-ți apar în cale și pe care trebuie să știi să le apuci.
Despre maturizare, încredere în sine, fericirea de a-ți vedea visul cu ochii, despre siguranța și nonșalanța unei femei. Ba mai mult, este o carte despre iubire. O iubire profundă, trainică, matură, care nu te ține prins într-o colivie ci îți oferă șansa de a cunoaște libertatea deplină.
O carte despre o viață care-ți oferă șansa de a lupta pentru ceea ce îți dorești cu adevărat!

Mulțumim Editura Trei pentru cartea primită pentru recenzie.

Cartea Fericirea îmi scapă printre degete de Martin-Lugand Agnès poate fi comandată de pe site-ul Editurii Trei.

 

About Author

17 comentarii

    • Gand la gand, Dana… Nici eu nu stiu de ce, dar nu sunt foarte tentata de cartile ei. Poate ma voi razgandi, insa deocamdata le mai aman putin…

  1. Felicitari, Geo, frumoasa recenzie! Cu siguranta mi-ai atras atentia asupra cartii. Nu am citit inca nici o carte a acestei autoare, dar cred ca e timpul sa recuperez si sa-mi fac propria parere. Foarte impartite parerile in privinta ei….

  2. Felicitări pentru recenzia minunată! Am cartea acasă, pe mine autoarea încă nu m-a convins foarte tare, dar s-ar putea ca acest roman să fie pe placul meu…

  3. Balan Daniela on

    o recenzie superba ,felicitari Geo <3 am citit doar o carte de aceasta autoare sper sa urmeze si celelalte !

  4. Am citit celelalte 3 carti ale autoarei, dar pe aceasta nu stiu de ce am evitat-o. Cred ca o s-o abordez si eu pana la urma. Felicitari pentru recenzie!

Lasă un răspuns