Ferma de Tom Rob Smith, Editura Univers – recenzie

20

Ferma

Tom Rob Smith

Editura Univers

An apariție 2016
Nr. pagini: 304
Titlu original: The Farm
Traducere: Carmen Scarlet
„Ferma face foarte neclare distincțiile între nebunie și o judecată sănătoasă, între fantezie și realitate, făcând cititorul să se întrebe care este adevărul până la ultimele pagini ale cărții.” – The Independent
Primul roman al lui Tom Rob Smith, Copilul 44, l-a transformat peste noapte pe autorul său într-o celebritate: cartea a fost tradusă în peste 20 de țări, a fost nominalizată pentru Booker Prize și a câștigat în 2009 premiul Waverton Good Read. E primul volum al unei trilogii, urmat de Raportul secret și Agentul 6, apărut și acesta la Editura Univers.
În Ferma, tânărul Daniel primește pe neașteptate o vizită de la mama sa, Tilde, care îi spune, cu o forță de convingere și o coerență tulburătoare, o istorie întunecată a regiunii rurale din Suedia în care se retrăsese de câteva luni împreună cu soțul ei. În povestea aceasta se amestecă abuzul sexual, conspirația și crima, iar Daniel este avertizat că, dacă refuză s-o creadă, propria lui mamă n-o să-l mai considere fiul ei. Pe de altă parte, un telefon primit de la tatăl lui îl informează pe Daniel că Tilde a suferit o cădere nervoasă și povestea ei e rodul unei imaginații paranoide. Care este adevărul? Tânărul va trebui să călătorească până la fermă în căutarea unor răspunsuri de care acum depinde chiar viața mamei sale.
La început mi s-a părut o poveste simplă dar interesantă. Pe parcurs am descoperit o poveste destul de complicată și cu multe necunoscute. Misterul planează până la ultima pagină iar personajele sunt care mai de care mai misterioase.
În „Ferma” descoperim povestea tristă a unei mame ce aparent pare o femeie fericită, dar cu un trecut plin de răni ce-i provoacă durere chiar și în acest prezent nesigur pentru ea.
Daniel, personajul principal al acestei cărți ducea o viață aproape lipsită de griji. Deși nu avea o situație financiară foarte bună, avea alături un partener lângă care își găsise adevărata fericire. Orientarea sa sexuală a fost un factor decisiv atunci când a luat hotărârea de a părăsi locuința familiei din Suedia și a se muta într-un cartier din Londra.
Nu avea frați sau surori, singura lui familie era mama și tata. O familie pe care el o vedea veșnic fericită și de unde niciodată nu lipsise iubirea. Avea să descopere curând că lucrurile nu stăteau deloc așa cum le vedea el și că familia lui se confrunta cu probleme destul de grave și aproape fără rezolvare.
Într-o zi pe când se întorcea de la cumpărături, primește un telefon din partea tatălui său. Luat prin surprindere, și-a dat imediat seama că ceva rău se întâmplase pentru că întotdeauna el era cel care-și suna familia și nu invers. Din cauza costurilor foarte mari, părinții lui nu-și permiteau să-l sune foarte des, ci doar atunci când întâmpinau probleme și aveau nevoie de ajutor. Fără să se mai gândească, îi răspunde tatălui său, iar acesta îl informează că mama sa, Tilde, se simțea rău, că suferise o cădere nervoasă și că fusese nevoit să o interneze.
De când plecase de acasă, Daniel nu-și mai vizitase părinții. Gândul că trebuia să le facă niște mărturisiri în legătură cu viața sa, îl făcuse să dea mereu înapoi și se temea tot timpul de reacția părinților și de faptul că nu va fi înțeles. Acum locuia cu partenerul său, Mark, un avocat în vârstă de patruzeci de ani, care îi cunoștea situația și care îl încuraja să facă un pas înainte și cu puțin curaj să facă publică relația lor.
Daniel cumpără un bilet de avion la primul zbor din ziua următoare, hotărât să meargă să vadă ce s-a întâmplat cu mama sa. Nu apucă însă să ajungă pentru că în timp ce aștepta îmbarcarea primește un telefon din partea mamei. Aceasta îi spune că a fost internată forțat de către tatăl său, să nu creadă nimic din ce spune el pentru că nu este adevărat, că ea nu este nebună și că are nevoie de poliție și nu de doctor. Îi mai spune să o aștepte, că se află în drum spre el, și că atunci când va sosi îi va relata întreaga poveste.
Daniel rămâne bulversat de situația tragică ce se petrece în familia sa și cumva se simte prins la mijloc, între tatăl său care-i spune o poveste și mama sa care-i spune cu totul altă poveste.
Când aceasta sosește, Daniel este surprins să descopere o femeie cu totul schimbată. Nu mai era mama pe care el o lăsase în urmă atunci când a plecat, nu mai avea aceeași frumusețe și eleganță. Acum arăta îmbătrânită, cu pielea aspră, unghiile rupte și hainele zdențuroase.
Primul lucru pe care îl mărturisește fiului ei este că a fost dusă la un azil de nebuni unde oamenii urlau ca niște animale și unde ea nu avea ce căuta. Purta cu ea o geantă plină cu dovezi în baza cărora medicii îi dăduseră drumul. Dovezi care aveau să susțină mărturisirile ei și pe care avea să i le prezinte rând pe rând și lui. Daniel este avertizat că dacă refuză să o creadă, ea nu-l va mai considera fiul ei.
– Ți-e frică de mine, îmi dau seama de asta. Îți cunosc chipul mai bine decât pe al meu și dacă asta ți se pare o exagerare sentimentală, gândește-te de câte ori ți-am șters lacrimile sau te-am privit când zâmbeai. Daniel, în toți anii ăia nu m-ai privit niciodată ca acum… Convinge-te singur!
În timp ce o asculta pe mama lui, află că familia lor nu mai era de mult așa cum o credea el. Situația lor financiară era dezastruoasă și zilnic trăiau cu nevoia disperată de a supraviețui. Mai află că tatăl său legase o prietenie foarte strânsă cu un vecin dubios pe nume Hakan și că, urmăriți de ea în miez de noapte, aceștia plecau împreună și se întorceau spre dimineață. Îi mai spune că acesta organizase o petrecere la care fusese și ei invitați cu scopul de a o face pe ea de râs în fața întregii comunități. I se spusese că trebuie să ajungă la o oră anume iar când au ajuns petrecerea era aproape pe sfârșite pentru că începuse mult mai devreme. Nelămurită de ce s-a întâmplat, i se spusese că vina a fost a ei pentru că nu a înțeles așa cum i s-a transmis. Invitația la petrecere nu fusese un act de bunăvoință ci o capcană. Întotdeauna tatăl lui Daniel era bine văzut de către Hakan iar ea era denigrată și mereu pusă în situații stânjenitoare.
Daniel primește un mesaj din partea tatălui, în care este informat că mama lui a fugit din spital, să nu încerce să o acopere pentru că se află în stare gravă și că în scurt timp ajunge și el în Londra.
Momentul în care Tilde decide să bage un cuțit în buzunar pentru a se putea apăra de soțul ei, îl face pe Daniel să se îndoiască de spusele ei.
– Mamă, te rog să-mi dai cuțitul.
– Tu încă-l mai privești ca pe tatăl tău. Dar e un pericol. Mi-a făcut rău. M-a ținut închisă. O să-mi mai facă rău. Am dreptul să mă apăr.
– Mamă, nu mai ascult nici o vorbă până nu lași cuțitul pe masă.
Tot din relatările mamei, Daniel află că dorința exagerată a acesteia de a avea o prietenă în copilărie, i-a adus multe necazuri mai târziu când aceasta a murit. Aceste întâmplări o urmăreau și acum cu trecerea anilor, iar pentru că fusese sinceră cu soțul ei și îi povestise totul, acesta întorcea acum situația împotriva ei, făcându-i rău.
Dar cum o mamă simte întotdeauna frământările copilului ei, își dă seama că băiatul are multe întrebări la care așteaptă răspunsuri. Iar pentru că ea dorea să divulge toate secretele, îi spune că aproape toate fetele din anturajul ei au murit mai devreme sau mai târziu în condiții misterioase. Niciodată nu s-a aflat adevărul despre moartea lor, dar ea cunoștea detalii și avea dovezi.
M-ai întrebat direct, ți-am răspuns. Acum te întreb eu direct. E prea mult pentru tine? Pentru că dacă tragi de timp până vine taică-tău, dacă tactica ta e să mă faci să vorbesc, iar tu să nu asculți nici o vorbă, ci doar să mă ții aici sub un pretext fals, pentru ca voi doi să mă duceți la un azil, atunci dă-mi voie să te avertizez că aș considera asta o trădare atât de gravă, încât relația noastră n-ar mai putea fi salvată niciodată. Nu ai mai fi fiul meu.
Pentru a o liniști cât de cât, Daniel alege varianta de a merge împreună la un hotel pentru ca tatăl său să nu-i găsească atunci când ajunge. Chiar când taxiul în care se află pornește la drum, un alt taxi apare în fața blocului. Tatăl lui coboară, foarte schimbat fizic, mult mai slab și vizibil îngândurat.
Daniel nu mai știe care este alegerea corectă pe care trebuie să o facă. Instinctul îi spune că tatăl spune adevărul și că mama lui se confruntă cu grave probleme. Cu cât povestirea avansa, intensitatea și ritmul creșteau tot mai mult. Tilde se simțise tot timpul prinsă într-un război al bărbaților, iar ea nu avusese nici un cuvânt de spus. Tocmai acesta fusese și motivul pentru care părăsise casa părintească destul de devreme, când locul ei era încă alături de părinți. Nici la fermă nu-și găsise locul și tot timpul a simțit că se lucrează împotriva ei. O vroiau nebună și încet și cu răbdare aveau să și dovedească. Numai că ea, pe cât posibil, a încercat să nu cadă în capcana lor și își roagă fiul, acum în ultimul ceas, să o ajute să ajungă la poliție.
– Mamă, nu-l mai iubești pe tata?
Fără să stea pe gânduri a clătinat din cap.
– Nu.
– Nu?
– A fost soțul meu cândva. Dar nu mai este.
A fost categorică. Nu m-am mulțumit cu răspunsul .
– Dintre toate lucrurile pe care mi le-ai spus azi, cel mai greu de crezut mi se pare faptul că nu-l mai iubești pe tata.
Daniel cântărește bine situația și consideră că stă în judecata lui să ia decizia corectă. Chiar dacă o credea pe mama lui, considera că relatările erau exagerate și dovezile cu care venise destul de nefondate. Împreună cu tatăl său hotărăsc să consulte un medic neutru, iar rezultatul a fost exact cel pe care Daniel încercase să-l evite – internarea mamei sale.
Sub pretextul că o însoțește la poliție, Daniel a reușit să o ducă la spital și să o interneze. Ajunși în fața clinicii, mama lui i-a comunicat că pentru gestul făcut, din acel moment el nu mai avea mamă iar ea nu mai avea copil.
Timp de mai multe luni de când era inernată, Tilde refuza medicamentația, hrana și orice comunicare. Aceste lucruri au dus la o deshidratare severă iar starea ei se agravase foarte tare. Un pas mai era până la moarte.
Mânat de sentimente și de o neliniște ce nu-i dădea pace, Daniel este hotărât să încerce cu orice preț să descopere care au fost motivele ce au contribuit la situația delicată a mamei sale. Rând pe rând vizitează toate locurile prin care Tilde trecuse, în speranța că ceva sau cineva îl va ajuta să afle adevărul. Prima oprire o face la fermă, unde îl cunoaște pe acel vecin pe care mama sa îl descrisese ca fiind un monstru, apoi își vizitează bunicul din partea mamei. Aici află lucruri cutremurătoare, cum adolescentă fiind și îndrăgostită, mama lui a vrut să se sinucidă înecându-se în lac. Corpul își revenise dar se pare că mintea niciodată. Fusese respinsă de societate, prietenele fugeau de ea și râdeau de câte ori aveau ocazia, profesorii o bârfeau, iar ca urmare a faptelor sale, tatăl ei nu mai putuse candida niciodată pentru un loc în parlament. După toată relatarea, Daniel este obligat să plece și este rugat să nu se mai întoarcă niciodată neinvitat.
O ultimă persoană cu care mai stă de vorbă este o bătrânică ce-i fusese profesoară mamei sale. Ceea ce-i povestește aceasta dărâmă toate spusele bunicului, scoate la iveală o cu totul altă poveste, una mult mai tristă și dureroasă ce-l face direct răspunzător de starea femeii chiar pe tatăl acesteia.
Sper că v-am făcut suficient de curioși să descoperiți secretul fermei și ce s-a întâmplat cu adevărat acolo, cine este responsabil de moartea acelor femei și mai ales cine se face vinovat de situația în care se află mama lui Daniel.
Cu siguranță veți afla cât este adevăr și cât este închipuire din povestirea femeii și poate atunci veți înțelege mai bine povestea.
Eu vă doresc lectură plăcută la o carte cu un puternic impact emoțional!
Fragment:
Pe drumul cu feribotul spre Suedia, la lumina stelelor, eu și Chris ne-am sărutat, nu a fost un sărut pe obraz, nu sărutul emoționat al unor tineri îndrăgostiți, ci sărutul unor îndrăgostiți care se cunosc mult prea bine și care se tem că s-ar putea să nu mai fie vreodată capabili de aceeași pasiune pe care o aveau cândva. Nu doar ne-am sărutat: am făcut sex, într-un loc public, pe puntea de sus, într-un colțișor ascuns, după o barcă de salvare, pe un feribot în mijlocul Canalului Mânecii. Mi-era teamă, puteam fi surprinși, dar atunci când Chris mi-a făcut avansuri, m-am gândit că mă pune la încercare. Vedeam că se așteaptă să spun nu, să inventez vreo scuză, să-mi fac griji, așa că am acceptat, mai mult decât orice că un simbol al schimbării, că să-i dau de înțeles că lucrurile aveau să se schimbe între noi că aveam să fim din nou o echipa indestructibilă.
Mai târziu, în timp ce stăteam la prora navei, așteptând să răsară soarele și să vedem uscatul pentru prima oară, credeam cu sinceritate că venise vremea noastră – cea mai mare aventură a noastră, dar în același timp, eram realistă, și ultima noastră aventură împreună. Așa că avea să ne iasă de minune, pentru că era timpul să avem și noi parte de mulțumire. Toată lumea merită o porție de fericire, sună sentimental, fericirea nu este un drept al omului, dar ar trebui să fie.
Cu stresul de la fermă, contaminarea puțului, problemele cu Hakan, erau mai multe lucruri care ne distrăgeau atenția, dar asemenea lucruri existaseră dintotdeauna. Eu și Chris am făcut o învoială să fim disciplinați, să planificăm sexul – să facem programări pe care să nu le putem anula. Nu trebuia să acceptăm scuze. Aveam de gând să folosim asemenea ocazii precum seară de dans că să ne introducă în atmosfera.
În seară aceea am purtat o rochie roz pal care trebuie să fi avut treizeci de ani, păstrată de pe vremea când eu și Chris mergeam să dansăm în cluburile din Londra. Chris era îmbrăcat cu o cămașă de mătase deschisă la culoare, nu atât de veche precum rochia mea, dar faptul că se îmbrăcase cu orice altceva decât o pereche de blugi și un pulover era un semn bun. Nu aveam nici un parfum și nici nu ne permiteam să cumpărăm unul nou, așa că mi-am făcut singură unul zdrobind ace de pin din pădure, care lăsau un ulei cu miros puternic, și m-am dat cu el după urechi.

 

Mulțumim Editura Univers pentru cartea Ferma de Tom Rob Smithprimită pentru recenzie

Cartea/ cărțile autorului pot fi comandate de pe edituraunivers.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.rodol.ro

Recenzii Editura Univers

About Author

20 de comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Frumoasă recenzia, Mirela! Mă tentează dar îmi e și teamă!!! Daca are tendințe horror nu-i de mine

    • Mirela Nenciu on

      Mulțumesc, Mirela! Îți recomand cartea cu încredere și sunt sigură că te va încânta! Nu e horror

  2. Frumoasa recenzie. Si foarte tentanta. Offf, dacă ar fi film l-as vedea imediat. Mulțumesc, Mire, pentru recomandare.

  3. O recenzie foarte frumoasă și tentantă! Felicitări! Ai reușit să-mi stârnești interesul. Sunt tare curioasă care e deznodământul. Cred că mi-ar plăcea această carte. Mulțumesc pentru recomandare!

Spune-ți părerea!