Delicatese Literare
Recenzii

Fetița care visa pentru alții de Petru Racolța, Editura Siono – recenzie

Fetița care visa pentru alții

Petru Racolța

Editura Siono

Anul apariției: 2021

Număr de pagini: 230

Petru Racolța s-a născut în cochetul orășel Seini, unde trăiește și astăzi, într-o comunitate de oameni minunați și iubitori de frumos.
Profesoara de limba română, Rodica Milaș Scutaru, a fost cea care i-a descoperit vocația literară și a avut o covârșitoare influență asupra lui. Creativitatea i-a fost influențată și de pasiunea pentru șah, care se simte și în ușurința cu care mută “pionii” pe tabla scrierilor sale.
Debutul editorial a avut loc în 2014 cu “Revolta din ogradă”, carte pentru copii, urmată de “Povestirile unui maramureșean”, 1 și 2, “Planeta Paradis”, “Versuri pentru suflet și cuget” și volumul de povestiri fantastice “Metamorfoza”.
Este blogger și epigramist. A publicat articole și epigrame în ziarul “Graiul Maramureșului”, revista “Spinul” și a făcut parte din antologia SIONO, “Inima nu face riduri – Life happens”.
“Lumea asta e prea complicată, iar eu nu știu ce să înțeleg când unii îmi spun că sunt o fată normală, iar alții că sunt păcătoasă, neascultătoare și, mai ales, bolnavă la cap. Pe cine ar trebui să cred și ce aș putea face, ca să-i mulțumesc pe toți? Iarăși te întreb pe tine, poate fiindcă răspunsul e prea greu și nu am speranță să-l găsesc curând. Încerc din răsputeri să visez tot ce mi se cere, iar adesea mă doare capul de la atâta concentrare.
Visele îmi sunt ca păsările libere, pe care nu le pot momi întotdeauna cu gândurile înșirate de cu seară.”
“Petru Racolța este un soi de Creangă al Maramureșului istoric, înzestrat cu o scriitură sfătoasă și limpede ca apa de izvor. Povestea lui e trainic construită și surprinde adesea taina ascunsă a minții omenești, întâmplări miraculoase și personaje ce se apropie de fantastic. «Fetița care visa pentru alții» este un roman în care dramaticul și suspansul se țin mână în mână.” – Em Sava
„Cunoaştem atât de puțin despre noi, despre puterile care, poate, zac în trupurile, în mintea noastră, fiindcă suntem într-o continuă legătură cu baza de date universală, legătură enigmatică existentă dincolo de voința noastră. Tocmai de aceea regăsim mereu încercarea de a dezlega aceste mistere. Studiile ştiințifice, literatura s-au aplecat cu interes asupra unor astfel de fenomene mecanice şi psihologice datorate unor forțe şi puteri necunoscute ce există, se pare, latent în inteligența umană. Aceste studii au început încă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi continuă sub denumirea de para-psihologie, până în zilele noastre. Îmbinând unele cunoştințe ştiințifice de acest gen cu inventivitatea, fina observație a unor realități, plus ficțiunea, autorul ne convinge prin personajele sale că temelia unei bune conviețuiri ar fi încercarea de a înțelege fenomenele ieşite din comun, sau măcar acceptarea lor ca un dat, o formă a pozitivismului ființei umane, la care se adaugă o logică şi o judecată sănătoasă, fiindcă aceste procese deosebite nu sunt decât mărturia unei alte lumi care se află dincolo de noi şi care încă rămâne necunoscută.” – Rodica Scutaru-Milaș
Știți vorba aceea: Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune?
Putem spune că acest motto stă la baza cărții de față într-o anumită privință. Așa cum prietenia, curajul și iubirea sunt alte baze.
Într-o lume agitată și nebună așa cum este cea în care trăim, romanul autorului Petru Racolța, “Fetița care visa pentru alții”, este o gură de apă rece și clară, o imagine creionată la marginea fantasticului, îmbinată cu drame și traume, suspansul reușind să ne țină în priză pe tot parcursul lecturii.
Cu o scriitură simplă care ajunge direct la sufletul cititorului, cu un tablou complex evocat prin propoziții simple, prin personajele sale deosebite, autorul Petru Racolța dezvăluie o poveste la marginea dintre real și basm.
“- Doamnă Popan, vă asigur că nu trebuie să vă faceți mari griji, încercă omul să o liniștească. Lena trece printr-o perioadă mai grea, însă, odată cu timpul și ajutorul nostru, o să vedeți că-și va reveni. E doar un copil fragil care trebuie readus pe linia de plutire.”
Micuța Lena s-a trezit într-o dimineață țipând de spaimă. Părinții au fost șocați când au văzut că tânăra a albit peste noapte, iar când tatăl a luat-o în brațe aceasta l-a rugat să nu moară în ziua respectivă… Timpul a arătat că tatăl a decedat în acea zi și că de atunci, micuța s-a închis în ea, nu mai comunică…
O schimbare dramatică, care pe mamă a pus-o pe gânduri.
“Fetița care visa pentru alții” a adus în prim plan credințe și obiceiuri, judecăți emise de oameni speriați sau neștiutori, emoții și ideea de prevedere a viitorului — chiar dacă de o manieră incertă. La marginea dintre fantastic și real, cu tente paranormale, romanul ne prezintă o poveste care stârnește o mulțime de emoții.
Căutând o dădacă, doamna Popan o găsește pe Anița, o bătrână în vârstă care are nevoie să-i poarte de grijă micuței la fel de mult cum are nevoie și Lena.
“- Energie, zici? Află dumneata că am destulă, în ciuda a ceea ce se vede. În plus, știu de problemele fetiței și o înțeleg. Cred că tocmai de mine are nevoie, iar dumneata te poți convinge pe parcurs. Suntem ca și vecini, pot veni oricând și să stau oricât. Puneți-mă la încercare și n-o să vă pară rău.”
Dar, deși fetița se simte bine în compania dădacei, răutatea unora și plângerile altora fac ca mama Lenei să se trezească cu doctorul Oșanu și cu un reprezentant de la Protecția Copilului care îi comunică că micuța va fi internată pentru tratament și recuperare emoțională…
Romanul capătă valențe dramatice și totul este învăluit în suspans. Redate cu o simplitate care, după cum menționa și Em Sava la începutul cărții, sunt demne de stilul de a scrie al lui Ion Creangă. Simplu și pătrunzător.
Fetița este dusă la un centru în mijlocul pădurii, construit din fonduri europene și condus de profesorul Bogdan. O locație impresionantă, unde toți au zâmbetul pe buze. Mama Lenei este reticentă, dar pune o mulțime de întrebări înainte de a lua o decizie.
Aici mai cunoaște alți trei copii cu puteri speciale, ce au porecle în funcție de abilitățile fiecăruia. Colega ei de cameră este Poligraf, ea își dă seama când cineva minte. Și mai sunt Sentimente: un băiețel surdo-mut care poate influența sentimentele unei persoane când o atinge; și Șoc – un adolescent care a suferit un șoc electric atunci când s-a urcat pe acoperișul unui vagon și a rămas mutilat pe viață, dar și cu abilitatea de a curenta pe oricine îl atinge.
Deși totul pare în regulă, lumea le este dată peste cap după cum îi informează profesorul Bogdan, de niște email-uri trimise de Șoc și care au intrat în atenția presei, a oamenilor politici și a polițiștilor. Se anunță zile agitate pentru tinerii aceștia. Agitația înseamnă că cineva din Guvern vine și le ia pe Visătoarea și Poligraf, apoi nimeni nu le mai vede.
Anii trec, iar mama Lenei și doctorul Oșan nu reușesc să le vadă, comunicând cu Lena doar prin scrisori și mesaje telefonice vagi, ba mai mult, când merg la București nu li se permite să o vadă.
Cu siguranță, autorul Petru Racolța are talent la evocarea misterului și la menținerea acestuia. Am citit fiecare pagină cu sufletul la gură, întrebându-mă ce va mai urma.
O lectură intensă, cu multe răsturnări de situație, cu enigme ce se cer elucidate.
Acțiunea pornește în direcții incredibile, care mai de care mai neașteptate.
Călătorim prin țară și străinătate cu pericolul pe urme. Terorism, politiă, lupta pentru putere, abuzurile psihice asupra unor copii, răpirea și ținerea acestora în captivitate și izolați de familie… și multe alte direcții care mai de care mai șocante. Locații secrete despre care circulă zvonuri ce nu încurajează turiștii să facă cercetări, locuri pline de pericole, atmosfera sumbră, situațiile dramatice în care se găsesc atât copiii cât și adulții care-i urmăresc; fac din “Fetița care visa pentru alții” un thriller psihologic captivant.
“Visătoarea e prizonieră și are nevoie de Șoc.”
Ei bine, Șoc revine în România. Dar este sub comanda unui om care se crede Montezuma și care își dorește puterea deplină. Pablo, omul de încredere al acestui Montezuma și trimisul pe pământ al zeiței Cuatlicue, este cel însărcinat să îl supravegheze și să se asigure că își duce misiunea la bun sfârșit. Iar Sentimente este ținut prizonier tocmai pentru a se asigura de cooperarea lui Șoc.
Misiunea lui era anihilarea Papei Francisc!
“Dar oare chiar ar simți o satisfacție să omoare un om pașnic, înarmat doar cu vorbe blânde, priviri călduroase și zâmbete binevoitoare?
Atingerea Papei i-a transmis un fior care-l dezarmă de orice gând înnegurat și îi aduse în suflet o pace nemaicunoscută. Nu putea să comită o astfel de oroare, iar pentru viața lui Sentimente trebuia să se găsească o altă soluție, indiferent de prețul pe care ar fi trebuit să-l plătească.”
Am avut parte de personaje puternice chiar dacă a fost vorba de niște copii, dispuși să lupte pentru supraviețuire, într-o lume care ar fi trebuit să le poarte de grijă, nu să îi folosească și să profite de pe urma lor.
Ne așteaptă aventuri presărate din plin cu pericole, tensiunea ținându-ne cu inima-n gât pe măsură ce citim.
Am întâlnit oameni buni dar și oameni răi, ahtiați după putere dar și oameni cărora le pasă de acești copii. Am urmărit un fir complex și încâlcit pe care merge acțiunea cărții, apreciind imaginația autorului dar și elementele ce ancorează cartea în realitatea cotidiană.
“Fetița care visa pentru alții” este un roman plin de abuzuri, violențe și crime, de dramaticul dus la extrem, de elemente ale unui roman de groază, dar și de raza de speranță ce răzbate din cel mai adânc întuneric. Speranța este reprezentată de micuța Lena.
Un roman fluid, ușor de citit, care-ți dă de gândit, îți pune imaginația la lucru și te poartă într-o călătorie la marginea dintre dramatic și comic, suspansul și misterul împletindu-se până la final.
O lectură deosebită!

12 Comments

Spune-ți părerea!