Fetiţa care voia să salveze cărţile de Klaus Hagerup şi Lisa Aisato, Editura Univers – recenzie

18

Fetiţa care voia să salveze cărţile 

Klaus Hagerup, Lisa Aisato

Traducere Carmen Langseth

Editura Univers

Anul aparitiei 2017

Nr. de pagini  64

“„Fetiţa care voia să salveze cărţile este cea mai tulburătoare, fantastică şi frumoasă carte pentru copii pe care am văzut-o şi am citit-o vreodată. Am rămas fără grai în faţa unor ilustraţii de pe altă lume, în faţa unui text în norvegiană din care nu pricepeam o iotă, dar despre care am simţit într-o clipă că e cea mai minunată poveste din lume. Şi este, chiar este!
Anna iubeşte cărţile atât de mult încât e dispusă să le citească pe toate ca să le salveze de la distrugere. Planul ei e dat peste cap de o carte specială, care nu are final. Exact aşa cum am fost dată eu peste cap de cartea asta. Şi cum o să fiţi şi voi. Şi copiii voştri. Şi poate şi copiii lor, peste o vreme.
Este genul acela de carte care rămâne cu tine toată viaţa. Şi care te salvează de fiecare dată când o deschizi.“ (Ioana Chicet-Macoveiciuc) 
Fetiţa care voia să salveze cărtile este o lectură minunată care mi-a ajuns la suflet. Anna, personajul principal, este o minune de fetiţă în vârsta de aproape 10 ani a cărei pasiune erau cărţile. Ea îşi petrecea cea mai mare parte a timpului, fie la biblioteca oraşului împreuna cu bibliotecara, doamna Monsen, fie acasă citind cărtile împrumutate. Anna şi doamna Monsen, amândouă mioape, erau foarte bune prietene, pasiunea pentru citit unindu-le.
Supărarea cea mai mare a doamnei Monsen era ca nimeni nu mai împrumuta cărti, interesul pentru citit scăzând foarte mult. Din cauză că oamenii nu mai împrumutau cărtii de la bibliotecă, directorul  l-a însărcinat pe domnul Milton Berg să le distrugă în subsolul acesteia.
Fetiţa s-a supărat foarte tare deoarece ea în lumea cărţilor şi-a facut foarte mulţi prieteni şi ştia că dacă nu face ceva îşi va pierde prietenii definitiv. A luat hotărarea să împrumute  cât mai multe cărţi si să citească cât mai mult, poate va salva cărţile. Gestul fetiţei m-a înmuiat, parcă îmi doream să intru în carte să îi mulţumesc. Un om atât de micuţ şi-a luat o responsabilitate atât de mare.
Împrumutând foarte multe cărţi, în săptămânile ce au urmat, fata a citit foarte mult, fiecare clipa libera şi-o petrecea citind, şi-a făcut noi prieteni din lumea cărţilor, unii pe placul ei, alţii mai putin.
Dacă în prima faza a fost tare încântată că poate să citească foarte mult, după 4 săptămâni de citit intensiv, terminând toate cărţile împrumutate a simţit că are nevoie de o pauză de la citit. Mergând la doamna Monsen i-a comunicat acesteia că a terminat toate cărțile dar are nevoie de o pauză de la citit. Bibliotecara i-a spus că îi pare rău că nu mai acceptă cărti deoarece avea pregătită o carte foarte frumoasă care cu siguranţă i-ar fi plăcut. Normal că fetita a fost imediat tentată şi a uitat că a zis că vrea o pauză şi a luat pentru citire Pădurea Fermecată de Waldemar Seier. Cartea împrumutată era despre un băiat de acceaşi vârsta cu Anna, care avea cam aceleaşi temeri ca şi ea şi locuia cu bunica lui chiar lângă pădure, bunica lui spunându-i că pădurea este fermecată.  Despre ce este vorba în cartea împrumutată de Anna vă las pe voi să citiţi, vă spun că eroina noastră a citit cartea cu sufletul la gura şi când a ajuns la finalul cărtii a văzut că ultima pagina era goala. Fetiţei nu îi venea să creadă că aşa ceva este posibil, noaptea, somnul nici nu venea la ea, ea voia să vadă ce s-a întâmplat cu băiatul din Pădurea Fermecată. A doua zi, ducându-se la şcoala, Anna le-a arătat şi colegilor cartea şi a aflat ca nimeni nu a citit-o şi acuma toată lumea era interesată şi voia să afle finalul.
S-au implicat şi conducătorii şcolii, librările din oraş, toate au comandat cartea, dar pe niciun exemplar nu apărea sfârşitul cărţii. Au aflat că autorul acestei povestirii fără final a scris sub pseudonim şi nimeni nu îi ştia numele. Era cineva care totuşi ştia cine este autorul cărţii Pădurea Fermecată şi care îi va veni cumva în ajutor Annei, care va trebui să descopere singură care este sfârşitul poveştii. De ce credeţi că doamna Monsen i-a împrumutat Annei cartea Pădurea Fermecată?
Dacă doriţi să aflaţi şi voi sfârşitul cărţii Pădurea fermecată, vă invit să citiţi acesta carte, care sunt sigură că va fi pe placul vostru.
După citirea acesteia, aş da o lege ca această carte să fie predată în şcoala primară obligatoriu. Toţi copiii ar avea de învăţat de la Anna, ar aprecia mai mult cărţile şi s-ar avânta în tot felul de peripeţii prin intermediul lor.
Mi-a plăcut foarte mult de Anna, o fetiţă cu ochelari, foarte isteaţă, care este în stare să găsească imediat soluţie la orice. Anna cred că este visul oricărei mame, eu aş vrea ca Irina să semene cu Anna şi să îşi dorească să citească cât mai mult. Sunt de acord că nu prea se împrumută cărti de la bibliotecă, unele biblioteci nici nu sunt dotate cu ultimele apariţii, statul ar trebui să pună accent pe acest lucru.
Vă recomand cu tot dragul să parcurgeți cu Anna aventura pentru a găsi sfârşitul poveştii Pădurea Fermecată.
Coperta cărţii este superbă, îţi rămâne în minte pentru mult timp, o fetiţă înconjurată de cărţi. Ce poate fi mai frumos?  Paginile din interior sunt sugestive, ilustraţiile sunt făcute foarte atent pentru a face lectura cât mai plăcută.
“ A privit pe fereastră.
Soarele răsărise deja. Începea o nouă zi.
“Mâine o să împlinesc zece ani, s-a gândit.
Asta mă întristează.
Dar cum ar putea să mă întristeze un lucru pe care nu-l cunosc?
Nu, nu o să mai gândesc la asta.
O să mă gândesc la Pădurea Fermecată
S-a dat jos din pat şi a luat o coala albă de hârtie.
Apoi s-a aşezat la birou şi a început să privească foaia de hîrtie

Mulțumim Editura Univers pentru cartea Fetița care voia să salveze cărțile oferită pentru recenzie

Cartea Fetița care voia să salveze cărțile poate fi comandate pe edituraunivers.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii Editura Univers

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

 

About Author

18 comentarii

    • Carolina Bianca on

      Multumesc mult! Si eu m-am regasit in personajul principal. Aveam abonament la biblioteca la scoala si la biblioteca orasului!

  1. O poveste foarte frumoasa. Eu am avut o experienta mai putin placuta cu biblioteca din oras, noroc ca aveam destule carti acasa. Omul sfinteste locul, spune un proverb. Sa speram ca sunt cat mai multi oameni capabili sa faca asta.

  2. Ce poveste frumoasă și cu mesaj! Și minunat prezentată, cu multă emoție!
    Felicitări pentru recenzie, Caro! Chiar e o carte deosebită, se vede!

    • Carolina Bianca on

      Multumesc mult, Oli! Mi-a placut foarte mult cartea! As vrea ca aceasta carte sa fie obligatorie in scoli! Te pup!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: