Fina poneiul norilor de Barbara Rose, Editura Univers Enciclopedic – recenzie

12

Fina poneiul norilor

Barbara Rose

Ilustrații: Petra Theissen

Editura Univers Enciclopedic

Colecție: Junior
Titlu original: Fina Federwolke
Traducere: Marilena Iovu
An apariție: 2017
Numar pagini: 32
Nu este uşor să îţi faci prieteni. . .
Lili este nouă la grădiniţă, iar a stazi e prima dată când rămâne acolo singură, fără mama ei, de aceea este destul de timidă. În curtea grădiniţei nimeni nu o invită la joacă, iar ea nu îndrăzneşte să se apropie de ceilalţi copii. Lili ar vrea să se împrietenească cu Ema, care i se pare simpatică. Dar Ema nu îi da atenţie, aşa că Lili trebuie să-şi petreacă toată ziua singură.
Noaptea, în visul ei a pare un ponei fermecat, Fina, care o duce într‑o lume vrăjită, plină de armonie. Cu a jutorul Finei, Lili va învaţă ceva foarte important: pentru a -ţi face prieteni este nevoie de timp şi răbdare – dar şi de puţin curaj şi de încredere!
O poveste sensibilă, liniştitoare, care-i ajută pe copii să se elibereze de tensiunile din viaţă de zi cu zi şi să capete încredere în ei.
Vă e dor de o poveste? Mie mi-e dor de vremea când citeam puiului meu povești, iar „Fina, poneiul norilor” e genul de poveste perfectă pentru a fi citită copiilor. Beneficiază de o copertă superbă, cartonată, o prezentare grafică de excepție, o foarte frumoasă traducere, și e minunat ilustrată.
Povestea nu e doar una încântătoare, ci are un mesaj subtil și ingenios transmis, și învățăminte de ținut minte: „Ai încredere și nu te grăbi! „: toate lucrurile importante cer timp, trebuie să fii încrezător, dar răbdător.
E o poveste foarte folositoare micilor prichindei ce merg la grădiniță. Personajul principal, Lili, e o mică fetiță aflată în prima ei zi la grădiniță. E emoționată și ușor temătoare. E întâmpinată cu căldură de educatoare, dar ceilalți copii nu se reped să o includă în cercul lor, iar ea suferă.
Pe iarbă vede o fetiță care se joacă cu un mic ponei de pluș de culoare bej. (…)
Dar chiar atunci când Lili este pe punctul de a o întreba dacă nu vrea să se joace cu ea, ceilalți copii strigă:
– Hai să ne jucăm de-a v-ati ascunselea. Vino cu noi, Ema! (…)
Lui Lili i se pune un nod în gât. Pe ea nu o întreabă nici un copil dacă vrea să se joace împreună.”
S-a dus la culcare tristă în acea seară, dar un vis a venit să o aline. Un ponei alb, prietenos, a venit la pătuțul ei și a invitat-o într-o călătorie. Foarte bine ales animăluțul care să-i apară în vis, poneiul, inspiră încredere, blândețe și înțelepciune, și e foarte îndrăgit de copii.

„Ca și cum ar sta pe o pernă moale și pufoasă, Lili plutește în văzduh… Trec peste nori ce par făcuți din vată de zahăr” și ajung într-un ținut minunat, așa cum numai în vis sau în imaginația copiilor poate fi: o pajiște verde cu flori, sfere sclipitoare de polen, iepurași pufoși, și un lac limpede unde se jucau zâne mărunțele și prietenoase. Peisajele sunt descrise idilic, în culori calde, strălucitoare, și ne este sugerată o atmosferă calmă, liniștitoare. Totul e într-o armonie perfectă, care răzbate printre rânduri.
Pas cu pas, Fina a însoțit-o, îndrumat-o și a sfătuit-o să aibă răbdare.
„Nu te grăbi, Lili! o sfătuiește Fina. Privește! Chiar și particulele delicate au nevoie de timp pentru a pluti!”
„Încet, Lili. Ai răbdare până când iepurașul va veni la tine. E nevoie de timp pentru anumite lucruri. În special pentru a te împrieteni cu cineva.”
A înțeles, a avut răbdare și încredere, și iepurașul a venit de bună voie la ea, zânițele au invitat-o în jocul lor, pe scurt, a avut parte de întâmplări minunate.
Lecțiile primite și întreaga experiență din vis a convins-o așa cum poate răbdarea învățătoarei sau sfaturile mamei n-ar fi reușit. La această vârstă (2-3 ani), exemplele din povești sunt foarte bine acceptate, înțelese și reținute.

Bineînțeles că avem și ”feed-back”- ul învățămintelor din vis: a doua zi la grădiniță Lili își va face prieteni, va fi calmă și încrezătoare în ea, și dispusă să le propună chiar ea jocuri noi copiilor, cum ar fi cel cu privitul norilor, jucat cu zânele în vis. Ce copil n-a jucat acest joc cel puțin o dată?

O poveste încântătoare, sensibilă și delicată pe care ca părinte o recomand cu drag, și care va ajunge cu siguranță la sufletul și mintea copilașilor.
Cartea Fina, poneiul norilor de Barbara Rose a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers Enciclopedic.

About Author

12 comentarii

  1. Chiar m-a încântat recenzia. Mai ca îmi vine sa citesc din nou povesti! Îmi este dor de acea perioada. Felicitări pentru recenzie, drăguța mea! ❤️❤️

    • Multumesc! Si mie mi-a trezit nostalgii! Si ce bine ar fi prins povestea asta in primele zile de graditita ale puiului meu! Exemplul din povesti e la acea varsta cel mai bine asimilat,,

    • Este o poveste foarte placuta de citit, chiar e gandita astfel incat sa dea o stare de bine, imaginile vizuale sunt foarte armonioase.

    • Multumesc! Si mie imi plac!!! Cand era copilul meu mic si ii citeam povesti, nu stiu care din noi era mai incantat!

Lasă un răspuns