Fiul lui Takumi de Tony Mitton, Editura Pandora M – recenzie

14

Fiul lui Takumi

(Potter’s boy – 2017)

Autor: Tony Mitton

Editura: Pandora M

Colecția: Literati

Traducerea: Oana Dușmănescu

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 254

“O extraordinară aventură a descoperirii de sine pentru oricine își caută locul în lume.”
“Într-un sătuc din Japonia, tânărul Ryo tânjește după aventură și adrenalină. După ce vede un războinic singuratic înfruntând o bandă de tâlhari, își dă seama că vrea să fie ca el. Află că bărbatul face parte dintr-un grup de războinici numit Cei Tainici și decide imediat că va pleca de acasă pentru a li se alătura.
În călătoria care îl va ajuta să își afle vocația, Ryo va întâlni războinici curajoși, călugări înțelepți și prieteni de nădejde, dar va fi și martorul unor tragedii tulburătoare. Întreaga experiență îl va ajuta să înțeleagă ce înseamnă să îți urmezi visurile și cum îți poți găsi locul în lume.”
Tony Mitton scrie poezie și proză pentru copii. “Fiul lui Takumi” este primul său roman pentru tinerii cititori. Operele sale sunt multipremiate, cea mai recentă distincție fiind Premiul pentru Poezie CLPE, acordat volumului Wayland.
Tony Mitton locuiește în Cambridge împreună cu familia sa.
Tot ce-ntâlniți e o cale ce poate fi urmată.” — Vechi proverb buddhist
Cărțile din colecția Literati sunt cărți din care tinerii cititori au întotdeauna câte ceva de învățat.
“Povestea aceasta s-a petrecut în trecut, în niște vremuri în care valorile și obiceiurile erau cu totul altele. Dar eu cred că esența ei poate fi relevantă și pentru cei ce trăiesc acum, și pentru cei ce vor trăi în viitor.”
Aceasta este vocea povestitorului, însuși Ryo după cum vom descoperi, care ne tentează să aflăm o poveste deosebită.
Este povestea lui Ryo, fiul unui olar, care locuia într-o colibă dintr-un sătuc uitat din munți, în Vechiul Chazan.
“Takumi, tatăl lui Ryo, știa toate astea și-și revărsa cea mai mare parte a energiei sale în făurirea oalelor și a altor obiecte de lut.”
Pe lângă Takumi și Ryo, le cunoaștem pe mama acestuia — Emi și pe sora lui — Hana.
“… știa că nu trebuie să aibă mai multe ambiții, mai ales când se afla la mâna altor oameni, care sunt întotdeauna imprevizibili. Chiar și cei pe care-i cunoaștem cel mai bine ne pot lua prin surprindere uneori, cu deciziile lor bruște și cu schimbările lor neașteptate.”
Takumi se dovedește a fi un bărbat cu o vastă experiență, fin cunoscător al tipologiilor umane, conștient de calitățile și defectele semenilor săi.
Emi, mama lui Ryo, este tăcută și distinsă, se îngrijea de casă și grădina din spatele acesteia.
Hana, avea nouă ani pe vremea când Ryo avea 12. Erau totuși distanți între ei, poate și datorită diferenței de vârstă și a faptului că erau fată și băiat.
Totul începe când satul lui Ryo este prădat de tâlhari, iar singurul care li se opune este Străinul.
“Ryo voia să spună: “Nu, ăștia sunt tâlhari. O să te rănească sau o să te ucidă. Sunt răi și cruzi.” Asta îi spusese dintotdeauna tatăl său. Și acum voia să-l avertizeze pe Străin. Dar vorbele i s-au înăbușit în gâtlej și, în plus, Străinul stătea de-acum în fața tâlharilor, la mică distanță de ei.”
Și totuși, acest Străin reușește să-i facă pe acești tâlhari să pară niște împiedicați care nu știu să lupte. Îi face de râs în fața întregului sat și îi pune pe fugă, după ce îi avertizează că-i poate înfrânge pe toți.
“— Cine ești? a murmurat încordat unul dintre tâlhari. De unde vii?
— Unii ne numesc “Cei Tainici”. Veți încerca în zadar să ne dibuiți. Dar s-ar putea să ne întâlniți oriunde, ca astăzi. Acum luați-vă armele și plecați. Foloșiți-le cu mai multă înțelepciune, nu ca să înspăimântați niște săteni săraci, care muncesc fin greu.”
Micuțul Ryo, la cei 12 ani ai lui, este profund impresionat de această întâmplare. Ba chiar îl urmărește pe Străin și îi comunică că-și dorește să meargă cu el și să învețe să lupte și el. Este tot ce-și poate dori un tânăr impresionabil după un asemenea eveniment petrecut în viața lui.
“— Dar și eroii sunt prețuiți, a zis Ryo iute. Și mie mi-ar plăcea să fiu erou, ca tine.
— Ascultă, a spus Străinul hotărât. Nu poți veni cu mine. Nici măcar nu te gândi să-ncerci. Îmi cunoști priceperea. Te pot păcăli cu ușurință. Pot dispărea în frunziș, iar tu nu mă vei găsi niciodată. Eu voi merge mai departe. Iar tu te vei întoarce în satul tău. Și probabil nu mă vei mai vedea niciodată.
— Dar nu te voi uita nicicând, a spus Ryo cu siguranță. Și când voi crește voi găsi o cale să fiu ca tine. Undeva trebuie să existe cineva care să mă-nvețe lucrurile pe care le știi tu. O să-l găsesc și o să-nvăț. Într-o bună zi voi fi ca tine.”
Văzând hotărârea micuțului, Străinul îi cere să aștepte un an, apoi, dacă încă-și va mai dori toate astea, cu acordul părinților, să meargă la Muntele Rece și să-l caute pe Pustnic…
Tony Mitton ne prezintă o poveste închegată, plină de suspans, despre visele din copilărie care pot deveni realitate. Cu un stil simplu și cursiv, autorul știe să câștige atenția cititorului indiferent de vârsta lui. Și știe cum să scoată în evidență anumite modele pe care cei tineri ar trebui să le considere demne de urmat.
După o răbufnire necontrolată, când se liniștește, îi spune tatălui său care este adevărata problemă.
“— Vreau să fiu ca Străinul, a zis Ryo. Vreau să învăț și să devin unul dintre Cei Tainici…”
“Fiul lui Takumi” prezintă o lecție și pentru părinți. Aceea de a accepta visele și dorințele copilului, de a-l sprijini în ceea ce își dorește să facă în viață, fără a-l împovăra cu responsabilitatea dorințelor lor… Ryo primește binecuvântarea părintelui său și-și începe călătoria care-i va schimba viața pentru totdeauna.
Hotărât și încrezător în scopul său, Ryo pornește curajos la drum. Iar călătoria lui nu este ușoară sau lipsită de pericole. Dar, dând dovadă de curaj, micuțul luptător răzbate!
Întâlnirea cu Unzen, modul în care acesta îi ascultă povestea și-i oferă ajutor… Ryo este impresionat de dansul ciudat al bătrânului, de modul în care-și mișcă membrele și trupul, în mișcări sinuoase și fluide, pe care-și dorește să le deprindă și el.
“— Astfel de lucruri nu se învață repede. Nu sunt niște simple trucuri și tehnici. Ca să înveți astfel de lucruri îți trebuie un mare angajament, devotament desăvârșit și antrenamente nesfârșite. Nu e doar un antrenament, ci o existență întreagă, o promisiune de-o viață. Ești sigur că esti destul de hotărât pentru a porni pe un astfel de drum? Ai foc în inimă și un vânt prielnic în minte pentru un asemenea lucru?”
Antrenamentele cu Unzen erau mai degrabă lecții pentru viață, moduri în care Ryo trebuia să perceapă anumite lucruri, situații și îndeletniciri pe care le avea la adăpostul acestui pustnic.
A doua parte a antrenamentelor lui Ryo se bazează pe concentrare și atenție.
“Din acel moment au urmat evenimente asemănătoare. Orice-ar fi făcut Ryo, dacă gândurile îi zburau aiurea și bizar, se trezea atacat de Unzen, din senin și fără niciun avertisment.”
Următorul pas este arta apărării sau a ne-luptei, după cum o denumea maestrul. Învață că viteza și îndemânarea sunt mai de folos decât forța brută. Îl învață despre a face și a nu face…
“E vorba despre nemișcare. Despre a fi într-o așteptare absolută. Nu pasiv. Ci agil și atent, așteptând prima mișcare ca să poți răspunde cum se cuvine.”
Ryo se maturizează pe măsură ce învață de la Unzen toate aceste tehnici. Se armonizează cu tot ce-l înconjoară, știe de acum, să fie atent și concentrat la tot ce poate apărea pe neașteptate, învață să nu reacționeze înainte de vreme.
“Absoarbe ideile și lasă-ți întreaga ființă să și le însușească. Consideră-le niște semințe plantate în solul ființei tale. Dă-le timp să crească, așa cum natura face cu plantele. Totul se va desăvârși odată cu trecerea timpului…”
Odată ce Ryo asimilează învățăturile lui Unzen, urmează adevărata călătorie, cea spre Cei Tainici…
Aici are parte de alte experiențe, de antrenamente și lecții de viață. Ryo învață să devină cea mai bună versiune a lui.
Despre toate acestea, autorul Tony Mitton ne relatează într-un stil lejer și pe înțelesul tuturor.
“Fiul lui Takumi” este cartea maturizării, a păcii cu eul interior. Este cartea curajului și a bunătății, a așteptării și a reacției.
Fiecare dintre tinerii cititori poate învăța ceva util: despre control, așteptare și răbdare. Dar, și despre luptă, apărarea celor mai slabi și a valorilor în care crezi. Pe lângă toate acestea, respectul este cel care ar trebui să guverneze viața fiecăruia.
Totul se schimbă atunci când Împăratul Hayato decide că vrea să le evalueze performanțele. Deci, tinerii trebuie să pornească la drum. Ryo pe post de iscoadă. Începe adevărata aventură, practica reală după tot ce au învățat și exersat atâta timp.
Tragedia lovește!
“Armele acestea, sau ce-or fi fost ele, erau rapide, letale, silențioase și precise. Și cum fuseseră acționate în liniște, tovarășii lui Ryo nu avuseseră niciun indiciu despre existența lor. Fuseseră doborâți în mod nemilos, fără niciun avertisment că sunt atacați. În fața acestui măcel toate abilitățile lor defensive de elită fuseseră egale cu zero.”
Din acest moment, viața tânărului o ia pe o nouă cale, plină de pericole necunoscute. Pe acest drum, băiatul constată că toate învățăturile lui Unzen îi sunt folositoare.
Acțiunea romanului se complică, de aici totul fiind citit cu inima-n gât și conștienți de pericolul ce riscă mereu să apară.
Noi și noi aventuri ce-l vor căli pe Ryo, rămân să fie descoperite pe măsură ce aflați povestea despre “Fiul lui Takumi”.
Un roman inițiatic, o călătorie care te maturizează, te învață să răzbați și să faci față atât lucrurilor bune cât și celor rele care apar în viața fiecăruia.

Cartea Fiul lui Takumi de Tony Mitton poate fi comandată pe pandoram.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Pandora M

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Felicitări, Geo! M-ai făcut curioasă deşi nu e genul meu . Îmi dau seama că e o poveste cu un mesaj clar .

  2. Foarte frumoasă și convingătoare recenzia! Felicitări! O carte deosebit de interesantă, cu un mesaj important! Mulțumesc pentru recomandare!

  3. M-a tentat inca de la inceput sinopsisul cartii, iar ceea ce ai scris despre ea mareste, cu siguranta, aceasta senzatie. Este genul de carte care mi-ar fi placut pe vremuri, dar care imi place si acum foarte mult. Multumesc pentru recomandare, se retine!

  4. danapetraru on

    Vreau această carte, atât pentru mine cât și pentru băiatul meu…mulțumesc, Geo…

  5. Foarte frumos ai scris despre carte, se vede ca e o poveste captivanta si foarte interesanta, felicitari!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: