Flacăra iubirii de Nicholas Evans, Editura Nemira, Colectia Damen Tango – recenzie

Flacăra iubirii (The Smoke Jumper – 2001)

Nicholas Evans

Editura NEMIRA

575 pagini

Traducere : Cristina Niculescu

Flacăra iubirii este o carte absolut memorabilă, fascinantă, tulburătoare, care te plimbă printr-un adevărat montaigne rousse al emoțiilor!

Sentimente calde de prietenie, dragoste în formă pură, altruism, vinovăție, regrete, autodepășire, onoare, loialitate și devotament se împletesc în carte într-un amestec fascinant, care te captivează de la prima până la ultima pagină.

Experiențele de viață surprinse sunt extrem de complexe, iar soluțiile nu sunt deloc simple sau perfecte.

Cartea ne pune în fața unei întrebări tulburătoare: cursul vieții este determinat de propriile noastre alegeri sau de niște forțe pe care nu le putem controla?

Nicholas Evans este un vrăjitor al cuvintelor, reușind să ne introducă pe deplin în atmosfera dramatică din anumite momente ale cărții și impresionându-ne cu o descriere extrem de sugestivă a locurilor și peisajelor, astfel că de multe ori simți că vizualizezi aievea cele întâmplate. De asemenea, ne sunt redate cu lux de amănunte trăirile personajelor, frământările acestora, astfel că reușim să înțelegem foarte bine motivațiile lor, ce anume i-a determinat să ia anumite hotărâri la un moment dat.

Acțiunea cărții începe într-o vară fatidică, în care evenimentele produse vor schimba irevocabil destinul celor implicați, lăsându-i însemnați pe viață.

Julia Bishop, născută şi crescută în New York, urmase cursuri de psihologie și alesese să se implice într-un proiect de reabilitare a adolescenților cu probleme, într-o tabără de vară în Montana, pentru a fi aproape de logodnicul ei Ed, pompier parașutist, de care era îndrăgostită până peste urechi.

Ed era un sudist stilat și un bun muzician, elegant și cu o înfățișare aristocratică, extrovertit și gata mereu să spună o glumă bună.

Ed era bun prieten cu Connor, un fermier calm și laconic, care făcuse o pasiune din arta fotografică.  Cei doi erau uniți de o pasiune comună, urmând cursurile de pompieri parașutiști în același timp și stabilind o conexiune sufletească încă din prima clipă. Aveau chiar și un gest care îi lega: înainte de fiecare misiune se loveau cu pumnul peste piept, acest gest însemnând ”inimi de foc”.

La trei ani de la prima întâlnire erau la fel de buni prieteni și, pe timpul verii, se angajau în Missoula, pentru a stinge incendiile ce izbucneau în pădurile din Montana.

Într-una dintre misiunile de stingere a incendiilor, Connor își scrântește o gleznă, fiind nevoit să se retragă o perioadă din activitate. Ed, care dorea ca Julia să se simtă cât mai bine în timpul petrecut în Montana, insistă ca Julia și Connor să-și petreacă timpul liber împreună, făcând mai multe drumeții. Cei doi încep să se simtă tot mai atrași unul de celălalt, fiind, în același timp, copleșiți de vinovăție din această cauză, deși nici unul nu și-a exprimat pe față sentimentele față de celălalt.

Este greu de spus ce curs ar fi urmat viețile celor trei, dacă un accident teribil nu s-ar fi petrecut.

Skye, o adolescentă din grupa Juliei, pe care aceasta o îndrăgise nespus, fuge în timpul nopții, după o altercație cu un alt adolescent rebel, tocmai în momentul în care un incendiu izbucnește din senin, iar Julia este cuprinsă de disperare, reproșându-și că nu a fost destul de vigilentă și nu a supraveghet-o îndeajuns, simțind că nu se va ierta niciodată dacă adolescenta va păți ceva.

Deși Ed și Connor ajung în timp record la locul incendiului, adolescenta fugise, din nefericire, în cea mai periculoasa zonă, într-o vale ca un cazan. Încercând să o salveze pe Skye, Ed se accidentează grav în timpul misiunii. Julia, la rândul ei, cobora spre Skye, care era prinsă ca într-o capcană într-o zonă de adevărat iad, flăcările împresurând-o din toate părțile.

Într-o clipă de terifiantă luciditate, Connor a realizat că nu mai avea nicio șansă pentru a o salva pe adolescentă, ci doar pe Julia. În ciuda împotrivirii frenetice a acesteia, care îl lovea sălbatic cu mâinile și picioarele, urlând să nu o abandoneze pe fată, reușește să o târască în afara zonei de pericol, timp în care Julia vede cum adolescenta este cuprinsă de flăcări. Cumplit!

”Urletul se transormă într-un bocet și îi simți trupul zvârcolindu-se în convulsii pe umărul lui, de parcă murea ceva în ea.

Ajunseră în sfârșit și Connor o lăsă jos și o așeză cu spatele de cel mai apropiat bolovan. Avea ochii închiși și fața desfigurată. Gura ei scotea un urlet stins, dezolant. Nu se mai zbătea.”

După accident, cu toții au rămas cu sechele fizice sau sufletești.

Arsurile și fracturile lui Ed s-au vindecat în câteva luni, dar, din nefericire, a suferit dezlipiri de retina la ambii ochi, orbind cu desăvârșire. Julia i-a fost alături în fiecare clipă din perioada de convalescență.

Nici nu s-a mai pus vreo clipă problema ca Julia să mai păstreze vreo relație cu Connor, care intenționat s-a ținut departe de ei.

După șase luni, Ed și Julia au hotărât să se căsătorească, Ed rugându-l pe Connor să îi fie cavaler de onoare. După nuntă, Connor a realizat că nu putea să stea în preajma lor, fiind prea răscolit sufletește datorită sentimentelor interzise pe care le simțea pentru Julia, și i-a anunțat că vrea să plece ca fotograf de război în zonele de conflict.

 Julia și Ed și-au cumpărat o casă superbă în Missoula, în care Ed și-a reluat meseria de muzician și a început să predea lecții de pian unor copii.

Veselia adusă de aceștia în casa lor i-au făcut să conștientizeze că își doreau și ei un copil. Din păcate însă, după trecerea unui an, nu se întâmplase nimic, astfel că au făcut câteva investigații medicale, în urma cărora a reieșit că Ed era complet steril, în urma tratamentelor urmate pentru diabetul de care suferea de când era copil.

Lui Connor destinul i-a administrat un șoc cumplit în momentul în care, venind în vizită după o misiune în Bosnia, a primit o propunere năucitoare din partea lui Ed și anume să fie tatăl biologic al copilului lor.

Deși complet bulversat, lui Connor îi este imposibil să refuze incredibila șansă de a avea un copil cu persoana iubită.

La rândul ei, Julia, deși încercase să-și înăbușe din răsputeri sentimentele pentru Connor, acestea răzbăteau la suprafață în anumite momente. Propunerea uluitoare a lui Ed o tulbură și o năucește în primul moment, dar, după multe frământări sufletești, se cristalizează o hotărâre. 

”Opri mașina, traversă strada și rămase un timp să privească râul. Unii dintre copaci începuseră să pălească. Și încet, în lumina aurie, începu să înțeleagă. Ca o furtună care trece, toate îndoielile și temerile care o chinuiseră atâta timp se liniștiră și se risipiră și în acel moment înțelese, cu limpezime, ce voia de fapt.

Pe Connor nu-l putea avea, dar exista șansa să-i poarte în pântece copilul. Un copil care să fie fărâmă din el, fărâmă din ea, iar pentru Ed, cel mai mare dar posibil.”

Inseminarea artificială reușește din prima încercare, iar Julia dă naștere unei fetițe, Amy, care fizic semăna atât cu ea cât și cu Connor. Ed insistă ca nașul fetiței să fie Connor.

Ed, o persoană cumsecade și cinstită, a insistat de la bun început a insistat ca poza cu ei trei să fie așezată la vedere în casă, iar Amy să știe adevărul: că are o mamă, un tată și un bio-tată, toți prietenii și toate rudele fiind la curent cu cine era tatăl biologic al lui Amy.

Te impresionează relația lui Ed cu Amy, ambii iubindu-se nespus reciproc. Ed era foarte mândru de Amy, care era extrem de talentată la pian, cât și la cântat, reușind să scoată niște note minunate, fiind ceea ce el numea triumful instruirii asupra geneticii, ținând cont că nici Julia, nici Connor nu aveau nici cea mai mică înclinație la muzică.

Amy era un copil adorabil. Fizic, semăna cu părinții ei biologici, cu părul blond ca al lui Connor și ochii căprui închis și pielea măslinie ca Julia. Surprinzător, la temperament semăna însă cu Ed, gălăgioasă și amuzantă, iute la mânie și un pic egoistă, mereu cu o replică inteligentă pe buze. Mai mult, talentul ei la muzică era absolut remarcabil, iar Ed glumea uneori zicând că, până la urmă, se pare că ceva din genele lui se transmiseseră totuși. Mult mai matură decât vârsta ei, era foarte sigură de ceea ce își dorea.

În tot acest timp, Connor ducea o viață la limită, asumându-și riscuri nebunești, nepăsându-i prea mult dacă trăia sau murea. Deși fotografiile făcute l-au făcut celebru și câștigase mulți bani, inima lui era plină de tristețe. Femeia pe care o adora îi era inaccesibilă, iar copilul lui, pe care îl îndrăgise nespus din prima clipă, era crescut de altcineva, iar el se mulțumea doar să le trimită vederi și mici cadouri din locurile în care ajungea.

Personajele cărții sunt foarte bine conturate, fiecare având o personalitate fascinantă.

Ed este un personaj remarcabil, ce moștenise genele ambilor părinți – un afacerist tenace, care pornise de jos și se ridicase prin propriile puteri, și o sudistă grațioase, cu un simț artistic desăvârșit. De la mamă luase gena artistică, ajungând un muzician talentat, plin de sensibilitate, iar de la tată moștenise un spirit de aventură și puterea de a lupta, ceea ce îl împinsese spre meseria de pompier parașutist. Mai mult, de mic copil trebuise să își înfrunte propriile limite fizice, fiind diagnosticat cu diabet de la vârsta de șase ani.

Cu o fire extrem de optimistă, reușise să depășească traumele cauzate de accident, ferecându-și într-un colțișor al minții gândul că Julia se căsătorise cu el dintr-un sentiment de vinovăție sau pentru că simțea că are o datorie față de el. Mult prea îndrăgostit de Julia, nu putea lăsa temerile să-i împovăreze sufletul. Julia era raza lui de lumină, căldura din viața lui.

”Ea nu numai că îi ținea loc de ochi, era sursa lui de inspirație și de curaj și dorul lui de viață. În întunericul zilelor și nopților sale, nu își dădea seama unde se sfârșește el și unde începe ea. Erau una și aceeași persoană, indivizibilă.”

Un adevărat luptător, Ed te impresionează prin pofta lui de viață și dorința de a-și depăși, încă o dată, limitele fizice. Deși nu mai putea zări nimic, îi roagă pe cei din jur să îi descrie ceea ce văd, pentru a-și făuri o imagine mentală.

”Connor îngenunche în spatele lui și, în timp ce râul fremăta alături, începu să-i deseneze planetele și stelele și să le numească pe fiecare în parte. În timp ce desena, văzu o stea căzătoare și îi spuse lui Ed. I-o descrise și îi desenă traiectoria căderii în arc pe omoplat. Și în mintea lui cea plină de întuneric Ed începu să le vadă pe toate, strălucitoare și argintii, sclipind în noapte, și fură în secret o fărâmă de lumină de la ele și o puse la păstrare în inima lui.”

Connor este, la rândul lui, un personaj memorabil. Puternic și neînfricat, dar și loial în același timp, este copleșit de sentimente de vinovăție simțindu-se atras, fără voia lui, de iubita celui mai bun prieten al său. Face ceea ce este onorabil și consideră că este cel mai bun lucru pentru toți trei. Se retrage din viața lor, alegând o meserie riscantă de fotograf profesionit în zonele de conflict de pe glob, ajungând astfel în Bosnia și în Rwanda, reușind să surprindă scene de o cruzime extremă, care l-au marcat profund. Iar faptul că realizează la un moment dat că nu a reușit să schimbe nimic prin fotografiile făcute, că atrocitățile se înfăptuiau în continuare, îl determină să se implice la nivel personal în misiuni extrem de riscante de salvare a unor copii, în mult frământata Africă.

Julia este o persoană altruistă, care își făcea cu pasiune meseria de psiholog, pentru care simțise o adevărată vocație. Bântuită de sentimente de vinovăție pentru tragedia incendiului, hotărăște să își dedice întreaga viață lui Ed, fiindu-i alături și sprijinindu-l necondiționat. Deși se îndrăgostise profund de Connor, îl iubea mult și pe Ed, fiind mândră de el, de tenacitatea lui, apreciindu-i bunătatea și optimismul.

Cumva, ajungi să îndrăgești nespus toate personajele și ți-ai dori să fie posibil să fie fericiți cu toții. Dar, din păcate, șansa cuiva la fericire poate anula șansa altcuiva…

Însă destinul mai avea încă multe planuri…

Vă invit să descoperiți în carte cum se termină această carte superbă, copleșitor de emoționantă!

”Niciodată lucrurile importante în viață nu se petrec din întâmplare. Dar, chiar și pe cele care fac parte din destinul nostru, uneori trebuie să le aștepti ceva timp și alteori chiar să le provoci…”